|
|
|
Formularea strategiei de dezvoltare a turismului rural
1. Consideratii generale
Dupa parcurgerea unui ansamblu de aspecte privind turismul rural si agroturismul de-a lungul cursului, dobandind o serie de cunostinte de baza, de concepte si notiuni fundamentale in acest domeniu, acum este posibila abordarea unei probleme de mare importanta teoretica si practica, si anume metodologia de formulare a unei strategii de dezvoltare a turismului rural si a agroturismului. in literatura de specialitate (10) se considera ca o strategie de dezvoltare turistica pe aceste baze nu numai ca s-ar incadra perfect in curentul normal al dezvoltarii locale, ci mai ales ar permite promotorilor sai sa "deturneze' in favoarea lui pe cei care au prins gustul unor vacante "adevarate', mai umane si mai libere. Pe scurt, ar fi vorba, pe de o parte, de utilizarea mai buna a instalatiilor de primire modificand continutul lor prin aportul valorilor noi, iar pe de alta parte, de completarea lor printr-un turism alternativ care, ii da celui aflat in vacanta dimensiunea sa individuala, si va restaura comunitatile rurale rezidente in functia lor primara de gazde bazandu-se pe capacitatile de receptie existente si pe cei ce primesc in prezent care sunt gata sa-si amenajeze spatiile si/sau sa-si modifice partial programarea prestatiilor lor.
Reflectiile care urmeaza vor avea ca obiect:
repertorizarea elementelor care trebuie sa fie retinute pentru identificarea destinatiilor turistice rurale;
schitarea unei strategii de dezvoltare care sa raspunda in acelasi timp evolutiei probabile a cererii si prezervarii autenticitatii ofertei;
formularea propunerilor privind promovarea unui turism capabil sa valorifice specificitatea regionala;
- indicarea directiilor in care ar fi interesant sa se dezvolte actiuni de
marketing susceptibile sa atinga subiectii interesati cei mai disponibili.
Aceste reflectii vor trebui deci considerate ca un document de lucru care va servi unui demers colectiv in care creativitatea si inovatia vor ghida intreaga cercetare, care va pune la dispozitie mijloacele de investigare si de analiza pe care sunt in stare sa le foloseasca decidentii si tehnicienii.
2. Aspectele economice
Optiunea prioritara acordata turismului in mediu rural isi gaseste justificarea sa in obiectivele economice si financiare care insotesc aceasta orientare. Activitatea turistica constituie, din punct de vedere economic, o operatiune comerciala de vanzare care, in acest caz particular, priveste serviciile si produsele furnizate la fata locului. Pe acest plan, turismul favorizeaza dezvoltarea mentine de materii prime, industriile de prelucrare si mai ales serviciile (comert, transport, hotelarie, etc.) care permit astfel sa se retina pe loc valoarea adaugata a resurselor si sa se creeze noi locuri de munca.
Din punct de vedere financiar, turismul antreneaza fluxuri externe care sunt prin ele insele factori de dezvoltare deoarece volumul redus al schimburilor locale nu permite niciodata mobilizarea unor capitaluri suficiente pentru a face fata nevoilor de investitii. Obiectivul final este acela ca cheltuielile efectuate de catre turisti sa fie cat mai importante si ca produsele consumate sa fie, pe cat posibil, cele disponibile local. Factorii care determina fenomenul sunt cei ai pietei turistice nationale si internationale, respectiv ai ofertei si ai cererii.
In general, potentialitatile turistice regionale sunt in acelasi timp importante, originale si variate. Dar aceste potentialitati constituie, intr-o anumita masura, produsul turistic brut. in afara cadrului natural, a centrelor de interes si a resurselor, produsul finit cuprinde echipamentul de primire si de animatie in stare de functionare; acesta este produsul care trebuie sa fie competitiv pe plan international si national atat la nivelul calitatii cat si al pretului. De cateva decenii turismul este deja angajat intr-o mutatie profunda: acest fenomen marginal caracteristic altadata unei mici elite oazive si imbogatita, s-a transformat intr-o miscare masiva care intereseaza de acum toate clasele sociale. Aceasta prima transformare, de ordin cantitativ, este acompaniata de o miscare inca mult mai profunda care afecteaza de aceasta data aspectele calitative. Loisirul traditionalmente legat de literatura si de un anumit estetism, turismul a devenit in zilele noastre un produs supus constrangerilor industriei: rentabilitate, profit, marketing, publicitate, etc. Altfel spus turismul s-a supus regulilor marfii, ceea ce nu se petrece fara sa-i afecteze in mod considerabil natura sa.
Produs economic, turismul face parte, cu acelasi titlu ca si industria, din politica economica; toata lumea stie ca el constituie astazi una dintre resursele din care anumite regiuni au reusit sa faca un vector primordial al dezvoltarii lor. Economistii, in ce-i priveste, au stiut sa puna in relief modul in care anumite legi economice generale se aplica, mutatis mutandis, in acest sector de activitate tertiara: concentrarea, tendintele oligopoliste, monopolurile, rata profitului, etc. De asemenea, acest produs numit "turism' conserva o indiscutabila "specificitate'. El nu este un simplu produs fabricat pentru ca punerea sa in opera implica un dublu decalaj in spatiu si in timp. Pentru a folosi o imagine mai comoda, "zacamantul' este "consumat' pe loc de catre cumparator insa dupa interventia unui exploatant mai mult sau mai putin indepartat; aceasta poate sa rezulte dintr-o decizie individuala luata mai inainte si in alta parte, intre altele, acesta este un produs in parte "imaterial' ceea ce face exploatarea sa mai complexa si supusa hazardului. Acestei specificitati a produsului trebuie deci sa- i corespunda o specificitate a strategiei dezvoltata pe teren; analiza economica este condusa aici sa tina cont de variabile care nu sunt de ordin economic, cel putin intr-un prim stadiu.
3. Politica de ansamblu
Orice strategie de dezvoltare turistica implica, in prealabil, un anumit numar de alegeri, care exprima o vointa politica, dat fiind faptul ca punerea lor in aplicare depinde de un ansamblu de masuri coordonate. Caci daca obiectivele clasice ale politicii turistice sunt in primul rand de ordin economic, aceasta nu inseamna totusi ca implicatiile socio-culturale si politice ar trebui ignorate. Fenomenul turistic a fost antrenat de dezvoltarea economica si de cresterea nivelului de trai al locuitorilor din tarile industrializate; el a aparut ca o nevoie noua care apartine categoriei de "bunuri de mare consum' necesare. Dar, prin insasi natura sa, dezvoltarea turismului nu ramane fara efect asupra teritoriilor care il primesc. Aceasta pentru ca turismul transporta cu el un sistem de valori si de comportamente care-i sunt proprii si al caror impact este cu atat mai puternic cu cat structurile socio-economice regionale sunt mai fragile. De aci decurge necesitatea ca organele publice sa se preocupe de aceasta problema si sa previna un anumit numar de dificultati de ordin politic si social a caror dimensiune este cu atat mai importanta cu cat mediul de primire ramane vulnerabil. Trebuie deci ca dezvoltarea turistica sa se inscrie intr-o perspectiva politica, trebuie ca turismul sa fie coordonat si metrizat la toate nivelurile si ca el sa-si fixeze obiective rezonabile in raport cu evolutia altor sectoare de mentine si in cadrul limitei de saturatie a teritoriului de primire.
4. Datele de baza ale dezvoltarii turistice
Obiectivele dezvoltarii turistice. Este clar ca nici o tara din lume nu poate fi dezinteresata fata de o sursa de devize si de venituri a carei perspective de expansiune par a fi considerabile si ale carei consecinte asupra balantei de plati, numar de locuri de munca si nivelul schimburilor sunt determinante. Dar trebuie apreciate, bineinteles, cu toate nuantele care se impun, rezultatele veritabile inregistrate pe toate aceste planuri diferite, in functie de tipurile de turism retinute.
Balanta de plati. Certamente, veniturile globale in devize, inregistrate de catre turism intr-o tara ca Franta sau Italia sunt importante si contribuie puternic la restabilirea echilibrului balantei de plati a unei tari penalizata de degradarea termenilor de schimb. Pe de alta parte, contributia reala a veniturilor turismului la balanta de plati nu poate fi stabilita decat scazand toate bunurile si serviciile importate direct de acest sector (produse de consum) sau prin intermediul altor sectoare care contribuie la elaborarea produsului turistic (constructii, echipamente, transporturi). S-a putut vedea chiar ca uneori, intr-un cadru economic dependent, cererea turistica stimuleaza mai mult importul decat productia.
Incidentele asupra pietei muncii. Turismul este in general un mare furnizor de locuri de munca directe (hotelarie, agentii de voiaj, transporturi, personal de incadrare turistica) sau de o maniera induita, in toate sectoarele care contribuie la dezvoltarea turistica (constructii, agricultura, industrie, comert artizanat). Cu toate acestea, in acest sector se petrec destul de frecvent deziluzii in privinta locurilor de munca, de exemplu:
fluxurile turistice nu se distribuie in mod egal in tot cursul anului ceea ce antreneaza angajarea unui important numar de sezonieri, ceea ce pune probleme de somaj partial;
locurile de munca atractive, pentru ca sunt bine remunerate si investite cu responsabilitati, sunt relativ putin numeroase si cer un grad de calificare adese prea inalt pentru mana de lucru disponibila;
in scopul rezolvarii acestor dificultati, devine foarte curand indispensabila realizarea unor importante mijloace de formare, ale caror costuri se adauga la investitiile deja consimtite, si pentru care personalul de incadrat trebuie sa castige o formare tehnica si pedagogica.
In ceea ce priveste numarul de locuri realmente create, este dificil de determinat ca o rata in raport direct cu numarul de paturi create; aceasta va depinde puternic de stadiul de dezvoltare economica al regiunii luata in considerare si de productivitatea locuitorilor sai; raportul este redus atunci cand productivitatea muncii este ridicata sau gradul de automatizare a serviciilor avanseaza si puternic in cazul invers. In stadiul actual de al cunostintelor asupra acestei probleme, nu exista decat putine date disponibile dar este clar pe de alta parte ca numarul de locuri de munca create de catre dezvoltarea turistica depinde, intr-o larga masura, de optiunile considerate in ceea ce priveste formele de turism retinute. Schematic, se poate considera ca turismul "de inalta clasa' necesita mai multe perfectionari tehnice decat turismul "standard' care se acorda mai usor cu personal mai putin calificat.
Schimburile intersectoriale. Repercusiunile activitatii turistice asupra altor sectoare de mentine depinde mai mult de gradul de diversificare si de fluiditate al acestor sectoare si de capacitatea de raspuns a circuitelor economice la nevoile exprimate decat de volumul cererii create. Cu cat diferitele sectoare economice sunt mai evoluate si mai dezvoltate, cu atat coeficientul multiplicator al turismului este mai ridicat; acest coeficient atinge de altfel maximul sau atunci cand aporturile externe devin vecine cu zero. Intensitatea "evaziunii de origine turistica' fiind strans legata de capacitatea productiva a economiei, este fundamental ca in mod simultan cu expansiunea turistica sa fie dezvoltat un aparat economic local structurat si echilibrat.
5. Tipologiile de turism
Toate cele prezentate mai sus conduc la a gandi ca alegerea fundamentala trebuie sa se faca in ceea ce priveste stilul si normele de dezvoltare turistica cel mai bine adaptate caracteristicilor regiunii:
tipul de turism cel mai capabil sa atraga cu prioritate o clientela care dispune de o inalta putere de cumparare si care aduce un important volum de incasari implica, in acelasi timp, investitii dificil de rentabilizat; el cere adesea interventia intreprinderilor turistice experimentate, adesea straine lumii rurale si provoaca uneori un decalaj brutal intre populatia de rezidenti si cea de vacantieri, ceea ce creaza distorsiuni sociale importante;
dimpotriva, cu conditia ca amenajarea acceselor sa o permita, este posibila dezvoltarea unui turism mai modest, primit in mici stabilimente conduse de catre rezidenti, ale carui exigente la nivelul serviciilor sunt mai mici, dar cum trebuie compensata pierderea de venituri cu un numar mai mare de turisti, acesta pune foarte repede altor sectoare de mentine probleme ce nu sunt totdeauna usor de rezolvat.
O combinare armonioasa a acestor doua formule este fara indoiala abordarea cea mai realista a unei dezvoltari turistice ale carei efecte de antrenare ar trebui sa fie de asemenea optimiste deoarece, atunci cand gama de instalatii este larga, regiunea are sanse mai multe de acces la o notorietate reala.
Efectele socio-culturale. Avantajele create de turism pe plan social (crearea locurilor de munca dezvoltarea infrastructurilor, echipamente colective) sunt si acestea destul de ambigui deoarece daca populatia rezidenta gaseste avantaje in aceste investitii, nu este mai putin adevarat ca finalitatea acestor lor ramane, in primul rand, sosirea unor clase privilegiate, in plus, implantarea turistica nu poate juca rolul de stimulator al economiei regionale decat cu pretul unor inovatii importante in ordinea economica, ceea ce accelereaza explodarea structurilor existente; impactul asupra sectorului primar traditional ramane foarte slab. Oricare ar fi situatia, bilantul costurilor si beneficiilor sociale nu poate fi stabilit decat luand in considerare doua tipuri de reflectii:
a cuantifica aporturile turismului pe plan social, adica a contabiliza efectele asupra locurilor de munca colective si a cresterii nivelului de viata;
a califica efectele negative cum ar fi fenomenul de respingere, chiar de refuz, a turismului de catre populatiile locale si procesul de alienare culturala care risca sa se dezvolte.
Turismul considerat sub acest unghi, nu poate fi apreciat decat la nivelul macroeconomic al intregii regiuni, el nu poate fi masurat in termeni de intreprindere, adica urmand criterii microeconomice. Analiza costurilor/ beneficiilor economice implica aici, in mod necesar, pe cea a costurilor/ beneficiilor sociale, fara de care implicatiile socio-politice ar risca sa ia, cu timpul, o amploare considerabila.
6. Mijloacele unei politici de comercializarea turismului
Notiunea insasi de dezvoltare implica o participare importanta a puterilor publice, la toate nivelele de decizie, cu scopul de a fi in masura sa atinga obiectivele pe care si le-au propus.
Incidentele turismului asupra balantei de plati, a locurilor de munca, a nivelului schimburilor intersectoriale, asa cum s-a aratat mai sus, fac si mai necesara punerea in aplicare a acestor actiuni.
Actiuni de ansamblu. Fiind vorba de destinatii cu vocatie esentialmente receptiva, statul este unicul agent, care prin obiectivele sale si prin capacitatea sa financiara, poate sa puna in opera o politica turistica globala. Sectorul public este intr-adevar singurul care poate sa integreze diferitele servicii turistice in beneficiul tarii de primire insasi si conform cu politica sa de dezvoltare. Fata de cresterea concentrarii cererii si de tendintele oligopoliste ale marilor operatori de "produse turistice complete', colectivitatile teritoriale raman interlocutorul privilegiat. Fara o actiune precisa si intensa a puterii publice, disparitatea fortelor prezente va face ca operatorii tarilor emitatoare de turisti sa monopolizeze piata, cu toate consecintele pagubitoare pentru dezvoltarea turistica ce vor rezulta din aceasta. Dar inainte de a actiona asupra raporturilor comerciale cu operatorii, trebuie provocata in primul realizarea unei oferte credibile, al carui volum si caracteristici esentiale o plaseaza intr-o pozitie buna pe piata. Constrangerile rentabilitatii financiare fiind dificil de compatibilizat cu cele ale unui demaraj turistic ambitios, statul si colectivitatile teritoriale sunt singurele in masura sa consimta finantarea investitiilor necesare, cel putin intr-o prima etapa. Actiunea puterii publice trebuie sa fie axata pe liniile fundamentale de forta, si anume:
legatura permanenta cu alte sectoare economice, in functie de obiectivele globale de dezvoltare;
coerenta necesara intre toate masurile luate;
importanta primordiala a promovarii, a carei finalitate este nu numai de a vinde serviciile pe piata internationala, ci mai ales de a rentabiliza produsele disponibile pe plan local.
Strategia de marketing. In fata situatiei actuale a turismului international, statul trebuie sa adopte o politica turistica coerenta iar colectivitatile teritoriale sa utilizeze tehnici de marketing apropriate. Dezvoltarea turistica nefiind un scop in sine, statul si colectivitatile locale trebuie sa o determine in functie de obiectivele lor globale si sa masoare bine riscurile asumate pe plan sociologic si ecologic: ei sunt deci condusi la a respecta imperative specifice cum ar fi tipologia turismului de promovat, segmentele de clientela vizate, numarul optim de turisti care este de dorit sa fie primit, etc. in tot cazul, strategia de marketing trebuie sa progreseze urmand directiile clasice deoarece difuzarea unui produs, daca vrea sa se bazeze pe o comercializare reala, nu se poate multumi doar cu o promovare "institutionala' sau "de prestigiu'; ea trebuie sa utilizeze in mod necesar de asemenea practicile comerciale performante. Actiunile mixului de marketing vizeaza patru puncte principale: produsul, pretul, distributia si comunicatia.
Produsul. Trebuie puse in raport resursele disponibile si caracteristicile pietei; de altfel este important de subliniat rolul predominant pe care il joaca piata in acest domeniu. Aceasta deoarece este periculos sa se fondeze dezvoltarea turistica teritoriala pe resurse, adesea superioare multor altora, dar care nu sunt in concordanta cu pozitia geografica a regiunii care le produce fata de diferitele piete furnizoare de turisti sau cu motivatiile dominante ale cererii.
S-a vorbit mult despre definirea unui produs "autentic'. Numeroase destinatii turistice au impresia ca prolifereaza formule complet deconectate de medii - in particular de mediul uman - in care se insereaza ele. S-a constatat chiar ca anumiti turisti ar putea sa petreaca 2-3 saptamani intr-o statiune de vacanta fara a avea nici un contact cu populatia de primire si fara sa cunoasca nimic despre realitatea tarii in care au sejurnat. Specificitatea unui produs trebuie sa fie "autentificata' printr-o insertie a tarii de primire si a valorilor sale proprii in formulele care raspund asteptarilor turistilor, in afara turismului de vacante, este importanta promovarea diverselor forme de turism itinerant: excursii, circuite, periple Dar aceste grupe trebuie sa fie totdeauna de 8 persoane, care sa circule in mini-car; acest mod de transport prezinta numeroase avantaje:
mobilitatea grupului;
absenta subgrupurilor ocazionale;
buna integrare in mediul de primire (un autobuz de 40 de locuri este aproape totdeauna resimtit ca o agresiune);
incadrarea cu un sofer-ghid, recrutat intotdeauna din comunitatea sa, format de catre structurile de primire in cunoasterea siturilor, monumentelor si manifestarile itinerarului si priceput in animatie; el va putea asigura astfel o ambianta conviviala si destinsa;
folosirea completa a locurilor de cazare, pentru ca sapte grupe corect programate, petrecand fiecare seara in sapte locuri diferite, nu ocupa decat patru camere dar sapte zile.
Preturile Preturile constituie un aspect corolar al produselor. Rolul preturilor este fundamental tinand cont de marea lor elasticitate si de competitivitatea ofertei. Dezvoltarea concentrarii cererii si caracteristicile actuale ale pietei arata ca numai o organizare locala structurata este capabila sa se impuna in fata marilor grupuri si sa fixeze preturile la un nivel acceptabil, ramanand totusi in gama ofertelor concurente. Preturile prestatiilor in mediul rural ramanand in general destul de ridicate in raport cu alte destinatii comparabile, este necesara fixarea asupra a doua obiective:
ameliorarea calitatii produselor propuse;
imbogatirea continutului produselor prin prestatii conexe care permit turistilor sa "viseze'.
Trebuie conservata tot timpul rentabilitatea turismului si nu trebuie vandut cu pierderi sub pretextul mentinerii intr-un evantai de preturi definite de catre concurenta.
Distributia. Distributia consta in a alege si a incuraja canalele care convin cel mai mult produselor si destinatarilor stabiliti. Exista mai multe alternative posibile, dar nu trebuie neglijat faptul ca pozitia dominanta a marilor operatori de turism, legata de dezvoltarea vanzarilor de produse "tout compris', necesita o organizare a ofertelor, regrupate in sanul structurilor regionale, chiar interregionale, si acestea federate la nivel national, care sa permita sa controleze si chiar sa concureze operatorii.
Comunicatia. Sub aceasta vocabula se regrupeaza ansamblul actiunilor care contribuie la dezvoltarea vanzarilor, de exemplu, publicitate, relatii publice si actiuni de promovare si/sau de stimulare. Publicitatea trebuie sa mearga mana in mana cu toate celelalte actiuni de marketing pentru a avea succes asupra vanzarilor, in tot cazul, ea trebuie sa insoteasca stabilirea contactelor stranse intre responsabilii din domeniul turismului cu organizatiile profesionale, cu distributia, cu liderii de opinie (jurnalisti si personalitati) precum si a publicului larg. Nu trebuie uitat ca publicitatea zisa "de la gura la ureche' facuta de catre clientii satisfacuti de serviciile prestate ramane un element major al publicitatii si al imaginii unui produs turistic. Ori, aceasta depinde, in mod esential, de calitatea serviciilor furnizate, ceea ce implica adoptarea unei politici de dezvoltare apropriata, capabila sa acompanieze, prin formare, actorii de teren in realizarea sarcinilor lor.
Perspectivele turistice. Turismul clasic, chiar si in tarile dezvoltate europene, desi pare a fi mai putin afectat, acolo, decat alte sectoare de activitate, de catre criza economica mondiala, trece totusi printr-o serie de dificultati: consumatorii sunt foarte preocupati de problema preturilor iar producatorii de turism au tendinta de a reduce gama produselor pentru a putea rezista tendintelor de mentinere sau scadere a preturilor, in timp ce o noua clientela apare si doreste sa gaseasca formule turistice diferite. Concurenta inversunata in care se livreaza operatorii ii conduce la asemenea politici de preturi care antreneaza o depreciere a serviciilor si o anumita sugrumare a producatorilor. Dat fiind faptul ca cel care beneficiaza de serviciile turistice este consumatorul, acesta nu-si reduce pretentiile si ajunge in final sa nu mai fie capabil sa estimeze corect costul real al serviciilor ce-i sunt facute. Toate acestea militeaza in favoarea a doua teza:
prima consta in punerea in aplicare a unei retele de distributie directa sau semi-directa, cu conditia ca aceasta sa fie credibila;
cea de a doua conduce la a gandi totusi ca numai inovatia este aceea care va permite unor destinatii sa se demarce in raport cu altele.
Cea de a doua abordare a intrat deja de catva timp in teoria economica si poate fi rezumata in cinci puncte:
fabricarea unui nou produs;
introducerea unui nou procedeu de fabricatie;
deschiderea unei noi piete;
descoperirea unui nou zacamant;
o noua organizare.
Adaptarea acestei teorii in sectorul turismului rural a fost partial facuta. Dar inovarea presupune in mod evident apelarea la cercetare si trebuie luat in considerare faptul ca daca acest demers este singura alternativa a declinului previzibil al turismului ca element valorizant, ea nu poate fi pusa in aplicare fara ajutorul puterii publice. Numai ea este capabila sa mobilizeze actorii si mijloacele financiare fara a urmari pentru moment profitul ca obiectiv.
Problematica dezvoltarii turistice. Trei preocupari trebuie sa orienteze reflectiile:
a face de asa maniera incat turismul sa asigure in primul rand echilibrul local si nu numai pe cel al ansamblului regiunii;
a considera turismul ca un element capabil sa suscite realizarea infrastructurilor de care au nevoie populatiile rezidente si sa contribuie la rentabilizarea lor
a insera turistii in tesutul uman de primire repartizandu-le cat mai bine posibilitatile de raspuns la mediu.
In acest fel se poate ajunge la un anumit numar de postulate:
a prefera marilor ansamble turistice, receptiile dispersate pe ansamblul teritoriului
a amenaja loisirul de asa maniera incat sa poata fi trait intr-un mod al schimbarii si al contactelor;
a promova o animatie globala, a carei artizani sa fie populatiile rezidente, dar care sa permita turistilor sa participe la elaborarea lor, la punerea lor in opera si la trairea lor.
Procedand de aceasta maniera va deveni posibila punerea in valoare a valorilor culturale si spirituale profunde ale comunitatii rurale prin dezvoltarea turismului rural, asigurand in acelasi timp:
restaurarea continutului loisirurilor de vacanta obligand turisti sa mearga la ele in loc sa le gaseasca la poarta lor;
omogenizarea participarii colectivitatilor rezidente si a efectelor economice ale turismului distribuind pe ansamblul teritoriului mai multi poli de atractie;
favorizarea intalnirilor de tot felul prin aranjarea calendarului de vacanta in concordanta cu sarbatorile si manifestarile culturale, organizarea unor activitati sportive si de loisir, programarea unor excursii si circuite, participarea eventuala a turistilor la lucrari colective si artizanale; a nu fi neglijate deloc elementele fizice naturale care pot fi, in mod evident, centre de interes.
In tot cazul, participarea turistilor la o activitate oarecare nu poate avea in vedere decat un grup restrans, cu scopul de a pune in valoare contactele individuale. Dar, turismul rural nu poate avea sanse de succes decat cu respectarea unor conditii dintre care merita a fi retinute:
dezvoltarea unui urbanism adaptat nevoilor populatiilor rezidente (inclusiv prin amenajarea patrimoniului construit;
promovarea unui produs turistic susceptibil sa raspunda motivatiilor clientelei pe care se conteaza, ameliorand conditiile de viata ale populatiei primitoare;
rentabilizarea produselor turistice dand turismului o dimensiune umana care sa convina atat vacantierilor cat si rezidentilor: primilor pentru ca gasesc in mediul rural linistea si destinderea pe care o cauta, secunzilor pentru ca ei pot masura ameliorarile pe care li le aduce turismul conditiilor lor de viata.
Recomandari pentru o strategie de dezvoltare a turismului rural. Daca teoretic, faptul turistic in mediul rural trebuie conceput ca o activitate privata, dezvoltarea lui nu se poate concepe fara o anumita incadrare din partea puterii publice, chiar si extrem de supla. Aceasta nu presupune deci o planificare rigida ci doar o coerenta a actiunilor succesive cu investitiile consimtite sau stabilite. Determinarea gradului de implicare a statului in dezvoltarea activitatii turistice se poate aprecia sau evalua prin puterile reale pe care le deleaga organismelor responsabile cu dezvoltarea locala. Este de dorit ca aceste structuri sa dispuna de o larga autonomie atat decizionala cat si bugetara. Eficacitatea unui organism de dezvoltare turistica se stabileste deci, in final, in functie de capacitatea sa de a defini continutul ofertei, de atentia pe care o acorda caracteristicilor si evolutiei cererii, imaginatiei de care da dovada in materie de organizare si de promovare, si mai ales de flexibilitatea si de supletea in luarea deciziilor. O strategie de dezvoltare a turismului rural pe un anumit teritoriu implica armonizarea interventie publice cu actiunea privata sub cel putin trei aspecte: infrastructurile, conservarea si valorificarea patrimoniului si formarea profesionala.
Infrastructurile. In acest domeniu se afla una dintre liniile de demarcatie dintre interventia statului activitatea privata: in materie de echipamente, infrastructurile implica in general puterea publica, in timp ce gazduirea si animatia revin initiativei individuale, in domeniul turistic, conceptul de infrastructura cere anumite precizari:
infrastructuri fizice cu caracter general, utilizate si de catre alte sectoare de activitate economica si sociala, cum ar fi: aerodromuri, porturi, autostrazi si drumuri, electricitate, asanarea unor teritorii, telecomunicatii, etc.;
infrastructuri servicii publice : posta, paza si securitate, igiena, etc;
infrastructuri propriu-zis turistice: echipamente colective de gazduire, de animatie si de comert care constituie intr-adevar centrul nervos al sectorului.
Atunci cand este vorba de o lansare cu destinatie turistica este, in general, de dorit ca, chiar si pentru infrastructurile turistice, investitiile sa fie prefinantate de catre stat de maniera sa faciliteze demararea operatiunilor, in acest scop, pot fi anvizajate una sau mai multe actiuni, operatiuni sau proiecte pilot de gazduire, de animatie si de promovare cu acelasi scop ca si al investitiilor de antrenare. Gestiunea comerciala neintrand nici in atributiile si nici in calificarile statului, este bine ca el sa se descarce de aceste sarcini plasandu-le organizatiilor profesionale pe baza unor contracte de locatie-vanzare asociate cu "caiete de sarcini', sau controlandu-le prin intermediul unor societati de economie mixta insarcinate cu exploatarea instalatiilor, in ceea ce privesc infrastructurile de primire, numai un studiu aprofundat al mediului fizic si uman poate sa permita stabilirea unei scheme de amenajare a spatiului. In acest sens s-ar putea retine cateva recomandari, astfel:
definirea zonelor si perimetrelor turistice de protejat;
modularea unor raporturi si reguli de conduita privind citurile de primire si celelalte zone, mai vulnerabile, mai ales daca este vorba de medii fragile, unde trebuie mentinute fluxurile turistice sub un anumit prag peste care pot deveni perturbabile;
cercetarea si indicarea unei arhitecturi care sa nu fie o agresiune la adresa siturilor si utilizarea, ori de cate ori este posibil, a unor materiale de constructii locale si a unor conceptii arhitectonice traditionale locale.
Conservarea si valorificarea patrimoniului. Turismul se preteaza la interpretari diverse. Raspunsurile sunt relativ simple atunci cand este vorba de un patrimoniu monumental istoric. Turismul este un vector de modernizare; el nu creaza modernizarea deoarece fenomenul exista in afara lui, dar el accelereaza procesul de modernizare. De aci rezulta un soc intre modelele de culturi. Repetitia frecventa a sosirii grupurilor suscita foarte repede efecte dezintegratoare in comunele vizitate, ceea ce impune o mare vigilenta. De aci rezulta necesitatea unor actiuni care pot fi de mai multe tipuri, astfel:
o campanie de pregatire a mentalitatilor locale care nu va fi deloc eficace decat daca avantajele concrete sunt percepute imediat de catre populatie;
o descentralizare a responsabilitatilor de fiecare data cand se pun probleme de primirea unor grupuri de turisti.
Aceasta presupune organizarea unor scheme turistice incepand cu centrele de "despachetare', cu puncte de oprire, unde un responsabil calificat sa fie in masura sa initieze vizitatorii asupra unor situatii pe care adesea ei nu le cunosc. De asemenea, nu trebuie neglijat ghidul local. Aceste persoane ce se vor ocupa cu anumite imagini despre localitatea si zona respectiva; ei sunt din punct de vedere psihologic "ambasadorii culturii lor'. De ei depinde integrarea turismului in mediul social si natural al lumii rurale pentru ca ei trebuie sa-i faca pe turisti a intelege care este conduita adecvata si cea deplasata, actionand direct asupra comportamentului turistilor.
Formarea. Consideratiile de mai sus nu dau decat o imagine asupra fragilitatii "mediului turistic' Ele subliniaza necesitatea unei vigilente din partea statului pentru a nu fi supuse unei presiuni mercantile toate elementele unui patrimoniu identitar. Odata stabilite obiectivele unei strategii de dezvoltare a turismului in mediul rural, nu trebuie disociata formarea oamenilor de cea a infrastructurilor de primire, dimpotriva, aceste doua actiuni trebuiesc sincronizate. Problemele de formare se pun deci pe trei planuri:
cel al personalului local: actori si producatori de produse si servicii;
cel al agentilor organizatiilor de primire: oficii de turism si sindicate de initiativa, responsabilii de centre sau de statiuni turistice;
cel al operatorilor de teren: "asamblori', si "ajustori' de produse, responsabililor cu urmarirea actorilor si a clientilor, a animatorilor si a acompaniatorilor.
In toate aceste domenii, este indispensabil sa se procedeze la timp la analiza si la programarea nevoilor. Pe un plan mai general, trebuie avuta in vedere initierea intregii populatii in primirea turistica si informarea acesteia asupra consecintelor blocarii intr-un asemenea sector de activitate guvernat de reguli comerciale.
In ceea ce
priveste activitatile conexe, este necesar a fi analizate
motivatiile valorificarii acestor functii pentru a evita unele
elemente de franare, in sfarsit trebuie notat ca numai formarea de baza nu
permite punerea in opera a serviciilor turistice operationale si
eficiente; acestea trebuie acompaniate si urmarite de echipe
specializate, la locul de producere, printr-o consultanta
adecvata, in ceea
ce-i priveste pe acompaniatori, care joaca rolul de
"liniuta de unire' intre rezidenti si turisti, in
afara de faptul ca ei trebuie sa fie recrutati, de
preferinta, din sanul acestor comunitati, formarea for trebuie
sa-i ajute sa-si insuseasca "arta comunicarii'
precum si o serie de cunostinte tehnice. Structurile de
invatamant agricol trebuie sa se ocupe de aceste probleme
si sa organizeze cursuri de formarea ghizilor-acompaniatori din
"tari' (zone) care sa asigure o dubla exigenta:
fiecare ghid sa-si cunoasca bine "tara' sa si
sa stie sa inteleaga asteptarile
turistilor in scopul de a raspunde acestora a in mod precis.
B I B L I O G R A F I E
1. Ioan Csosz: "Contributii la optimizarea structurii de productie agromontana din zona Semenicului'. Teza de doctorat. Universitatea de Stiinte Agricole a Banatului', Timisoara, 1995.
2. Emmanuel de Martorme: "Sur la periode glaciaire dans Ies Karpates Meridionalles' in C.R. Acad. Sci. Fr. vol. CXIXXIX, Paris, l 889; "Lapiez dans des grescretaces (masif du Bucegi -Roumanie)', in "Bull.Soc. Geog. de Fr.', 3eme serie, vol. XXVII, 1889; Recherches sur la periode glaciaire dans Ies Karpates Meridionalles', in "Bull. Soc. Geog. de Fr.', 3eme serie,vol. XXVII, Paris 1990; "La Valachie',Paris, 1902; "Sur Ies platformes de haute sommets des Alpes de Transilvanie', Paris, 1907; "Excursions geographiques de Ilnstitut de Geographie de FUniversite de Cluj', voi L (1922), Cluj, 1924, etc.
3. Paul Mackendrick: "Pietrele Dacilor vorbesc' Ed. stiintif.si enciclop., Bucuresti, 1978.
4. Ion Talaba: "Turismul in Carpatii Orientali'. Ed. pt. turism, Bucuresti, 1991.
5. O. Snak: "Economia si organizarea turismului'. Ed. sport-turism. 1976.
6. x x x: "Rural Tourism Handbook'. Selected Case Studies and Development Guide. U.S. Department of Commerce/ United States Travel and Tourism Administration
7. Henri Grolleau: "Preface' la "Le tourisme rural' par Francois Moinet, Editions France Agricole, l -ere edition., 1993.
8. Francois Moinet: "Le tourisme rural', Editions France Agricole, l ere edition, 1993.
9. Valery Patine: "Image du patrimoine et consommation touristique', 1993.
10. Jean Simon: "Le tourisme en milieu rural, perspectives et limites. Essai sur le tourisme de la RU-REALITE'. Aout 1991, voi l. Tourisme-Espace-Rural (TER).
11. Radu Rey: "Civilizatie montana'. Editura Stiintifica si Enciclopedica - 1985.
12. x x x : "Economie Politica'. Academia de Studii Economice -Bucuresti, 1995.
13. L.A.Dernoi: "Situation actuelle du tourisme rural en Europe'. Rapport Nr. 2, AGRIIStructu-res agraires et la rationalisation des exploitations. FAO/ECEIWP.3/12 Nations Unies New York, 1983.
14. Stefan Mitrache si colab.: "Agroturism si tourism rural', FRDM. Bucuresti 1996.
15. Emil Siilvas: "Agroturismul' (manuscris). CZMR, 1993.M.L.A. Dernoi: " Situatia turismului rural in Europa. . .(op.cit.).
16. x x x: "Dezvoltarea zonei montane prin agroturism, Ghid pentru dezvoltarea intreprinderii agroturismului'. FAO, Oficiul Regional pentru Europa, REUR, Serviciile tehnice; nr. 14, FAO-ONU, septembrie 1990. (traducere, Carmen Gandac, CZMR, 1993).
17. Francois Moinet "Le tourisme rural' (op.cit.). 19.Eugen Buciuman: "Strategie si actiune in zona de munte', in Tribuna economica, numerele 44, 47, 51-52/1990 si 3/1991; in Viata muntilor nr. 2/noiembrie 1991; si in "Strategia dezvoltarii agriculturii Romaniei', MAA, iunie 1995.
18. x x x: "Ordonanta Guvernului nr. 63/28 august 1997, privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea turismului rural'.
19. x x x: "Normele privind clasificarea pensiunilor turistice si a fermelor agroturistice' aprobate prin Ordinul Ministrului Turismului Nr. 20 din 4 aprilie 1995, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, anul V]l, nr. 101, din: joi, 25 mai 1995, Partea I-a, Legi, Decrete, Hotarari si alte acte normative.
20. Eugen Buciuman: "Minerii disponibilizari, incotro?', in Romania libera nr.2295 din 11 octombrie 1997 si nr. 2300 din 17 octombrie 1997; si in Dreptatea numerele: 158 din 8-14 octombrie 1997 si 159 din 15-21 octombrie 1997.
21. Irving Bustiner: "The Small Business Handbook', A fireside book. Published by Simion & Schuster Inc., 1994.
22. Agnes Garmon and Maria Nejez: "The Gobal Management Aproach to Farm Development and Family Living'. FAO. Rome, 1991.
23. A. Garmon: "Ce este agroturismul? Dezvoltarea produsului', in volumul: "Dezvoltarea zonei rurale prin agroturism'. op. cit.
24. Clara-Claudia Alexe (studenta anul V in an univ. 1997/1998): "Amenajarea agroturistica a unei exploatatii agricole'. Proiect de an la disciplina "Managementul exploatatiilor agricole montane', Facultatea de Bioinginerie si Protectia Mediului, profilul Agromontanologie. Universitatea "Valachia'Targoviste, profesor indrumator de proiect: Prof. Dr. Eugen Buciuman, Targoviste, Mai 1998.
25. x x x: "Rapports des experiences de planification dans le six regions de l'OMT', OMT, Madrid,1980.
26. I. Berbecaru, M. Botez: "Teoria si practica amenajarii turistice' Ed. Sport-Turism, Buc., 1977.
27. O. Snak: "Economia si organizarea turismului', Editura Sport-Turism,Bucuresti, 1976.
28. I. Barbaza: "Amenagement touristique du territoire', UIOOT, Centre International d'Etudes Superieures de Tourisme, Tourin, 1973. 31.1. Albuletu: "Zona turistica Portile de fier', Editura Sport-Turism, Bucuresti,1982.
29. C.R. Gearing, Turgut Var, W.W. Swart: "Factorii atractiei turistice'. Seminarul International al ONU privind amenajarea teritoriului in vederea dezvoltarii turismului. Dubrovnik, 1970.
30. x x x: "Geografia Romaniei' vol.II, Edit. Acad. Bucuresti, 1984.
31. x x x : "Resurse si arii turistice principale', in "Atlasul National al Romaniei', Editura Acad. Bucuresti, l 975.
32. N.Z.Ionescu (cordoonator): "Zonarea turistica a Romaniei', ]ECIT, sectia Turism, Buc. 1977.
33. P. Defert: "La localisation touristique.Aspects theoriques et pratiques'. Collection AIEST, Berna, 1967.
34. G.Gazes, R.Lanquar, Y.Raynouard: "L'amenagement touristique', PUF, Paris, 1980.
35. P.Baron, I. Istrate: "Turismul montan de iarna in Europa', in Actualitati in turism nr. 1/19'86.
36. P.Baron, Maria Neder: "Aspecte ale cererii si ofertei europene de turism pentru sporturi de iarna', in Actualitati in turism Nr. 5-6/1986.
37. Rodica Minciu, Rodica Zadog: "Caet de probleme si lucrari practice' la cursul de ETSAPT, lito ASE, 1985, cap.: "Determinarea capacitatii optime si a structurii dotarilor pentru statiunea montana destinata sporturilor de iarna.
38. Ghe. Gologan: "Turismul montan de iarna. Noi domenii schiabile in Romania', in Actualitati in Actualitati in turism, nr. 6/1989.
39. Rodica Baranescu: "Turism si alimentatie publica', EDP,Bucuresti 1975. 43.1.Istrate: "Conceptii si strategii de dezvoltarea turismului montan', in Actualitati in turism, nr. 5-6/1 986.
40. Ileana Savu, Aida Sarchizian: "Modele de amenajare turistica Montana', in Actualitati in turism, nr. 5-6/1986.
41. Carmen Petrescu: "Modelul turistic Chaminix - Mont Blanc', Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1978.
42. x x x : "Nouvelles orientations pour l'amenagement de la France', Conference Nationale d'Amenagement du Territiore. La Docmentation francaise.
43. N de Farcy, Pb.de Guzburg: "Tourisme et milieu rural', Paris, Flammarion, 1967.
44. G. Titeux: "L'amenagement du territoire', Gerfaut-Club, Paris, 1981, Collection "Grand Gibier'.CI. Lachaux: "Les parcs nationaux', PUF, Paris, 1980. Simina Marinescu, F. Condurateanu: "Parcurile si rezervatiile naturale pe glob', Editura Albatros, Bucuresti, 1985.
45. Gloria Dinca: "Turismul si Parcurile nationale', in Actualitati in Turism nr. 4-5, 1989.
46. Aida Sarchizian: "Turismul in parcurile nationale', nr. 1-2/1988.
47. x x x : "Turismul termal - forma a turismului contemporan', in Actualitati in turism nr. 4/1987.
48. J. Charvart: "Prezentul si viitorul balneologiei', Editura Medicala, Bucuresti, 1973.
49. A. Garmon: "Dezvoltarea localitatilor rurale prin agroturism' in volumul: "Dezvoltarea zonei rurale prin agroturism', op.cit.
50. A.Garmon: "Dezvoltarea retelei de comunitati agroturistice. Grupuri de producatori -marketing in agroturism', in volumul citat.
51. G. Pichler: "Agroturismul in Austria', in volumul: "Dezvoltarea zonei rurale prin agroturism', op. cit.
52. G.Pichler: "Revitalizarea unei zone rurale. Proiectul Ballyhoura' in volumul citat.
53. V. Visarion: "Studiul de dezvoltare a agroturismului pe Valea Ariesului Mare, Judetul Alba'. DGDZMIMAA, 1993.
54. A Garmon, M.Nejiz: "Grupul de conlucrare: GMA)', in volumul citat.
55. R. Minciu, "Amenajarea turistica a teritoriului', Bucuresti, Universitatea Romano-Americana, Facultatea de Economia a turismului Intern si International, Editura Sylvi, 1995.
56. I. Dona, "Economie rurala", Bucuresti, Editura Economica, 2000.
