ABUZUL SI MALTRATAREA COPILULUI

DEFINITII

Definitia data de Asociatia Nationala a Asistentilor Sociali din Statele Unite ale Americii :

• "producerea in mod repetat de traume fizice si emotionale unui minor (vatamari intentionate, pedepse corporale, ridiculizari persistente sau abuzul sexual) de obicei de catre parinti sau tutori".

Defiitia cceptata de Organizatia Mondiala a Sanatatii:

"Abuzul sau maltratarea copilului sunt fenomene care fac referinta la toate formele de rele tratamente: fizice si/sau emotionale, abuz sexual, neglijare sau tratament neglijent, exploatare comerciala sau de alt tip; produse de catre parinti sau orice alta persoana aflata in pozitie de raspundere, putere sau incredere. Aceste rele tratamente produc daune actuale sau potentiale asupra sanatatii copilului, supravietuirii, dezvoltarii sau demnitarii lui".

Defiitia data de ODAS (Observatorul National al Actiunii Sociale Decentralizate):

• "Copilul maltatrat este cel care este victima violentelor fizice, cruzimii mintale, abuzurilor sexuale, neglijentelor grele, cu consecinte grave asupra dezvoltarii sale psihice si psihologice".

Alte defiitii:

• Maltratare pate fi definita intr-o prima faza ca si cauzarea intentionata a unei vatamari care afecteaza sanatatea fizica sau psihica a copilului (N. Flude, 1989)
• Maltratarea este orice forma voluntara de actiune sau omitere a unei actiuni care este in detrimentul copilului si are loc profitand de incapacitatea copilului de a se apara, de a discerne intre ceea ce este bine si ce este rau, de a cauta ajutor si de a se autoservi

Abuzul este o manifestare a violentei impotriva copiilor, profitandu-se de diferenta de forta (fizica, psihica, economica) dintre adulti si copii. Orice act prin care se produce vatamari corporale, tulburari psiho-emotionale si expuneri la situatii periculoase sau fiind percepute ca fiind periculoase de catre copil, constituie abuz.

Folosind termenul de maltratare, ne referim la parinti sau persoane care ingrijesc copilul in asa fel incit ii produc acestuia vatamari fizice sau emotionale sau neglijeaza copilul intr-un asemenea grad incit  sanatatea fizica si/sau emotionala precum si dezvoltarea sa, sunt in pericol (Kempe 1979).

ISTORIC

Maltratarea afecteaza un numar mare de copii fara aparare, prin diferite forme de privare. Este un fenomen complex si intodeauna generator de durere

Primele publicatii ale lui A. Tardieu (1837, 1879) asupra abuzurilor si atentatelor la moravuri stabilind realitatea relelor tratamente si a abuzurilor sexuale asupra minorilor, nu vor avea nici un ecou la vremea lor.

In 1939, F.D. Ingraham, neurochirurg, afirma natura traumatica a hematoamelor subdurale ale sugarului.

Termenul de abuz asupra copilului a fost folosit pentru prima data de catre Kempe si altii in anul 1962 pentru a descrie «copilul batut». Conceptul a fost extins in mod constant. In prezent termenul de abuz se refera la toate tipurile de maltratare, nu doar pentru abuzul fizic, dar si pentru formele de neglijare si abuz emotional si sexual.

Cercetarea a ignorat problema relelor tratamente pana in anul 1962, cand un medic pediatru din Colorado, C. Henry Kempe in colaborare cu F. Sylverman, medic radiolog si cu pedopsihiatrul B. F. Stele au prezentat rezultatele unor studii referitoare  la fracturile multiple, vizibile cu raze X ale copiilor batuti

Progresele in abordarea domeniului maltratarii au fost apoi rapide, datorita mobilzarii diferitelor categorii de profesionisti din domeniul social si medical, juridic, cercetatori, ziaristi, in dorinta de a intelege fenomenul.

In Franta, P. Strauss si M. Manciaux isi publica in 1972 si 1975 primele studii privind abuzul impotriva copilului.

Aparut in limba franceza de-abia in 1987, substantivul maltratare face referinta la relele tratamente ale caror victime sunt copiii: violente fizice, psihologice, neglijarile grave, abuzurile sexuale etc.(Robert, 1996)

Maltratarea copilului - sub toate formele sale este o problema foarte veche chiar daca ca si fenomen social a atras atentia abia la sfarsitul secolului al XIX-lea. Pana atunci copiii erau considerati proprietatea parintilor si constituiau o resursa economica, reprezentand o mana de lucru in plus.

De atunci in tarile occidentale dezvoltate, a avut loc o redefinire culturala a copilului. Copilul are de atunci o valoare afectiva si este perceput ca o garantie a unei relatii afective privilegiate.

Conventia Natiunilor Unite privind Drepturile Copilului ,adoptata la 20 noiembrie 1989  a jucat un rol important in stabilirea drepturilor fundamentale ale copilului si a oferit deasemenea un important instrument de analiza a modului cum societatea apara copilul impotriva abuzurilor,prin respectarea drepturilor esentiale.

Organizatia Mondiala a Sanatatii a recunoscut maltratarea copilului ca o problema majora care afecteaza, la nivel mondial, sanatatea si bunastarea copiilor si a adolescentilor (Djeddah, Facchin, Ranazato, Romer, 2000.)

In ceea ce priveste abuzurile sexuale dupa o lunga perioada de tacere, campaniile multiple de informare si prevenire au permis o abordare mai putin pasionala.

Termenul de «incestual» a fost propus de Recamier in 1995, sau incitare sexuala intrafamiliala fara finalizarea fizica (inspectii corporale inadecvate, atingeri aduse intimitatii confidente erotice parentale) sau incitare sexuala extrafamiliala fara trecere la act (Alfoldi, 1999).

In Romania, problema maltratarii copilului ieste aordata pe larg dupa schjmarea regimului politic, in decembrie 1989.

Profesionistii, opinia publica, clasa politica, incep sa vorbeasca din ce in ce mai mult despre fenomenul maltratarii. Cei si cele care au fost sau sunt supusi maltratarii incep si ei sa-si dezvaluie suferinta. Aceste dezvaluiri sunt insotite de numeroase colocvii, dezbateri, proiecte de cercetare, masuri legislative, precum si de crearea unor dispozitive de interventie si prevenire a maltratarii (Serban Ionescu 2001).

FORME DE MALTRATARE A COPILULUI

Gabel (1999) imparte maltratarea in doua tipuri:

• Maltratarea de criza, apare in familiile cu functionare armonioasa, dar al carui ciclu de viata trece prin momente de adaptare care le pune in pericol echilibrul intern, copiii devenind atunci tapi ispasitori ai crizei;

• Maltratarea transgenerationala, intalnita in familii care au un stil de viata haotic, ale caror relatii sunt dezorganizate si in care carentele, maltratarile si confruntarea rolurilor se repeta de-a lungul mai multor generatii.

Pecora et. al. (1992, p. 91-93) propun conceptualizarea abuzului comis impotriva copilului la trei nivele: societal, institutional si familial

Abuzul societal se refera la «suma actiunilor, atitudinilor si valorilor societarii care impiedica buna dezvoltare a copilului» (Giovannoni, 1985). Dupa autorul citat, intelegerea caracterului societal al abuzului se refera la:

existenta inegalitatii educationale sau de formare profesionala intre diferitele categorii de familii si copiii acestora;

marginalizarea unor familii si impingerea lor treptata spre o zona de risc din ce in ce mai mare;

gradul crescut de violenta in societate, care favorizeaza climatul de abuz chiar si asupra copiilor;

neinterzicerea prin lege a unor forme de pedeapsa corporala ofera un context societal in care violenta asupra copiilor este posibila;

inegalitatile de sanse intre copiii din mediul urban si rural.

Abuzul institutional « Orice actiune comisa in cadrul ori de catre o institutie sau orice lipsa de actiune care provoaca o suferinta fizica sau psihologica inutila si/sau care afecteaza evolutia ulterioara a copilului. »(Stanislaw Tomkiewicz)

Violenta institutionala este tot ceea ce face ca interesul institutiei sa prevaleze  asupra intereselor copilului ».(liane Courbert

• De ex. unele scoli, autoritatea, unitatea medicale opereaza in modalitatea discriminatorii, sau de nerespectare a drepturilor copiilor si ale omului, in general.

Cei care abandoneaza scoala sunt in general copiii famiilor sarace si cei care apartin minoritarilor defavorizate; aceasta denota o neglijare a lor din partea institutiilor scolare si a cadrelor didactice .

• Aceeasi categorie de copii ajunge cel mai des in institutiile de ocrotire unde se pare ca nici aici, nu sunt scutiti de abuzuri din partea unor persoane care  le sporesc suferintele, de acesta data prin abuzul comis chiar in numele institutiei (Maria Roth,1999).

Abuzul familial - este comis de membrii familiei copilului. Desemnarea unui anumit comportament din cadrul familial ca fiind abuz sau neglijare depinde de o serie de factori sociali si culturali.

Im Romania, bataia peste fund sau palma data unui copil sunt considerate pedepse acceptabile. Chiar daca aceste pedepse se repeta uneori zilnic, parintii nu vor fi trasi la raspundere.

In Suedia sau Olanda, astfel de pedepse , sunt ilegale si daca se dovedeste ca un parinte le aplica frecvent, el poate fi judecat si condamnat pentru abuz impotriva propriului copil.

Dupa Orgaizatia Modiala a Satatii, avem urmatoarea clasificare:

"Abuzul fizic asupra copilului reprezinta actiunea sau lipsa de actiune (singulara sau repetata) din partea unui parinte sau a unei persoane aflata in pozitie de raspundere, putere sau incredere care are drept consecinta vatamarea fizica actuala sau potentiala".

Abuzul fizic presupune supunerea copilului la: lovire, ranire, legare, asejzare in genunchi, otravire, intoxicare sau arderi produse intentionate.

"Abuzul emotional reprezinta esecul adultului de care copilul este foarte legat de a oferi un mediu de dezvoltare corespunzator sau acte comportamentale care pot dauna dezvoltarii fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale".[1]

In cadrul acestui tip de abuz pot fi mentionate: restrictii de deplasare, discriminare, ridiculizare sau alte forme de tratament ostil si de respingere.

"Abuzul sexual este implicarea unui copil intr-o activitate sexuala pe care el nu o intelege, pentru care nu are capacitatea de a-si da incuvintarea informata, pentru care nu este pregatit din punct de vedere al dezvoltarii sau care inculca legile sau tabuurile sociale".

"Abuzul sexual asupra copilului presupune antrenarea copilului intr-o activitate realizata cu intentia de a produce placere sau de a satisface nevoile unui adult sau unui alt copil, care, prin varsta si dezvoltare se afla fata de el intr-o relatie de raspundere, incredere sau putere".

ABUZUL FIZIC

In aceasta categorie sunt inclusi copii care au fost rantii in mod deliberat, precum si pe cei rantii datorita lipsei de supraveghere din partea adultilor. Multi adulti cred ca-si pot exercita liber dreptul de a-l pedepsi pe copil, mai ales cand este vorba de propriul copil. Pedeapsa fizica este folosita pentru a provoca durere copilului.

Pedeapsa minora, este cea care nu perecliteaza fizic copilul, variind de la lovitura cu palma pana la utilizarea unor obiecte dure, ranirea, legarea,provocarea de arsuri, trasul de par. Aceste pedepse pot provoca traume psihice copilului.

Pedeapsa grava se refera la acele comportamente din partea adultilor care provoaca vatamari, raniri grave care dauneaza sanatatii fizice si psihice a copilului. Exploatarea puterii de munca a copilului este de asemenea considerata abuz fizic.

Semnele maltratarii fizice:

Localizarea ranii, varsta copilului si explicatia felului in care acestea au aparut, pot indica abuzul. Asemenea semne vizibile ale traumei sunt socante si trezesc furia, protestul si disperarea noastra. Mai grave si mai delicate sunt insa traumele care nu au nici un semn exterior(traume craniene, ale organelor interne, fracturile).

Stare generala: Intarzierea dezvoltarii staturo-ponderale si mentale, tulburari de limbaj, carente alimentare, tulburari ale somnului.

Tulburari cu exprimare somatica: insomnie precoce, enureza, encropeza, dermatoze, nanism psihosocial, anorexie mentala.

Aspect clinic: diverse leziuni dermatologice consecutive traumei (echimoze, escoriatii, hematoame in locuri neobisnuite, zgarieturi, taieturi inexplicabile in zona genitala, pe fata, cap, arsuri si par smuls, urme de legaturi.), fracturi osoase neobisnuite, dislocari, deformari ale membrelor, leziuni la nivelul sistemului nervos central (dizabilitati motorii, deficite senzoriale, paralizii oculare, convulsii, hemiplegii, coma), hemoragii cerebrale sau retiniene, leziuni ale organelor interne. Urme lasate de palme sau obiecte urme de degete pe obraji, pe picioare sau pe brate, de la ciupituri, precum si ochi vineti ca urmare a loviturilor primite.

Manifestari comportamentale: ascultare neconditionata, instabilitate (nu vrea sa se aseze, motiveaza ciudat urmele de pe corp, nu-si aminteste cauza lor, evita orice confruntare cu parintele, pare excesiv de docil, impietrit sau bizar, hipervigilent, cu reactii de aparare fizica nemotivate, tresariri sau, dimpotriva, manifestand teribilism si violenta in relatii interpersonale), nevoia disperata de a atrage atentia, comportamente dezordonate. S-a descris la unii copii o stare de « vigilenta inghetata », adica o atentie anxioasa si imobila fata de anturaj, ca si cum copilul ar scurta anxios mediul pentru a observa din timp pericolul potential sau pentru a anticipa dorinta altcuiva din anturaj. La polul opus se afla copilul care are o uimitoare lipsa de rezerva in ceea ce priveste relatia cu persoanele stane : se duc repede la ei, stabilesc rapid relatii cu infirmierele din spitale sau cu alte persoane. Aceasta familiaritate, aceasta lipsa de tema de straini releva distorsiunea profunda a relatiei cu parintii.

Trairi afeciv-emotionale: neincredere, teama, curiozitate scazuta sau absenta, vigilenta anxioasa, dificultatea de contact interpersonal, frica de separare, vulnerabilitate la situatii stresante, dificultatea de autocontrol, de intelegere si de invitare, somnolenta sau insomnii, dificultatea de somn, cosamaruri sau terori nocturne, lipsa de control si motivatie saraca. Copiii viciem laie maltratarii fizice dezvolta frecvent senimentul de vinovatei, adica parintii il bat pentru ca este « copil rau ».

In plan social : dificultatea scolare (dificultatea de concentrare a atentiei, agitatie, nerespectarea regulilor) esec scolar la majoritate cazurilor, agresivitate, imulsivitate

fata de ceilalti copii ceea ce participa la formarea cercului vicios de agresivitate devalorizare-excludere

Diagnostic :

Nu atat diagnosticul leziunilo, usor de facut, cat recunoasterea maltratarii pune probleme. Aceasta se bazeaza pe :

• Caracterul si asocierea leziunilor ;
• Aspectul general al copilului ;
• Ameliorarea rapida si inexplicabila in timpul spitalizarii sau al separarii de parinti ;
• Discordanta dintre detaliile clinice si relatarile parintilor.

ABUZ EMOTIONAL

Este cel mai greu de definit dintre toate formele de maltratare si poate sa apara in situatii foarte diferite de viata.

Poate fi definit ca o atitudine sau actiune cronica a parintilor sau a altor persoane ce ingrijesc copilul, care dauneaza sau impiedica dezvoltarea unei imagini de sine pozitive ale copilului.

• Abuzul emotional nu este o intamplare izolata de respingere a copilului, ci el implica un comportament continuu si stabil fata de copil,comportament ce devine o trasatura dominanta a vietii acestuia.
• Aceasta forma de abuz nu are semne externe dar cicatriciale interne pot provoca daune mai mari decat orice forma de abuz. Este un comportament comis intentionat asupra unui copil de catre un adult lipsit de caldura afectiva care jigneste, batjocoreste, ironizeaza, devalorizeaza, nedreptateste sau umileste verbal un copil in momente semnificative sau in repetate randuri afectandu-i in acest fel dezvoltarea sau echilibrul emotional.
• Abuzul emotional reprezinta respingerea copilului ca fiinta, izolarea copilului, inchiderea lui in spatii intunecoase, amenintarea, comunicarea intr-o maniera neclara.
• Tot abuz emotional poate fi considerata si atitudinea autoritara, dominatoare, ingrijirea si controlul excesiv sau discontinuu, care sufoca independenta copilului. Toate formele de abuz contin o componenta emotionala.
• Un tip de abuz este legat de copiii care sunt perceputi in mod negativ de catre parintii lor, uneori chiar de la nastere. Aceasta forma de abuz poate merge mana in mana cu abuzul fizic.
• O alta forma a abuzului emotional este perceperea copilului ca pe «Cenusareasa» casei de catre parinti si de catre frati. Fratii si definesc fratele abuzat ca fiind «imposibila» sau «stupida» si ca pe cineva care este vinovat de tot ce se intampla in familie, aliindu-se cu parinti deoarece este singura lor sansa de supravietuire.
• Abuzul emotional include si terorizrea copilului prin amenintari cu pedeapsa, cu paradirea sau alungarea. Aceste amenintari ii dau copilului o stare de anxietate, careia ii va fi greu sa-i faca fata.
• Un alt grup de copii care sunt expusi abuzului emotional sunt cei ai caror parinti sunt violenti unuia cu altii
• O alta categorie este cea a copiilor a caror parinti consuma droguri sau alte substante. Copii aflati intr-o asemenea situatie observa ca adulti sunt prea ocupati de propria lor lume, de propriile lor nevoi incot nu mai au grija de ei si de nevoile lor. Copii consumatorilor de droguri sau alte substante sunt maltratati deja la nivelul vietii intrauterine.
• De asemenea pot fi integrati in categoria copiilor abuzati emotional si copii a caror parinti divorteaza fora a fi capabili sa realizeze cresterea copilului. In majoritatea cazurilor copilul este plasat in mijlocul unui conflict cronic in care unul dintre parinti il acuza pe celalalt, iar copilul poate fi fortat sa ia apararea unuia dintre ei.

• Pe langa aceste forme de abuz specialistii au gasit si alte doua sindroame de maltratare: «Munchhausen prin intermediar» sau « Sindromul Munchhausen prin procura » - este un tip de maltratare in care parintii fabrica o boala de care pretind ca sufera copilul.

Acestia fabrica simptomele bolii, uneori istoricul acesteia si descriu foarte bine starea acestuia intr-un mod foarte convingator. Acesta poate fi supus unor ivestigatii si tratamente dureroase, pentru a se verifica daca boala exista sau nu si abia dupa un timp medicii si dau seama ca este vorba despre o alarma falsa din partea parintilor. Odata descoperiti parintii se vor simti foarte frustrati, vor parasi spitalul incercand sa apeleze la alti medici sau sa maltrateze copilul sub alte forme. Patologiile provocate sunt diverse : anemie prin sangererare, leziuni cutanate, infectii, chiar si septice.

Semnele maltratarii emotionale

• Trairi emotionale: stima de sine redusa, timiditate, sentimente de culpa, interiorizare, neincredere, ostilitate, nefericire, anxietate, dezvoltarea unui nucleu de manifestari nevrotice depresive si obsesive, tendinte autoagresive.

• Comportament social: esec permanent, manifestari agresive, inhibitie sociala, dificultatea de adaptare si de comunicare, incapacitatea de exprimare prin joc.

ABUZUL SEXUAL

Copiii sunt dependenti de cei care ii ingrijesc pentru satisfacerea nevoilor fizice si emotionale. De aceea abuzul sexual poate fi savarsit de bunici, parinti,alte rude apropiate, alte persoane care ingrijesc copilul, persoane de incredere (vecini, profesori).

Abuzul sexual de catre cei ce ingrijesc copilul cuprinde un larg spectru de activitatea:

• de urmarirea impreuna cu copilul a filmelor sau revistelor porno
• privirea adultului in timpul masturbarii sau practicarea unor jocuri cu tenta sexuala,
• pipaire,intromisiune orala, anala, sau genitala.

Abuzul sexual poate implica agresiuni sexuale sau exploatare sexuala di partea adultului sau a unei persoane mai invarsta decat copilul victima.:

• atingerea adusa integritatii corporale sau psihice a copilului. In aceste situatii adultii se folosesc de copii pentru a-si satisface propriile nevoi sexuale.
• contact sexual sau atingeri, penetrare sodomie,
• folosirea minorilor in mod obscen pentru realizarea fotografiilor sau a filmelor pornografice,
• incitarea la prostitutie infantila.

Activitatile sexuale intre copii pot fi considerate abuzuri sexuale, daca diferentele de varsta sau de putere dintre ei sunt semnificative.

Copii pot fi abuzati incepand cu varste foarte mici. Copilul fiind stimulat sau obligat sa se antreneze in jocuri sexuale, deseori abuzatorul stabileste relatii pozitive cu parintii copilului. Rolul victimei este variat de la joc activ pana la joc pasiv (sa se prefaca ca doarme).

Caracterul secret care domneste in legatura abuziva precum si vulnerabilitatea copilului il obliga pe acesta la tacere permitand repetarea abuzului timp de mai multi ani.

Copiii pot fi adesea foarte directi in exprimarea celor intamplate, de asemenea unii copii mai mici pot sa-si exprime experientele sexuale in cadrul unui joc, schitand verbal sau gestual aceste intamplari; copii matisori se itntampla sa povesteasca din cand in cand altor copii de aceeasi varsta, care la randul lor ar putea sa povesteasca unor adulti; copilul care este constient de «pericol» si de tacerea ce trebuie pastrata, care probabil a fost si amenintat ar putea sa pastreze secretul pana va gasi o persoana de incredere careia sa i se destainui.

«Secretul» este asigurat prin amenintari, corupere. «Daca vei spune cuiva ce s-a intamplat eu voi intra in puscarie». «Daca ii vei spune mamei tale ce s-a intamplat ea te va uri mereu».

Pe masura ce timpul trece copilul se va simti din ce in ce mai vinovat si-si va consuma din ce in ce mai multa energie pentru a acoperi faptele in care a fost implicat. Copiii care au fost supusi abuzului sexual de mici vor prezenta un comportament sexual timpuriu.

Abuzul sexual este asociat adesea cu alte tipuri de maltratare.

Simptomele psihologice ale abuzului sexual

Aspect clinic:

Pot fi observate mai ales in primele 24-48 de ore de la producerea abuzului contuzii, echimoze, inflamatii, sangerari, pana la leziuni genitale grave, infectii genito-urinare, irosirea sau lezarea orificiului anal sau vaginal, vulnerabilitatea la boli cu transmitere sexuala,

tulburari digestive si de somn,

panica,

agravarea unor boli cu componenta psihica,

tulburari de instinct alimentar,

cefalee si dureri abdominale uneori.

Trairi emotionale

• culpabilitate,
• responsabilitate tensionata de a pastra secretul,
• frica, pedeapsa, degradarea imaginii de sine,
• sentiment de murdarie corporala,
• ostilitate, furie,
• stari depresive si eventual tendinte suicidale.

Manifestari comportamentale

• ostilitate sau agresiune fata de alte persoane,
• pierderea deprinderilor sociale,
• letargie, nepasare fata de sine,
• postura corpului exprimand coplesire,
• atitudini de protejare a abuzatorului.

In plan psihologic :

• Oboseala ;
• Tulburari alimentare : anorexie, varsaturi, refuz de alimentare ;
• Tulburari de somn : cosmaruri, anxietate la culcare, reaparitia ritualurilor la culcare, treziri nocturne repetate, terori nocturne ;
• Tulburari afective : apatie, stare confuza, fata trista, deznteres fata de joc, criza de lacrimi putandu-se ajunge pana la stari depresive ;
• Tulburari de adaptare : dificultatea scolare bruste, izolare, fuga, refuzul de a sta axa singur cu adultii sau invers, vestire scolara mare, scula si personale adulte fiind singurul loc de refugiu ;
• Masturbare prelungita si intempestiva la copilul mic ;
• Curiozitate sexuala mare exprimata chiar si violent avand un limbaj imprumutat de la adulti; 
• Joc de alura sexuala cu papusule sau cu copii de aceeasi varsta.

Toate aceste simptome nu dovedesc neaparat abuzul sexual dar aparitia lor brusca fora ca un evenment sa le justifice, o situatie familiala de risc poate sa ne indrepte catre aceasta posibilitate.

NEGLIJAREA

Presupune privarea minorului de satisfacerea nevoilor sale biologice, emotionale si de dezvoltare psihica.

• Neglijarea fizica se refera la privarea de alimentatie, de imbracaminte, de medicamente sau de domiciliu. Uneori neglijarea fizica poate avea urmari mult mai grave decat abuzul fizic.

• Neglijarea educationala implica tot ceea ce tine de frecventarea unei forme de invatament, prin obligarea copilului la alte activitatea decat cele scolare sau la vagabondaj.

• Neglijarea emotionala presupune ignorarea evenimentelor importante din viata copilului, omiterea incurajarilor asteptate de copil, modalitatea neadecvate de raspuns la nevoile sale emotionale. De cele mai multe ori parintii incearca sa substitue relatia afectiva prin satisfacerea tuturor nevoilor materiale in mod neobisnuit. Neglijare emotionala este foarte greu de depistat de aceea ea persistand un timp destul de mare provoaca mari daune dezvoltarii emotionale si fizice a copilului.

Semnele neglijarii

Stare generala:

copil infomentat sau alimentat nepotrivit,

copil neigienizat, cu aspect vestimentar neadecvat,

pedepsit in repetate randuri,

nu-si cunoaste ziua nasterii,

are un program de viata neadecvat varstei sale,

este nesupravegheat.

Somatic si comportamental

hipo/hiperponderal,

bolnavicios, labil psihic.

Trairi emotionale:

neatasat,

introvertit, cu un vocabular sumar,

dizabilitati de comunicare, cu retard scolar in ciuda unui intelect bun,

cu o «foame» de stimuli,

nemotivat pentru efort cognitiv,

incapabil de a stabili relatii interpesonale durabile.

EXPLOATAREA COPILULUI

Exploatarea copilului prin munca inseamna orice forma de munca a copilului, de ale carei beneficii profita un adult si care are drept consecinta afectarea dezvoltarii, educatiei si motalitatii.

Exploatarea copiilor prin munca este interzisa in Romania, articolul 45 aliniatul 3 din Constitutia Romaniei si Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr.182/1999 ratificata prin Legea nr.203/2000.

Copilul exploatat prin munca are dreptul la protectie din partea statului si a comunitarii (art.19, 32, 33, 34, 36, 39 din Conventiei privind Drepturile Copilului ratificata prin Legea nr.18/1990 si Strategia Guvernamentala in domeniul protectiei copilului in dificultate 2001-2004).

Copilul are dreptul sa munceasca incepand cu varsta de 15 ani, dar beneficiind de conditii speciale la locul de munca (art.7 din Codul Muncii si Normele Generale de Protectie a Muncii aprobate prin Ordinul nr.185/1990)

Intre 15 si 16 ani, acordul parintilor este obligatoriu;

In cazul in care copilul nu a absolvit invatamantul obligatoriu, angajatori trebuie sa permite si sa faciliteze continuarea studiilor in acest sen;

• Cele mai vulnerabile categorii de copii care pot fi exploatati prin munca sunt : copiii strazii, copiii comunitatile de romi, copiii din mediul rural, copiii victime ale traficului de persoane.
• Cele mai grave forme de exploatare prin munca sunt : munca pe strada, cersetoria, prostitutia, munca in constructii, munca in medii toxice (turnatorii), servitudinea, ingrijirea fratilor mai mici, munca fortata.
• Conditii care favorizeaza exploatarea prin munca: munca la negru, prezenta unui handicap/dizabilitati, familii in dificultate (consum de alcool, droguri, abuz asupra copilului, violenta domestica, nivel de educatie scazut, somaj), saracia, lipsa de informare si sensibilizarea a copiilor, familiilor, comunitarii.

CONSECINTELE MALTRATARII

Se pot distinge :

• consecinte directe ale maltratarii,
• consecinte asupra dezvoltarii copilului si
• consecinte pe termen lung.(Serban Ionescu, Colete Jourdan-Ionescu,2001).

Consecintele directe. Putem mentiona in acest caz consecintele fizice ale abuzului fizic: arsuri, plagi, contuzii, fracturi repetitive si multiple. Abuzurile sexuale au diferite semne cum ar fi: iritatii, excoriatii, infectii sau leziuni ale organelor genitale, boli cu transmitere sexuala, tulburari hormonale. Pe ranga aceste mai apar si tulburari psihopatologice cum ar fi: tulburari psihosomatice, tulburari ale sferei sfincteriene, tulburari alimentare, depresie, tulburari nevrotice sau psihotice.

Consecinte asupra dezvoltarii copilului. Aceste consecinte sunt influentate de o serie de variabile cum ar fi: gravitatea si frecventa episoadelor de maltratare, stadiul de dezvoltare pe care copilul l-a atins in momentul episodului, autorul maltratarii, plasarea in afara familiei din motive de maltratare, sexul copilului, sprijinul existent-reteaua sociala de sprijin, variabilele sistemului familial. De la varsta cea mai mica, maltratarea are efecte asupra dezvoltarii copilului atat pe plan afectiv, cat si asupra celorlalte aspecte ale dezvoltarii si asupra adaptarii scolare.

Consecintele pe termen lung. Consecintele maltratarii de obicei se cronicizeaza si urmaresc copilul pana la varsta adulta si uneori pe tot parcursul vietii. Maltratrea va produce consecinte care vor fi asociate cu marginalizarea persoanei. Faptul, ca o persoana a trait sau traiste un abuz sau o neglijare sporeste posibilitatea ca aceasta persoana sa comita la randu-i un abuz sau sa comita acte antisociale: furturi, violenta, delicventa sau chiar criminalitate.

CONSECINTELE ABUZULUI FIZIC

In plan emotional

• Sentimentele de inferioritate persista pana la varsta adulta.
• Comunicarea este dificila, marcata uneori de violenta.
• Se produce o identificare a copilului cu abuzatorul acesta insusindu-si comportamentele violente ale abuzatorului si daca nu beneficiaza de o terapie psihologica aceste comportamente il vor insoti pe parcursul intregii vieti devenind la randul sau un abuzator.

In plan social:

• Copilul victima a maltratarii fizice nu va recunoaste maltratarea si nu o va denunta, uneori refuzand sa se desparta de abuzator.
• Ca adult va adopta atitudini masochiste, cautand sa-siprovoace singur suferinta.

CONSECINTELE ABUZULUI EMOTIONAL

In plan emotional:

• Intarsie dezvoltarea sentimentului de sine, a maturizarii emotionale si a capacitatii empatice.

In plan social:

• fuga de acasa, 
• acte antisociale,
• dificultatea de adaptare durabile repetate intr-un mediu nou,
• lipsa de initiativa, de creativitate
• ,lipsa de autonomie,
• anxietate de separare inclusiv la varsta adulta.

CONSECINTELE ABUZULUI SEXUAL

In plan emotional

• Itropversiune,
• tulburari emotionale,
• depresie,
• autoestimare deficitara.

In plan social:

Fuga de acasa,

esec scolar,

prostitutie,

consum de droguri si alcool.

ca adulti pot avea un comportament sexual neadecvat, masturbare compulsiva, dificultatea in alegerea partenerului.

CONSECINTELE NEGLIJARII

In plan emotional:

• copilul neglijat este marcat de o atitudine de indiferenta sau timiditate si de incapacitatea de a-si organiza activitatea, in special activitatea libera.
• Nu are curiozitatea, are tulburari de atentie,
• un prag prea scazut sau prea ridicat al frustrarilor,
• somatizeaza usor(cefalee, greturi, varsaturi, dureri abdominale),
• nu este dispus sa faca eforturi cognitive, nu are nivel de aspiratie pe termen lung.

In plan social

• stabileste contacte sociale fragile,
• are dificultatea de adaptare,
• incearca uneori sa-si suplineasca nevoile nesatisfacute prin consumul de droguri si/sau alcool,
• fuga de acasa, absenteism,
• insucsirea deficitara a normelor etico-morale.

CONSECINTELE EXPLOATARII COPIILOR

Consecintele sunt grave pentru copii si pentru societateatea din care fac parte.

Un copil care munceste din greu, este lipsit de multe bucurii, precum si de posibilitatile de invitare, de instruire . Mai mult decat atat acestui copil ii este furata copilaria.

Copilul supus la munci care depasesc puterile lui,

nu creste cum trebuie, asa cum este normal.

este mai scund si mai slab decat ceilalti copii de varsa lui, are probleme de nutritie. ca adulti va ramane cu acest deficit de crestere si nutritie, marcat fiind pe toata viata.

epuizarea si malnutritia afecteaza grav viata copilului supus unei munci care se desfasoara in conditii greu de suportat.

supunerea copilului la munci care implica forta fizica : descarcarea, incarcarcarea, purtarea de greutatea si alte munci afecteaza dezvoltarea scheletului in perioada de crestere.

copilul care munceste in medii toxice contacteaza cu usurinta boli respiratorii.

obligarea copilului de a munci mult timp ocupa timpul copilului acesta nemaiputand acorda atentia si timpul cuvenit educatiei.

copilul obligat sa munceasca din greu este nemultumit, resimte puternic lipsa sprijinului afectiv al familiei care ar trebui sa-l ocroteasca.

are un bagaj de cunostinte mult mai redus decat copii de varsta sa ceea ce determina autoizolarea si capacitatea de insertie sociala.

FACTORI DE RISC SPECIFICI ABUZULUI

Unii cercetatori pun accentul pe patologia autorului maltratarii ca etiologie principala: scoruri ridicate la masuratorile psihopatologice, distorsiuni cognitive, perceptii negative si asteptari nerealiste fata de copii.

Este adevarat ca mamele din familiile in care gasim situatii de maltratare cronica adesea sunt depresive, in special in momentul nasterii copilului. In acest caz se observa ca mama spera ca micul copil sa o ajute si eventual sa-i rezolve problemele.

Alte teorii se elaboreaza in jurul transmiterii transgenerationale a maltratarii. Se observa ca unele familii care maltrateaza sunt cunoscute de mai multe generatii de catre profesionistii din domeniul social. De obicei aceste familii traiesc la marginea societarii si nu frecventeaza decat marginali. Astfel este foarte greu in aceste situatii ca un copil maltratat sa evadeze din acest mediu.

Alti cercetatori pun accentul pe factorii legati de contextul familial si de mediu, in special pe somaj, saracie, lipsa sustinerii sociale. S-a constatat ca familiile in care maltratarea este cronica au retele sociale reduse si nesatisfacatoare. Copiii acestor familii sunt mai putin implicati social.

Marceline Gabel (1999) enumera urmatoarele cauze ale maltratarii copilului:

• factorii socio-economici;
• factorii psihologici (psihoza, abuz de droguri, alcoolism);
• factorii de mediu (izolare, lipsa sprijinului social);
• factorii legati de istoria familiei (separare, doliu, somaj);
• factori educativi (pedepse educative);
• factori legati de dezvoltarea normala a unui copil mic (exersarea controlului sfincterian, tulburari ale somnului, refuz alimentar);
• factori legati de existenta unui copil sau caracteristicile acestuia (nu corespunde copilului imaginar sau reparator in ceea ce priveste sexul, o trasatura fizica sau alte caracteristici);
• factori de ordin iterativ

Caracteristicile adultilor care comit abuzuri:

• imaturitatea si dependenta parintior de alte persoane
• izolare sociala
• stima de sine redusa
• obtinere dificila a placerii
• perceptia falsa a copilului, uneori cu schimbarea rolurilor
• frica de a rasfata copilul
• increderea in valoarea pedepsei
• incapacitatea de a dovedi empatie privind nevoile copilului si de a raspunde adecvat acestora
• nivelul redus de scolarizare a parintilor
• probleme de sanatate mintale a parintilorprobleme legate de consumul de alcool si droguri
• varsta mica a mamei la nasterea primului copil
• nivelul intelectual scazut al mamei
• maltratarea in copilarie
• handicap grav sau boala cronica a unuia dintre

Caracteristicile copiilor care sunt expusi abuzurilor

• probleme de sanatate fizica
• nastere prematura sau greutate mica la nastere
• probleme perinatale
• probleme de dezvoltare a copilului mic
• probleme de comportament la varsta mica

Caracteristicile contextului social, familial si situational

• saracie ,parintii au venituri reduse
• instabilitatea structurii familiale
• frecventa ridicata a mutarilor
• numarul mare de copii in familie
• violenta conjugala
• tatal natural lipseste din familie
• tata si mama se cunosc de mai putin de sase luni dinainte de casatorie
• copilul maltratat este nelegitim
• locuinta inadecvata

Bibliografie

Te Chil Welfare Challenge-Policy, Practice and research

Peter Pecora, James Whittaker, Anthony Maluccio

Child Welfare - Policies and Practice

Costin/Bell/Downs

DANIEL MARCELLI-Tratat de psihopatologia copilului - Editura Fundatiei Generatia, 2003.

IOMC/UNICEF/FICF/ANPCA - Cercetarea abuzului asupra copilului in institutiile de protectie sociala din Romania-Raport preliminar-2000.

Sub coordonarea Ecaterina Stativa

MINISTERUL SANATATII/IOMC/UNICEF Situatia abandonului copiilor in Romania

Sub coordonarea Ecaterina Stativa

FILIPOI SEMPRONIA, MARIANA IANCAU - Abuzul la copil - British Medical Journal, Vol.8, nr.6, 2001.

FUNDATIA INTERNATIONALA PENTRU COPIL SI FAMILIE-Sa punem capat exploatarii inocentei-

GUVERNUL ROMANIEI, Interesul copilului-buletin informativ al Autoritarii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie, 2001.

KARI KILLEN, Copilul maltratat, 1999.

MARIA ROTH-SZOMOSKOZI -Protectia Copilului- Dileme, conceptii si metode, Cluj-Napoca, 1999.

NATIONAL AUTHORITY for CHILD PROTECTION, SALVATI COPIII ROMANIA, UNICEF, ROMANIAN GOVERNMENT, Sexual Apuse and Exploitation of Children, 2001.

ORGANIZATIA SALVATI COPIII, Abuzul si neglijarea copilului, 1999.

ORGANIZATIA SALVATI COPIII, Planul national privind eliminarea abuzului si exploatarii sexuale a copiilor in scopuri comerciale, 2001.

SERBAN IONESCU-coordonator, Copilul maltratate-evaluare, prevenire, interventie, Bucuresti 2001.

ELENA ZAMFIR/CATALIN ZAMFIR, Social Policy- Romania in the European context, 1996

UNICEF/DPC, Situatia Copilului si a Familiei in Romania, 1997

UNICEF/FICF, Abuzul si Neglijarea Copilului, 2000

DAVID HOWE, Introducere in asistenta Sociala, 2001

ELENA ZAMFIR/BADESCU/CATALIN ZAMFIR, Starea societarii romanesti dupa 10 ani de tranzitie, 2000

ELENA ZAMFIR, Strategii antisaracie si dezvoltare comunitara, 2000

UNICEF/ Prof. Dr. IOAN MIHAILESCU, Un deceniu de tranzitie-situatia copilului si a familiei in Romania, 2000

MARLYN MANUAL Ingrijire in familia temporara/HICS-1995

DANIELA GHEORGHE Maltratarea Copilului/FICF 1999

IMAS/ANPC/UNICEF Reforma in sistemul de protectie a copilului in Romania

LEGEA nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

LEGEA nr.273/2004 privind regimul juridic al adoptiei

LEGEA nr.274 Organizarea Oficiului Roman de Adoptii

HG 1437 Reorganizarea Comisiei de protectia copiluluii

HG .679/2003 privind conditiile de obtinere a

atestatului, procedurile de atestare si statutul asistentului maternal