Probleme privind cererea de azil si libera circulatie a lucratorilor

Probleme privind cererea de azil si libera circulatie a lucratorilor

Partile Contractante (semnatarii Conventiei Schengen) se obliga sa asigure examinarea fiecarei cereri de azil depuse de un strain pe teritoriul uneia din ele:

a)          daca o Parte Contractanta a eliberat solicitantului de azil o viza de orice natura sau un permis de sedere, ea este responsabila pentru examinarea cererii; daca viza a fost eliberata cu autorizarea altei Parti Contractante, este responsabila cea care a acordat autorizatia;

b)         daca mai multe Parti au eliberat solicitantului de azil o viza de orice natura sau un permis de sedere, Partea responsabila este cea care a eliberat viza sau permisul de sedere care expira ultimul;

c)          daca solicitantul de azil este scutit de Partile Contractante de obligatia de a obtine viza, este responsabila Partea prin a carei frontiera externa a intrat solicitantul de azil;

d)         daca un strain a carui cerere de azil este deja in curs de examinare la una din Partile Contractante introduce o noua cerere, este responsabila Partea la care cererea sa afla in curs de examinare (art. 30 din Conventia Schengen).

Fiecare Parte transmite celorlalte, la cererea acestora, datele detinute cu privire la un solicitant de azil, care sunt necesare pentru:

determinarea Partii responsabile pentru examinarea cererii de azil;

examinarea cererii de azil.

Aceste date se refera la:

identitate;

documente de identitate si de calatorie;

locurile de sedere si itinerariile calatoriilor;

permisele de sedere sau vizele eliberate de o Parte Contractanta;

locul depunerii cererii de azil (art. 38 din Conventia Schengen).

Prin art. 48 par. 1 (in numerotarea si continutul precedentului tratat - in prezent art. 39), s-a prevazut ca libera circulatie a lucratorilor sa fie realizata in cadrul Comunitatii pana cel tarziu la sfarsitul perioadei de tranzitie.

Ea este reglementata prin Regulamentul nr. 1612/68 al Consiliului din 5 octombrie 1968 privind libertatea de circulatie pentru lucratori in cadrul Comunitatii si prin Directiva nr. 68/360 din 15 octombrie 1968 a Consiliului privind abolirea restrictiilor asupra circulatiei si rezidentei in cadrul Comunitatii pentru lucratorii din statele membre si familiile lor.

Libertatea de circulatie implica inlaturarea oricarei discriminari bazate pe nationalitate intre lucratorii statelor membre in ceea ce priveste remunerarea, angajarea si alte conditii de munca si de angajare.

Libertatea de circulatie a lucratorilor implica, sub rezerva limitarilor pe motive de ordine publica, securitate publica sau sanatate publica, patru coordonate, potrivit art. 39:

acceptarea ofertelor de angajare intr-adevar facute;

deplasarea in mod liber pe teritoriul statelor membre pentru acest scop;

sederea intr-un stat membru in scopul angajarii potrivit prevederilor de angajare a cetatenilor acelui stat, stabilite prin lege, regulament sau actiune administrativa;

ramanerea pe teritoriul unui stat membru a persoanei dupa ce a fost angajata in acest stat.

Pentru ca membrii de familie sa aiba drept de sedere in alt stat, este necesar ca unul dintre soti sa-si fi exercitat dreptul sau la libera circulatie, dreptul acestor membri nefiind un drept propriu, ci unul derivat.[1]