|
|
|
FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE
ECONOMCA
IN AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA
INGINERIE SI MANAGEMENT IN ALIMENTATIE PUBLICA SI AGROTURISM - ID
Constructii agroturistice
I. Materialele si elementele de constructii din lemn
In constructii, lemnul se foloseste ca structura de rezistenta la acoperisuri, pentru finisaje, la tamplarii, pentru structuri de rezistenta la pardoseli, placaje, cofraje etc.
Arborii din care se obtine lemnul pentru constructii se impart in doua grupe: rasinoase (bradul, molidul, pinul, tisa etc.) si foioase (stejarul, fagul, plopul, nucul, salcia etc.).
Lemnul are ca principali compusi chimici: celuloza, lignina si hemiceluloza, iar secundari: uleiuri vegetale, rasini, acizi volatili, tanini, saruri minerale, coloranti naturali etc.
Celuloza face parte din cadrul polizaharidelor, fiind un compus macromolecular, cu structura fibroasa insolubila in apa, prin incalzire nu se topeste, ci se descompune, iar fara aer se carbonizeaza, ea constituind scheletul de rezistenta al membranei celulare.
Lignina este un compus macromolecular, amorf, aromatic ce umple spatiile din jurul fibrelor, marind rezistenta mecanica a lemnului.
Apa se gaseste in lemn sub forma de apa absorbita si apa libera. Apa legata prin absorbtie (apa de higroscopicitate) si apa libera constituie, impreuna, umiditatea lemnului, care se exprima sub forma de umiditate absoluta sau de umiditate relativa.
Avantajele lemnului folosit ca material de constructie:
coeficient de calitate ridicat;
coeficient de dilatare liniara mic;
se prelucreaza usor;
se poate folosi in orice anotimp.
Dezavantajele folosirii lemnului:
prezinta defecte de structura ca: noduri, crapaturi, gauri de insecte etc.;
prin debitarea bustenilor materialul lemons este limitat ca lungime si sectiune;
este un material putrescibil si inflamabil etc.
Folosirea lemnului in constructii trebuie sa tina seama de proprietatile acestuia si anume: fizice, termice, mecanice, rezistenta la solicitari statice, rezilienta, duritate, durabilitate, rezistenta la smulgerea cuielor.
Proprietatile fizice ale lemnului sunt:
densitatea aparenta este definita prin raportul dintre masa si volumul aparent. Densitatea aparenta a lemnului uscat variaza de la o specie la alta, in raport cu porozitatea. Datorita contractiei, porozitatea scade si, ca urmare, compactitatea lemnului creste, iar acest lucru difera si de la o specie la alta (la foioase este mai mare decat la rasinoase).
Proprietatile termice ale lemnului sunt:
- dilatarea termica, difera pe directiile longitudinala, radiala si tangentiala deoarece lemnul este un material anizotrop (cea mai mare dilatare termica este pe longitudine);
- conductivitatea termica este redusa deoarece lemnul este un material termoizolant;
Proprietatile mecanice ale lemnului. Lemnul, datorita anizotropiei proprietatilor mecanice, prezinta un modul de elasticitate mai mare pe directia longitudinala fata de cea radiala si tangentiala.
Rezistentele lemnului la solicitarile statice. Rezistentele mecanice ale lemnului sunt diferite de la o specie la alta dupa natura solicitarii, in functie de densitatea aparenta, directia solicitarii, umiditatea si defectele lemnului.
Rezilienta lemnului reprezinta rezistenta la incovoiere prin soc si caracterizeaza tenacitatea sau fragilitatea lemnului, ea depinzand de densitatea aparenta si directia aplicarii solicitarii.
Duritatea lemnului reprezinta marimea fortei lemnului in plan transversal, dupa care lemnul se clasifica in: dur (stejarul), mijlociu de moale (fagul) si moale (molidul).
Durabilitatea lemnului depinde de putrescibilitatea si combustibilitatea acestuia, in functie de care distingem: lemn foarte putin durabil (plopul), putin durabil (molidul), durabil (salcamul) si foarte durabil (stejarul). Impotriva putrezirii lemnului se folosesc substante antiseptice si fungicide, iar impotriva inflamabilitatii se utilizeaza solutii ignifuge.
In constructii, materialul lemnos se poate folosi sub forma bruta, semiprelucrata, prelucrata sau ca produse derivate din lemn.
a) Materialele lemnoase brute se folosesc sub forma de lemn rotund obtinut prin curatirea de craci si decojirea bustenilor. In functie de dimensiuni, lemnul rotund poate fi sub forma de bile, manele sau prajini diferite ca diametru la capatul subtire si gros, precum si ca lungimi.
b) Materialele lemnoase semiprelucrate pot avea una sau mai multe fete plane si acestea se folosesc sub forma de cioplitura care poate fi: de depozit sau de comanda, si de lemn semirotund, intrebuintat ca piese supuse la incovoiere sau la fixarea altor piese din lemn.
c) Materialele lemnoase prelucrate sau cheresteaua se obtin prin taierea longitudinala a bustenilor, proces numit debitare, cu ajutorul gaterelor, fierastraielor cu panglica sau cu circulare. Cherestelele cu muchii vii si marginile plane se prezinta sub forma de: scanduri, dulapi, sipci, rigle, grinzi, diferentiate intre ele prin latime si grosime.
d) Materialele lemnoase prelucrate, finite se prezinta sub forma de: sita, sindrila, scanduri fatuite, dusumele cu lamba si uluc, parchete.
e) Produsele derivate din lemn se prezinta sub forma de:
- placaje (obtinut din trei sau
mai multe foi de furnir, incheiate cu un adeziv sintetic rezistent la
umiditate;
- paneluri (obtinut dintr-un miez gros realizat din sipci sau lemn lamelat incleiat, peste care se lipesc pe ambele fete cate una sau doua foi de furnir). Se utilizeaza la realizarea foilor de usa, la finisaje uscate etc.
- produse din aschii din lemn -PAL- (obtinute prin aglomerarea aschiilor din lemn neindustrializabil sau din deseuri, sub presiune si la temperatura ridicata, cu ajutorul unui liant dintr-o rasina sintetica si clei. In constructii se folosesc la: pereti despartitori, foi de usi, finisaje uscate, straturi-suport pentru pardoseli, izolari fonice si termice etc.
- produse din fibre din lemn - PFL - (obtinute prin incleierea sub presiune si la temperatura ridicata a fibrelor de lemn, formand placi. Placile se pot finisa prin aplicare de lacuri sau emailuri. Se utilizeaza ca straturi izolante termice si fonice, la pereti despartitori, tencuieli uscate, cofraje, tavane etc.
In urma asamblarii diferitelor piese din lemn, dupa diverse reguli, cu ajutorul mijloacelor de imbinare, se obtin diferite elemente de constructie, respectiv: grinzi cu inima plina, grinzi cu zabrele, arce, cadre etc., acestea constituind sistemele de rezistenta ale respectivei constructii.
Grinzile cu inima plina pot fi din scanduri incrucisate batute in cuie sau realizate prin incleiere, respectiv:
grinzile cu inima plina din scanduri incrucisate se folosesc la acoperiđuri cu panta mica (10%) si cu deschideri realtiv mici (6-12 m), fiind constituite din: talpi, inima si nervuri;
grinzile cu inima plina incleiate se folosesc la acoperisuri cu deschiderea pana la 15 m, forma lor fiind la fel cu cea din scanduri incrucisate, respective dreptunghiulara sau trapezoidala.
Grinzile cu zabrele, se folosesc la acoperisuri cu deschiderea intre 10-40 m, putand fi:
triunghiulare;
dreptunghiulare;
poligonale;
cu talpa superioara curba.
Alegerea sistemului constructiv se face in functie de deschidere, de sortimentul de lemn disponibil, de tipul imbinarilor si de posibilitatile de dispunere a montantilor si a diagonalelor.
Barele ce delimiteaza conturul fermei se numesc talpi (superioara si inferioara), barele verticale se numesc montanti, cele incleiate se numesc diagonale, iar intersectia intre talpa, montant si diagonale formeaza nodul. Avand in vedere consumul de metal folosit, fermele din lemn pot fi:
cu consum mic de otel (sunt realizate din scanduri sau dulapi avand talpile din doua sau trei elemente intre care patrund diagonalele si montantii care sunt realizati din unul sau doua elemente. Metalul este utilizat in imbinari, sub forma de cuie sau buloane;
cu consum mediu de otel (sunt realizate din lemn masiv ecarisat sau rotund, cu imbinari prin chertare. Montantii tensionati sunt din otel-beton, iar consumul de metal la aceste tipuri de ferme este de 12-20% din greutatea fermei;
cu consum mare de otel (sunt ferme care au barele din lemn si cele tensionate din otel. Consumul de metal este de 20-40% din greutatea fermei.
Avand in vedere ca lemnul este un material putrescibil si inflamabil, la realizarea constructiilor din lemn se iau o serie de masuri de protectie, atat a materialului lemons, cat si a constructiei in sine, pentru a se evita aparitia unor fenomene de degradare. Aceste masuri sunt:
impotriva putrezirii
impotriva focului
Impotriva putrezirii, la realizarea constructiilor din lemn se prevad masuri chimice de antiseptizare pentru distrugerea sporilor de ciuperci si masuri constructive pentru a feri lemnul de umezire. Antiseptizarea se realizeaza prin impregnarea in profunzime sau vopsire superficiala cu substante antiseptice uleioase sau solubile ca: creuzot, sulfat de cupru, clorura de zinc etc. Masurile constructive constau in proiectarea constructiilor din lemn astfel incat sa se evite umezirea lemnului sau sa se permita uscarea acestuia in cazul unei eventuale umeziri. Pentru aceasta trebuie ca:
soclul constructiilor din lemn sa se realizeze din beton, zidarie de piatra sau de caramida avand inaltimea minima de 40 cm;
se evita incastrarea stalpilor de lemn in fundatii de beton;
grinzile planseelor din lemn se reazama pe zidarie prin intermediul unei cosoroabe, capetele grinzilor se impregneaza sau se izoleaza cu carton bituminat si se prevad orificii pentru aerisire;
se evita imbinarile care permit acumularea sau stagnarea apei.
Impotriva focului se utilizeaza ignifugarea. Ignifugarea se face prin spoire cu var sau prin impregnare cu substante (fosfat de amoniu, silicat de sodiu, etc.). Masurile chimice urmaresc:
evitarea folosirii lemnului in incaperi cu temperaturi ridicate sau unde este foc deschis;
indepartarea lemnului de sursele de caldura;
evitarea sectiunilor cu goluri care activeaza arderea, etc.
Bibliografie:
Hontus Adelaida - Constructii agroturistice
