Gradinile din Babylon - Gradinile suspendate, Cultivarea plantelor in containere, Cultivarea plantelor urcatoare, Acoperisuri verzi

SCURT ISTORIC

Gradinile din Babylon

Gradinile suspendate ale Semiramidei sau, mai corect, Gradinile suspendate din Babilon au fost construite de regele Nabucodonsor al II-lea (605-562 i.Ch.) pentru una din sotiile sale Semiramida. Ele figurau in antichitate pintre cele Sapte minuni ale lumii antice.

Gradinile ocupau o suprafata de 15000 m² si se ridicau in patru terase pana la 70 metri inaltime. Pe terase erau plantati arbori din mai multe specii, unii dintre ei fiind inalti de 20 metri.

Ele se compuneau din terase etajate in amfiteatru, cu o latura de aprox. 123 m. Terasele erau sustinute de ziduri de piatra, construite la o distanta de trei metri unele de altele. Spatiile dintre ziduri era acoperit cu bolti realizate din blocuri de piatra. Pe aceste blocuri era asezat un strat de trestie imbibat in asfalt, deasupra trestiei urma un dublu rand de caramizi arse, legate intre ele cu mortar de ipsos, acoperite cu foi de plumb, pentru a desavarsi izolarea hidrofuga. Peste foile de plumb era un strat de pamant, de grosime suficienta pentru ca sa poata prinde radacinile celor mai mari arbori.

In grosimea teraselor erau amenajate galerii si camere, care primeau lumina lateral, pe o singura latura, in asa fel incat galeriile si camerele de la un anumit nivel aveau in fata privelistea unei gradini, care se rezema pe terasele nivelului inferior.

Pentru stropitul gradinilor se foloseau masini hidraulice, care urcau apa din raul Eufrat la diferitele niveluri. Pe sub radacinile plantelor erau o serie de canale, care umezeau neincetat pamantul. Datorita posibilitatilor intretinerii unei continue umididitati, pe terase au putut sa creasca nu numai bogate partere de flori, dar si pomi fructiferi, anumite specii de tamarix, palmier.

Cultivarea plantelor in containere

Inca din antichitate, inalta societate facea schimb de plante si seminte, incercand aclimatizarea acestora in resedintele lor, din cele mai inalte zone climatice.

Plantele erau transportate in containere, (cutii din lemn).

Cultivarea plantelor urcatoare-

Se regasesc la inceputurile  gradinilor, in special la gradinile monahale care cultivau plante, in special flori si legume, pe verticala din lipsa spatiului.

Arhitectura organica

Arhitectura organica reprezinta o miscare ce a debutat la sfarsitul secolului XIX - lea. Initiatori precum Louis Sullivan, Frank Lloyd Wright, Antoni Gaudi si Rudolf Steiner, au elaborat un tip de gandire arhitecturala, in care accentul principal este pus pe conditia umana, nu doar din punct de vedre functional ci si emotional si imaginativ.

Aceasta miscare in domeniul arhitecturii a luat amploare odata cu aparitia conceptului de dezvoltare durabila, legat initial de problemele de mediu si de criza resurselor naturale, in special a celor legate de energie. 'Dezvoltare durabila reprezinta o dezvoltare care urmareste satisfacerea nevoilor prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi.'[1]

Arhitectura oragnica in zilele noastre inseamna nu numai a construi cu linii curbe si sinuase ce sugereaza formele preluate din natura, inseamna pasiune pentru viata calitate, durabilitae, echilibru, ecologizare, economie, traditie, continuitate. Aceasta foloseste organisme vii precum plantele, arhitectura devenind un organism viu ce traieste, simte, se dezvolta si moare. In timp ce arhitectura organica se refera la preocuparile legate de natura, ea reprezinta si spiritul uman, depasind simplul act al construirii unui adapost, catre ceva care da forma si intensifica vietile noastre. Arhitectura organica se refera la expresia individualului si totodata exploreaza nevoia noastra de comuniune cu natura.

'Lasati opera arhitecturala:

- sa fie inspirata de natura si sa fie durabila, sanatoasa, si diversa

- sa se 'desfasoare' ca un organism, dinspre esenta in exterior

- sa existe in 'prezentul continuu' si sa inceapa 'mereu si mereu'

- sa fie flexibila, sinuoasa si adaptabila

- sa satisfaca nevoile sociale, fizice si spirituale

- sa se integreze in sit si sa fie unica

- sa sarbatoreasca spiritul tanar, ludic si surpriza

- sa exprime ritmul muzicii si puterea dansului.'[2]

Acest tip de arhitectura vie, o ramura a arhitecturii organice moderniste face obiectul lucrarii noastre cu referire la  tema Eficienta energetica. De ce eficienta energetica

De ceva ani buni, expresii precum 'incalzire globala', 'poluare', 'reciclare' sau 'dezvoltare durabila' sunt pe buzele tuturor, de la politicieni, la liderii industriilor si reprezentanti ai societatii civile, iar pentru cine crede ca preocuparile de aceasta natura sunt doar moft, un argument sunt chiar temperaturile de afara. Astfel, folosirea plantelor a devenit o solutie arhitecturala propice, deoarece aceasta, aplicata  prezinta o serie de avantaje din punct de vedere energetic

inbunatatirea performantelor energetice ale cladirilor

- izolatiile performante reduc in mod semnificativ consumul sistemelor de incalzire, ventilare si aer conditionat

- mentinerea unei temperaturi rezonabile in mediul urban

- combate efectul de sera in aria urbana

- creeaza efecte vizuale spectaculoase
- pe o suprafata orizontala redusa pot creste un mare numar de plante
- contribuie semnificativ la imbunatatirea calitatii aerului;
- regleaza umiditatea si temperatura in cazul gradinilor interioare;
- poate oferi intimitate atunci cand este folosita ca si gard viu;
- poate masca o vecinatate cu o priveliste neatractiva;
- poate constitui un paravan in fata soarelui, pentru a umbri o zona dorita;
- gradinile verticale asigura o excelenta circulatie a aerului pentru plante;
- au efecte pozitive asupra moralului si productivitatii angajatilor, in cazul cladirilor de birouri.

- un exceptional izolator termic si fonic, diminuand stresul creat de cheltuielile pentru incalzire si de zgomotul excesiv, exista insa si dezavantaje din punct de vedere tehnic, dar si a costurilor ridicate de implementarea a astfel de solutii arhitecturale.

Exemple

Acoperisuri verzi

Cind vorbim despre "acoperisuri verzi" ne referim la cladiri ale caror acoperisuri sint in totalitate sau partial acoperite cu pamint si vegetatie care creste natural, deasupra unei membrane speciale prin care nu trece apa. Sub stratul de sol se mai pot instala si sisteme de protectie care impiedica patrunderea prea adinca a radacinilor, bariere de drenaj sau sisteme de irigatie. De mentionat ca in categoria "acoperisuri verzi" nu intra locurile unde sint dispuse plante in ghivece sau vase mai mari si nicidecum acoperisurile. vopsite in verde sau protejate cu tigla de aceasta culoare! In schimb, pot fi asimilate acoperisurile pe care sint instalate tehnologii "verzi", cum sint panourile solare sau modulele fotovoltaice si asa-numitele ecoacoperisuri si acoperisurile vii.

Rol si valoare

In general, acoperisul verde este parte componenta a unei constructii autonome din punct de vedere energetic. Un studio al profesorului Brad Brass de la Universitatea din Toronto a demonstrat (in anul 2005) ca acoperisurile verzi pot reduce semnificativ, iarna, pierderile de caldura si consumul de energie termica.

In zona orasului Manchester, cercetatorii au calculat contributia majora a acoperisurilor verzi la mentinerea unei temperaturi rezonabile in mediul urban, ele fiind cu atit mai eficiente acolo unde cladirile sint inalte si, deci, fractia de evaporare scazuta.

Acoperisurile verzi moderne, care presupun o intreaga tehnologie sub stratul verde vizibil, sint de data relativ recenta. Dar prezenta lor este semnalata, spre exemplu, in Islanda sau Norvegia de secole intregi.

Tara europeana cea mai avansata in domeniu este Germania, unde aplicarea acestui tip de acoperire a inceput prin anii '60, astazi estimindu-se ca peste 10% din case sint verzi. Un procent absolut remarcabil. Ultimul deceniu a inregistrat si o crestere semnificativa in Statele Unite, dar miscarea verde este foarte puternica pe batrinul continent, unde activeaza sute de asociatii in Elvetia, Olanda, Italia, Austria, Ungaria, Suedia sau Anglia.

Catalogari

Acoperisurile verzi se impart in trei mari categorii: intensive, semiintensive si

extensive, in functie de grosimea mediului de plantare (stratul de pamint) si de efortul de intretinere necesar.

Gradinile de acoperis traditionale, care presupun un strat rezonabil de pamint, suficient pentru iarba si flori, sint considerate intensive, pentru ca intretinerea lor presupune o anume cantitate de munca pentru udat, irigare sau fertilizare. Acoperisurile verzi extensive, prin contrast, sint proiectate pentru a se sustine aproape fara interventii ulterioare, necesitind doar o minima interventie, de obicei o data pe an.

Acestea din urma sint construite pe un strat foarte subtire de sol, de obicei un compost perfect echilibrat, sau chiar pe placi de roca naturala pe care cresc anumite specii de plante si muschi. Alte clasificari importante sint legate de volumetria acoperisului, existind, asa cum este si firesc, diferente de abordare intre acoperirile in una sau mai multe pante si cele plate (terase).

Evident, la acoperirile in panta riscurile de infiltrare a apei este mult mai redus, drenajul facindu-se rapid, in mod natural. Alti factori importanti sint cei legati de conditiile meteo locale, in special de cantitatea medie de precipitatii pe parcursul anului, existenta furtunilor, perioadele de insorire.

Exemple celebre

Citeva exemple convingatoare vor face, cred, o buna propaganda a acestui tip de acoperire verde care, la noi, din nefecirire, are prea putini adepti si aproape nici o sustinere din partea guvernului sau a autoritatilor locale.

Una dintre cele mai mari acoperiri verzi din lume este aceea creata de arhitectul William McDonough pentru Ford Motor Company's River Rouge Plant, in Dearborn, Michigan, USA, unde deasupra halelor de productie sint 42.000 de metri patrati de gazon. Tot americanii se pot lauda cu acoperisul verde al Primariei din Chicago sau al Ballard Library.

In Elvetia sint remarcabile acoperisurile spitalelor Klinikum 1 si Klinicum 2 din Basel sau ale Shilpost Platform, gara din Zürich. Englezii se mindresc si ei cu acoperisul verde al bibliotecii Universitatii din Nottingham, cu Horniman Museum sau The Ethelred Estate din Londra. Si Toxteth din Liverpool candideaza la competitia pentru cea mai mare suprafata de acoperire verde din lume.

In Franta, 8.000 de metri patrati de acoperis verde au fost proiectati pentru Muzeul L'Historial De la Vendee, vernisat in iunie 2006 la Lucs-sur-Boulogne.

In final, va voi spune ca in Europa cea mai extinsa suprafata de acoperis verde (100.000 de metri patrati) se afla in Spania, deasupra cartierului general al Banco di Santander's, din Madrid.

Costurile estimate

Un acoperis verde bine proiectat si instalat costa, in lumea civilizata, intre 5 si 35 de dolari pe metru patrat. Variatiile de pret sint legate de tipul de acoperis existent, de structura cladirii si de speciile de plante ce urmeaza a fi crescute aici. Publicatia Green Roof Infrastructure Monitor a semnalat in anul 2007, sub prestigioasa semnatura a lui Jorg Breuning, faptul ca investitiile trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu si sisteme speciale de protectie impotriva celor mai mari inamici ai acoperisurilor verzi, vintul si focul. Nu trebuie deloc neglijate nici costurile ulterioare instalarii, cele ce se refera constant la operatiunile de intretinere. Asa cum am mentionat mai sus, acestea vor fi mai mici pentru acoperisurile de tip extensiv. Se mai iau in calcul destul de des si costuri legate de calitatea estetica a acoperirii, anumite specii mai spectaculoase necesitind o ingrijire deosebita si o atentie speciala.

Fertilizarile sau actiunile de protectie impotriva daunatorilor trebuie, de asemenea, luate in calcul chiar daca valoarea lor nu este una foarte ridicata. In unele tari europene si state americane exista legi precise si obligatii pentru autoritati de a sustine financiar promovarea acestui tip de acoperire ecologica.

"Nimeni nu mai urca azi pe acoperisul blocului. Un astfel de acoperis transformat in terasa inierbata devine un spatiu castigat pentru socializare, un spatiu intim care, altfel, nu exista. Locatarii vor putea sa se intalneasca, sa iasa la plaja, la o carte. Ce e mai important este ca apelam durabilitate: facand terasele inierbate, acestea trebuie ingrijite si, odata cu asta, fiecare cetatean va fi din nou constient de cum functioneaza natura. Peisajul e o valoare, el trebuie sa faca parte din oras"[3].