|
|
|
ACOPERISURI
1. GENERALITATI, FORME, CLASIFICARI
1.1. Generalitati - Acoperisul este elementul de constructie cu care se termina cladirea la partea superioara si care are rolul de a o apara de intemperii (ploi, zapada, vant, arsita, etc.)
In acest scop, suprafetele acoperisului trebuie sa fie acoperite cu o invelitoare impermeabila. Pentru ca apele de ploaie sau cele provenite din topirea zapezii sa se scurga cat mai repede, se dau acoperisului pante mai mari sau mai mici dupa cum invelitoarea este mai putin sau mai mult impermeabila.
1.2. Forme - Forma exterioara a acoperisului depinde de o serie de factori dintre care cei mai importanti sunt:
planul constructiei;
felul materialului din care este realizata invelitoarea;
considerente arhitecturale.
Se recomanda ca forma, culoarea si invelitoarea acoperisului sa corespunda specificului arhitecturii locale.
La proiectarea acoperisului este necesar sa se caute si sa obtina suprafete mari, linistite, legate intre ele si al caror aspect sa nu fie tulburat prin variatiuni de nivel, prin iesituri sau constructii secundare (turnuri).
Functie de forma adoptata, acoperisurile cu panta pot fi:
acoperisuri cu o panta (Fig. 1.a);
acoperisuri cu doua pante (Fig. 1.b);
acoperisuri cu patru pante (Fig. 1.c).
a c
b
Fig. 1. - Forme de acoperisuri la cladiri cu un plan dreptunghiular
a - acoperis cu o singura panta; b - acoperis cu doua pante; c - acoperis cu patru pante.
Pantele acoperisurilor pot fi continue sau frante, adica formate dintr-o succesiune de pante avand diferite inclinari:
acoperisuri cu pante frante (Fig. 2.a);
acoperisuri tip sed (dinti de ferestrau) (Fig. 2.b);
cu mansarda (Fig. 2.c);
cu forma de turn sau turla poliedrica (Fig. 2.d)
a b c d
Fig. 2. - Acoperisuri cu suprafete plane inclinate
a - cu pante frante; b - tip sed sau dinti de ferestrau; c - cu mansarda; d - cu forma de turn sau turela poliedrica.
Acoperisuri cu suprafete curbe si anume:
cilindrica (3.a);
paraboloid eliptic de rotatie (Fig. 3.b);
paraboloid hiperbolic in sa (Fig. 3.c);
hipar (paraboloid hiperbolic delimitat de generatoare rectilinii) (Fig. 3.d);
hiperboloid de rotatie (Fig. 3.e);
conoid (Fig. 3.f);
cupole (Fig. 3.g), (Fig. 3.h).
g f e d c b a h
1.3. Clasificarea acoperisurilor - Acoperisurile se clasifica dupa mai multe criterii:
a - dupa marimea pantelor:
acoperisuri cu pante peste 70;
acoperisuri cu pante mici, pana la 70 (denumite acoperisuri terasa);
b - dupa numarul de pante avem:
acoperisuri cu o panta;
acoperisuri cu doua pante;
acoperisuri cu mai multe pante.
c - dupa materialul din care se executa acoperisurile (sarpanta):
din lemn;
din metal;
din beton;
din zidarie.
2. ALCATUIREA SARPANTELOR DIN LEMN
2.1. Sarpantele din lemn se caracterizeaza prin greutate mica fiind realizate din bare subtiri executandu-se in mai multe tipuri constructive:
pe scaune;
cu ferme;
din grinzi cu inima plina.
Liniile care marginesc suprafetele acoperisurilor poarta diferite denumiri (Fig. 4.).
Fig. 4. - Liniile de intersectie ale suprafetelor acoperisurilor
a - streasina; b - coama; c - coama oblica; d - dolie
Astfel liniile de intersectie ale suprafetelor acoperisurilor se numesc creste, atunci cand formeaza un unghi convex, si dolii atunci cand formeaza un intrand.
Partea care depaseste conturul exterior al cladirii se numeste streasina.
Marginea exterioara a acoperisului este cunoscuta sub denumirea de "picatura".
La alcatuirea acoperisurilor se va cauta sa existe dolii cat mai putine si cat mai scurte, deoarece in acestea se aduna apele si zapezile care pot cauza infiltratii de apa prin invelitoare.
Acoperisurile sunt alcatuite din doua parti principale:
structura de rezistenta, care suporta incarcarea intregului acoperisi si o transmite zidurilor sau scheletelor-suport si poarta denumirea de sarpanta;
invelitoarea, care este situata la partea superioara a acoperisului si constituie elementul de izolatie contra agentilor atmosferici.
2.2. Sarpante din lemn pe scaune - la cladirile de locuit sau la cladirile social-culturale care au o serie de ziduri purtatoare se folosesc asa zisele sarpante pe scaune (Fig. ).
d c b a
Fig. - Sectiuni transversale prin sarpante pe scaune cu rezemare pe ziduri transversale
a - latimi de cladiri de 4.00 - 6.00 m; b -latimi de cladiri de 6.50 - 8.50 m; c - latimi de cladiri 8.50 - 13.00 m; d - latimi de cladiri de 11.00 - 15 00 m
Alcatuirea unei sarpante pe scaune depinde de o serie de factori, si anume:
latimea constructiei;
forma ei in plan;
distributia interioara a zidurilor portante;
modul in care este alcatuit planseul ultimului nivel;
panta ceruta de invelitoare.
Acoperisul pe scaune este alcatuit astfel: paralel cu zidurile exterioare si la diferitele niveluri potrivit pantei invelitorii, se gasesc o serie de grinzi de lemn, care se numesc pane.
Panele sunt elemente prin care incarcarile invelitorii se transmit sistemului portant al acoperisului.
Ele reazema direct pe stalpi de sustinere care poarta denumirea de popi (Fig. 6.)
Fig. 6. - Alcatuirea generala a unui acoperis pe scaune
Pentru a asigura buna lor rezistenta si pentru a rigidiza ansamblul constructiei in sens longitudinal panelor, se folosesc contrafise inclinate la circa 450, prinse in pane si popi prin praguri si solidarizate prin cuie si scoabe.
Penele se executa din lemn ecarisat cu sectiunea cuprinsa intre 10 x 12. 15 x 25 cm. Pana de la coama acoperisului se numeste pana de coama, iar panele situate la nivelul stresini se numesc cosoroabe sau pane de picatura (Fig. 7.) (planse det, B).
Fig. 7. - Detaliu streasina
Deschiderea panelor coincide cu distanta dintre popi (sau ferme) si este cuprinsa intre 3,5 - 4,5 m.
Panele se aseaza paralel cu coama la distante de 3 - 4 m unele de altele.
Imbinarile de prelungire a panelor se fac cap la cap, in dreptul reazemelor sau chertare si bulonare (fig. 8.).
Fig. 8. - Imbinari de prelungire ale panelor
a - pe reazeme; b - in apropierea reazemelor: 1 - pana; 2 - reazem; 3 - buloane; 4 - scoaba.
Popi au dimensiuni corespunzatoare incarcarilor pe care le suporta, insa de obicei, sunt alesi pe considerente constructive. Ei se executa din lemn ecarisat si au dimensiunile de 10 x 10, 10 x 12, 12 x 12, 15 x 15 ajungand la 19 x 19 cm in cazul acoperisurilor inalte si invelitorilor grele.
Popi transmit incarcarea lor planseelor, prin intermediul unor talpi. Lungimea acestor talpi este de 0,8 - 1.00 m.
Talpile au rolul de a repartiza incarcarea transmisa de pop pe o suprafata cat mai mare a planseului antrenand in sustinerea acoperisului cat mai multe elemente de rezistenta ale acestuia (Fig. 9.).
Fig. 9. - Detaliul de prindere a talpii de lemn
Penele, popi si talpile, care impreuna formeaza elementele principale ale scaunelor de sustinere, asigura transmiterea incarcarilor verticale la planseu sau zidarie, insa sistemul format de ele nu este stabil deoarece sub actiunea incarcarilor orizontale (vant, zapada pe un versant) el se poate deforma.
Din
acest motiv, in afara de contrafise, care sunt asezate in planul
vertical al penelor, rigiditatea transversala a scaunelor si buna
legatura intre ele se mai asigura prin alte contrafise care
formeaza cu popi sisteme triunghiulare indeformabile, si prin
clesti, piese orizontale compuse din cate doi dulapi sau
jumatati de bile, care prind intre ele popii si
contrafisele (Fig. 10.)
Contrafisele se prind prin praguri, cuie si scoabe iar clesti se prind cu buloane.
Alte elemente care constituie scheletul de rezistenta al sarpantei sunt capriorii si astereala.
Capriorii se confectioneaza din lemn ecarisat cu sectiuni de 70 x 70 mm, 100 x 100 mm, sau din lemn rotund cu diametrul de 10 - 12 cm. Se recomanda executarea capriorilor dintr-o singura bucata; daca se realizeaza din doua elemente, imbinarea se face prin petrecere sau prin chertare in jumatatea sectiunii in dreptul panelor.
Capriorii se aseaza dupa linia de cea mai mare panta, adica perpendicular pe coama, la distante de 70 - 90 cm unul de altul.
Astereala - este formata din scanduri cu grosimea de 2 - 2,5 cm si latimea de 12 - 20 cm, dispuse paralel cu streasina si rezemand pe cel putin trei capriori, de care se prin in cuie.
2.3. Sarpante din lemn cu ferme - se folosesc la acoperirea mai mari de 5 m si sunt alcatuite din: astereala, capriori, pane si ferme.
Penele reazema pe ferme cu sectiunea dispusa vertical sau inclinat. In primul caz rezemarea se face prin chertare iar al doilea caz fara chertare (Fig. 11.).
Fig. 11. - Rezemarea capriorilor pe pana.
a - prin chertarea capriorului; b - fara chertare;
1 - caprior; 2 - pana; 3 - cui
Cand penele reazema inclinat, pentru asigurarea lor impotriva rasturnarii, spre poala, se prevad calcaie din lemn pentru o mai buna fixare a lor pe ferme (Fig 12.).
Fig. 12. - Fixarea penelor cu ajutorul calcaielor din lemn.
1 - talpa superioara a fermei; 2 - pana; 3 - calcai; 4 - caprior.
Pentru acoperirea deschiderilor intre 5 si 10 m se pot folosi ferme-macaz alcatuita dintr-o piesa orizontala numita coarda, unul sau mai multi popi asezati perpendicular asezati pe coarda in planul fermei si piese inclinate (arbaletieri), imbinate cu popii si coarda. Coarda se imbina cu popi prin chetare si bulonare, iar imbinarile arbaletierilor cu popi si coarda se realizeaza cu prag si cuie sau buloane (Fig. 13.).
Fig. 13. - Sarpanta pe scaune cu contrafise
1 - talpa; 2 - pop; 3 - contrafise; 4 - albaletrier; 5 - cosoroaba; 6 - pana; 7 - coama; 8 - capriori
La deschideri mai mari de 10 m se folosesc ferme (grinzi cu zabrele) cu alcatuiri constructive corespunzatoare. (Fig. 14.).
Fig. 14. - Sarpante din grinzi cu zabrele (ferme) din lemn.
2.4. Sarpante din grinzi cu inima plina - sunt alcatuite din astereala, pane si grinzi cu inima plina din lemn, rezemate la capete pe ziduri portante sau grinzi de reazem (Fig. 15).
Fig. 1 - Sarpanta din lemn din grinzi cu inima plina:
1 - grinda cu inima plina; 2 - pene
Grinzile cu inima plina se folosesc pentru deschideri de 6 - 15 m la acoperisuri cu pante mici (1:10; 1:8), pentru constructii industriale, sau provizorii. Distanta intre grinzile sarpantei este de 3-4 m (si mai rar 5 - 6 m).
Contravantuirea se realizeaza prin panele acoperisului.
3. INVELITORI, TIPURI SI TEHNOLOGII DE MONTARE
Partea acoperisului care asigura protejarea constructiei impotriva intemperiilor se numeste invelitoare.
Invelitoarea este sustinuta de ferme sau scaune prin intermediul panelor, capriorilor si uneori a asterealei, sau de alte sisteme portante din beton armat.
Pentru ca o astereala sa fie buna trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
sa asigure o perfecta izolare contra apelor provenite din precipitatii atmosferice;
sa suporte in bune conditii incarcarile ce revin din vant, zapada si oameni;
sa fie greu inflamabila;
sa fie cat mai usoara, pentru a nu fi nevoie de sisteme portante grele;
sa fie durabila;
sa necesite minimum de intretinere.
Pentru executarea invelitorilor se folosesc diferite materiale al caror mod de punere in opera difera dupa natura si caracteristicile lor.
In mod obisnuit, pentru executarea invelitorilor se utilizeaza urmatoarele materiale: tabla dreapta din diferite metale, tabla ondulata, materiale plastice, tigle de diferite tipuri, olane, azbociment, sticla, carton bitumat, sita si sindrila.
a - Invelitori din tabla dreapta. Se utilizeaza la aproape toate tipurile de constructii datorita faptului ca sunt usoare (cca. 10 kg/m2)
Tabla folosita este sub urmatoarele forme: tabla de otel neagra; tabla zincata; tabla plumbuita.
Tabla aramita, tabla de plumb, de zinc, de arama sau aluminiu se utilizeaza cand se urmaresc anumite efecte estetice la cladiri monumentale.
Tabla zincata este cel mai des folosita. Invelitorile din tabla zincata se executa pe astereala. Foile se aseaza alaturat cu lungimea in sensul pantei, dupa ce marginile sau indoit la 900.
Innadirea foilor de tala se poate realiza in mai multe feluri:
falt simplu orizontal (Fig. 16.a)
falt dublu orizontal (Fig. 16.b)
falt simplu vertical (Fig. 16.c.)
falt dublu vertical (Fig. 16.d.)
Alte prelucrari ale tablei sunt:
indoirea in jos (Fig. 17.a)
indoirea in sus (Fig. 17.b.)
realizarea ciubucului sau vultului (Fig. 17.c)
c b a
Invelitoarea din tabla pentru a fi montata parcurge uratoarele operatii:
inainte de indoirea tablei pentru formarea faturilor se vopseste se vopseste portiunea foi care formeaza incheietura cu vopsea cu ulei mineral amestecat cu alb de zinc pentru a impiedica patrunderea apei prin incheietura;
se executa patru taieturi la colturile foi de tabla;
se indoaie laturile foii si se formeaza falturile (indoiturile din dreapta si de jos sunt mai inalte decat cele din stanga si de sus);
se fixeaza tabla de astereala cu copci, iar latura mare se indoaie odata cu faltul;
se prinde latura mica, de astereala cu doua cuie cu cap lat;
se formeaza incheieturile.
Incheieturile pot fi orizontale sau verticale.
Incheieturile orizontale se culca in sensul pantei, alternate pentru a permite scurgerea lesnicioasa a apelor.
Incheieturile verticale se lasa totdeauna in picioare, pentru ca apa sa fie mai bine condusa spre jgheaburi.
La calcane si cosuri, tabla se ridica vertical pe perete, pe o inaltime de minimum 30 cm., formand o pazie.
Invelitoarea din tabla este usoara, se poate adapta la orice forma de acoperire, rezista la vant, este neinflamabila dar are dezavantajul ca este atacata de rugina si de gaze (in regiuni industriale).
b - Invelitori din tabla ondulata - Aceste invelitori sunt specifice constructiilor industriale. Foile de tabla ondulate se monteaza direct pe pene, petrecandu-se in sens transversal cu o ondulatie, iar in sens longitudinal cu 10 - 15 cm. Pentru a fi fixate de pene se folosesc agrafe din otel lat prinse prin nituri din tabla ondulata (Fig. 18).
2
|
Acoperisurile din tabla ondulata sunt usoare, dar sunt usor atacate de gaze si fum, sunt sonore si nu izoleaza termic.
c - Invelitori din materiale plastice - Se realizeaza prin intercalarea de placi ondulate din poliesteri armate cu fibra de sticla, intre placi ondulate din tabla sau azbociment. Placile pot fi utilizate pentru iluminarea naturala a unor portiuni din suprafetele acoperite sau la realizarea invelitorilor si luminatoarelor halelor industriale.
Sunt invelitoare usoare, cu aspect arhitectural placut. Se monteaza ca si placile de azbociment.
d - Invelitori din tigla - Aceste invelitori au ca cele din tabla o larga utilizare, indeosebi la cladirile civile.
Invelitoare din tigla-solzi se poate realiza cu sau fara astereala. Cand nu este astereala, pe capriori se bat sipci de 3 x 5 cm. la distanta potrivita. De aceste sipci se agata tiglele cu ciocul si se leaga cu sarma zincata (Fig. 19.a)
Daca tigla se aseaza pe astereala, peste aceasta se prinde un strat de carton bitumat asezat cu fasiile paralele cu streasina si petrecute cu 10 cm peste cele inferioare (Fig. 19.b)
Peste carton se bat, in sensul pantei, sipci de lemn (de 2 x 5 cm.), la 60 x 80 cm distanta iar peste ele se bat, orizontal, sipcile de 3 x 5 cm, pe care se agata tigla. Indiferent daca invelitoarea are sau nu astereala, tiglele se pot aseza pe sipci in doua feluri: simplu sau dublu.
1 - Invelitoarea din tigla solzi asezata simplu. Pe fiecare sipca se aseaza un singur rand de tigle; In nici un punct al invelitorii nu sunt rosturi neacoperite de tigle pentru aceasta sipcile se bat la o distanta de 15 cm, iar tiglele se aseaza astfel ca rosturile verticale sa fie alternate da la un rand la altul (Fig. 20)
1
4 3 2
Fig 20. - Detalii pentru invelitoarea din tigla asezate simplu
1 - sipci; 2 - carton bitumat; 3 - astereala: 4 - caprior
2 - Invelitoarea din tigla solzi asezata dublu. Este aceea la care pe fiecare sipca se agata doua randuri de tigle, randul de deasupra agatandu-se cu ciocurile de la marginea superioara de randul de dedesubt. In acest caz, sipcile se pot bate la distanta de 25 cm (fig. 21)
Fig. 21. - Detalii pentru invelitoarea din tigla asezata dublu.
1 - tigle din randul 1; 2 - tigle din randul 2
Tiglele se aseaza astfel incat rosturile verticale ale fiecarui rand sa fie alternate cu cele doua randuri imediat vecine.
La dolii se aseaza mai intai o fasie de tabla zincata de-a lungul pantei, pentru a asigura scurgerea apei.
Tabla se fixeaza pe ultimul rand de sipci, iar tiglele se cioplesc, pentru a forma muchia intranda a acoperisului.
Coamele si muchiile iesinde de la intalnirea versantilor se acopera cu piese ceramice numite coame. Coamele se fixeaza cu mortar de var-ciment (Fig.22)
Fig. 22 - Detalii de montare a coamelor cu mortar de var-ciment
1 - tigle din randul I; 2 - tigle din randul II; 3 - sipci; 6 - caprior.
3 . Invelitori din tigle profilate (Fig. 23.) - De-a lungul marginilor lungi ale tiglei se gasesc de o parte un sant, iar de alta parte doua randuri, care la asezarea pe acoperisi, imbuca din santul tiglei vecine. Restul executiei este identic cu cel al invelitorilor din tigle-solzi.
Invelitorile din tigle au aspect placut si uneori constituie motive ornamentale ale constructiilor. Tigla se monteaza usor, este un material durabil neatacabil de agenti atmosferici, bun izolator si necombustibil.
Exista insa si dezavantaje printre care amintim: tiglele sunt grele si necesita sarpante puternice deci un consum mare de material lemnos, la furtuni sau cutremure tiglele sunt aruncate de pe acoperis si pot provoca accidente.
Fig. 23. - Invelitoare din tigla cu jgheab
1 - caprior; 2 - sipca; 3 - tigla.
4 - Invelitori din olane - Se aseaza pe acoperisuri cu pante mari, ne fiind prinse, ci numai simplu asezate pe un strat de carton bitumat fixat pe astereala. Se aseaza un strat de olane cu scobitura in sus si partea ingusta in jos intrand peste partea lata a olanului inferior, astfel incat formeaza o seria de jgheaburi verticale (Fig. 24).
Fig. 24 - Detaliu de montare a olanelor:
1 - caprior; 2 - astereala
Peste acesta se pune al doilea strat alcatuit ca si cel de baza; olanele insa, se aseaza cu scobitura in jos peste doua jgheaburi formate din olanele de dedesubt (Fig.25).
b a
Fig. 25 - Invelitori din olane:
a - olan; b - modul de asezare; 1 - astereala; 2 - carton bitumat; 3 - olane; 4 - mortar.
La poalele acoperisului si la 3-4 m, olanele stratului inferior se aseaza in mortar, asigurandu-se astfel o prindere mai buna de suport.
La dolii si coame se au in vedere aceleasi masuri ca si la invelitorile din tigla.
Aceste invelitori se utilizeaza numai la constructiile civile in special unde se impune un stil arhitectural. Nu se executa in regiuni ploioase si este foarte grea.
5 - Invelitori din azbociment - Placile din azbociment se fabrica in urmatoarele tipuri: placi plane, placi plane tip sindrila si placi ondulate. Fata de alte invelitori au greutate redusa, durabilitate mare, se comporta bine la incendiu si sunt usor de executat.
Placile plane (Fig. 26) sunt prevazute cu doua sau trei orificii pentru prinderea pe sipci cu ajutorul cuielor. Stratul suport poate fi astereala pe care se prinde un strat de carton bitumat si apoi un gratar de sipci; cand astereala lipseste, gratarul de sipci se fixeaza direct pe capriori. Placile plane se aseaza ci 1-2 straturi cu petreceri pe ambele directii.
Fig. 26. - Placi din azbociment:
a - plane cu trei gauri; b - plane cu doua gauri; c - pentru streasina; d - pentru coama
b a
Fig. 27. - Invelitori din placi plane de azbociment
a - intr-un singur strat; b - in doua straturi; 1 - capriori; 2 - sipca; 3 - scandura; 4 - sort din tabla; 5 - placa pentru streasina (poala); 6 - placa de camp.
Placile plane tip sindrila (Fig. 27) pot fi glazurate cu o pasta de ciment colorat si se monteaza in aceleasi conditii ca sindrila.
Fig. 27. - Placi plane din azbociment tip sindrila
Placile ondulate au lungimi de 120 - 350 cm si latimi de 67 - 102,5 cm.
Se monteaza direct pe pane, suprapunandu-se pe latime cu o ondula iar in lungime pe 20 cm (Fig. 28).
Fig. 28. - Invelitoare din placi ondulate de azbociment:
1 - placa ondulata din azbociment; 2 - pana din beton armat; 3 - otel beton 8 mm, sudat de placi metalice inglobate in pana la turnare
6 - Invelitori din sticla -
Acest tip se utilizeaza mai mult pentru iluminarea anumitor suprafete: sere, luminatoare, acoperisuri tip sed etc.
Sticla simpla sau ondulata se foloseste la invelitori sub forma de: tigle din sticla, placi plane din sticla armata de diferite culori (Fig.29)
Aceste invelitori se pot realiza in doua moduri: cu chit sau fara chit.
Invelitori din sticla cu chit, la aceste invelitori se foloseste sticla sub forma de geamuri, care sunt sustinute de profiluri in forma de T cu dimensiuni de 40 x 40 x 5 mm sau 70 x 70 x 8 mm formand un fel de capriori (Fig. 29.). profilurile T sunt asezate cu talpa in jos si pe ea, de-o parte si de alta a inimii, se aseaza marginile geamurilor folosite.
Geamurile se fixeaza introducand in orificii special facute in talpa profilului T, bucati de sarma de otel, numite stifturi dupa care intreaga margine se acopera cu chit care are in compozitie miniu de plumb. Se pune chit si sub geam. Pe astfel de invelitori se produc condensari si se recomanda a se folosi la constructii de mica importanta sau de scurta durata. Sistemul a fost imbunatatit, realizandu-se invelitori din sticla fara chit. Etansarea rostului dintre geam si profilul T facandu-se cu pasla si indeosebi franghie gudronata simpla sau calasuita cu plumb.
Rezolvarea consta in intercalarea intre geam si metalul sustinator a uneia dintre cele doua materiale si efectuand o presiune a geamului peste aceste materiale cu ajutorul unor suruburi, care transmit efortul prin intermediul unor fasii de tabla zincata de forma speciala si al unei fasii de carton bitumat sau de pasla bitumata.
Geamurile folosite au grosimi de 5 - 7 mm si pot fi riglate sau armate.
7 - Invelitori din carton bitumat - Se utilizeaza la constructii provizorii deoarece nu sunt durabile si necesita o intretinere atenta. Aceste invelitori se mai folosesc si la acoperisuri terasa.
Invelitorile de carton se executa in unul sau mai multe straturi pe astereala sau pe placile din beton armat al acoperisurilor.
8 - Invelitori din sita si sindrila - Aceste invelitori se utilizeaza mai ales in mediul rural in regiunile de munte, unde lemnul, constituie un material traditional si usor de procurat.
Sita si sindrila se confectioneaza din lemn de rasinoase cu urmatoarele dimensiuni: lungimea de 40 - 80 cm, latimea de 8 - 14 cm si grosimi de 4 - 7 mm.
Sindrila are grosimea neuniforma si este prelucrata in sistem lamba si uluc.(Fig. 30.)
Sita sau sindrila se prind direct de sipci sau pe astereala cu cuie speciale (subtiri si lungi), se aseaza in mai multe straturi ca la invelitorile din tigle solzi duble.
La coama sita de pe versantul dinspre partea vanturilor dominante se duce peste cea de pe celalalt versant si deasupra se bate un coltar facut din doi dulapi.
Pentru o mai buna durabilitate, intreaga invelitoare se vopseste cu carbolineum.
Fig.30. - Invelitoare din sita (a) si sindrila (b):
1 - capriori; 2 - sipci; 3 - sita; 4 - sindrila
4. - NORME DE TEHNICE SECURITATII MUNCII (N. T. S. M.)
In timpul executari lucrarilor de invelitori, acoperisul cu o panta pana la 160, trebuie sa fie imprejmuit cu balustrade rezistente si cu scanduri de margine.
Daca panta este mai mare de 160, muncitorii trebuie sa poarte centuri de siguranta ancorata de un element de rezistenta si incaltaminte care sa impiedice alunecarea lor.
Cand se executa lucrari pe acoperisuri abrupte cu panta mai mare de 250, pe invelitori umede sau acoperite cu chiciura, in mod obligatoriu se folosesc scari mobile, podine late de 25 cm, cu sipci batute pe ele. Scarile se vor fixa bine pe creasta acoperisului.
Pentru trecerea pe invelitorile din placi de azbociment, tigle, olane sau placi de B.C.A. armat se vor amenaja podine din doua randuri de dulapi, daca acoperisurile au panta mare se vor bate sipci pe suprafata de circulatie a podinei.
Paziile, sorturile, jgheaburile etc. se monteaza de pe o schela in consola incastrata in zidul constructiei sau de pe schelele suspendate, ancorate bine de partile solide ale constructiei.
Materialele se pot depozita pe astereala numai daca, in prealabil, s-au amenajat suporturi orizontale pentru a se preveni alunecarea sau smulgerea lor de catre vant.
Se interzice aruncarea materialelor si a sculelor de pe acoperis.
Sculele vor fi verificate inainte de inceperea lucrului sa fie in perfecta stare de functionare.
Nu se vor executa lucrari de invelitori pe timp de ceata, vant cu intensitate mare, ploaie sau ninsoare.
