|
|
|
cultivarea legumelor radacinoase Si bulboase
1. Cultura legumelor radacinoase
Plantele legumicole de la care se consuma radacinile tuberizate se cultiva de la tropice pana la 60-71 grade latitudine nordica. Cele mai mari suprafete se gasesc insa in zonele cu climat temperat. Fac parte din patru familii botanice.
1.1. Morcovul
Importanta alimentara si economica. 'Radacina' tuberizata se consuma in stare proaspata, sub forma de salate sau suc. Gama de preparate culinare este foarte larga (supe, ciorbe, soteuri, budinci, mancaruri). Ąn industria consevelor se foloseste la prepararea sucurilor vitaminate, a diverselor produse consevate si a confitelor. Se intrebuinteaza si la prepararea muraturilor. Ąn ultimul timp se pastreaza peste iarna si in stare deshidratata. Este un produs legumicol cu actiune emolienta.
Are valoare alimentara ridicata, contine saruri minerale (K, Na, Ca, Cl, P, S, Mg, Fe si Cu), vitamine (A, B1, B2, PP si C). 'Radacinile' tuberizate se pot consuma o perioada lunga in cursul anului intrucat au o capacitate mare de pastrare in timpul iernii.
Soiuri. Ąn anii urmatori se vor cultiva soiurile: Danvers 126, Red Core, Flacoro si Yoba.
Tendinta pe plan mondial este de a se crea (prin folosirea liniilor androsterile ca genitori materni), hibrizi noi, mai productivi cu 30-40% decat actualele soiuri.
Tehnologia culturii. Ąn tara noastra se practica doua tipuri de culturi: cultura timpurie (prin insamantare primavara devreme sau eventual toamna 'in pragul iernii'), pentru consumul din timpul verii, si cultura tarzie (prin insamantare vara), pentru consumul din toamna si iarna. Cultura de morcov se face exclusiv prin semanat direct in camp.
Pentru cultura timpurie sunt bune premergatoare culturile de plante legumicole prasitoare, care eliberaza terenul toamna devreme lasandu-l curat de buruieni si care au fost fertilizate cu ingrasaminte organice (varza, tomate, ardei, vinete, cartofi, castraveti etc.). Pentru cultura tarzie, in care morcovul este cultura succesiva de baza, sunt bune premergatoare culturile de spanac, salata, ridichi de luna, mazare etc., care elibereaza terenul devreme. Morcovul nu trebuie sa revina pe acelasi teren decat dupa 3-4 ani.
Cultura timpurie
Lucrarile solului. Toamna dupa desfiintarea culturii premergatoare, se executa lucrarile: mobilizarea solului de doua ori, la adancimea de 15 cm; nivelarea de exploatare a terenului prin doua treceri in diagonala; fertilizarea de baza cu circa 300 kg/ha superfosfat si 200 kg/ha sare potasica si aratura de baza la adancimea de afanare a solului de 30-32 cm.
Imediat ce se poate intra in teren, respectiv la sfarsitul lunii februarie si inceputul lunii martie, se executa lucrarile: grapatul in diagonala sau perpendicular pe aratura, fertilizarea cu 200 kg/ha azotat de amoniu; incorporarea ingrasamantului prin lucrarea uniforma a solului; deschiderea rigolelor cu cultivatorul si modelatul solului in straturi inaltate cu latimea la coronament de 94 cm.
Cultura de vara
Prin cultura de vara se urmareste: obtinerea unor radacini cu valoarea alimentara ridicata si cu rezistenta sporita la pastrare; folosirea mai intensiva a suprafetelor cultivate si producerea unor plante mama cu insusiri biologice superioare.
Cultura de vara a morcovului se practica in cadrul culturilor succesive, urmand dupa o cultura secundara anterioara cu perioada de vegetatie scurta; salata, ridichi de luna, spanac si ceapa verde (Indrea, 1974).
Tehnologia culturii este asemanatoare cu cea de la cultura timpurie avand insa urmatoarele particularitati: soiurile care se recomanda sunt Nantes si Bauers Kieler Roteshertz; dupa desfiintarea culturii secundare anterioare - daca solul este uscat, se executa inaintea araturii, o udare de aprovizonare pentru asigurarea in sol a unei umiditati de 55-60% din capacitatea de camp a solului; aratura se face la adancime de 20 cm si se executa cu plugul in agregat cu grapa; ingrasamintele minerale se aplica numai in cazul cand nu s-au administrat toamna sau primavara; semanatul se executa in a doua jumatate a lunii iunie sau inceputul lunii iulie, in functie de soi si de data la care prima cultura elibereaza terenul; dupa semanat se fac udari repetate, cu norme mici de apa, pentru asigurarea conditiilor optime de umiditate, necesare pentru rasarirea si cresterea plantelor tinere; recoltarea se executa in ultima decada a lunii septembrie - inceputul lunii octombire, facandu-se o singura data; productia este de 15-20 t/ha.
1.2. Patrunjelul pentru radacina
Importanta alimentara si economica. Patrunjelul se cultiva pentru radacinile tuberizate care servesc, alaturi de morcov, la prepararea diferitelor mancaruri. Se pot folosi insa si frunzele pentru aromatizarea preparatelor culinare. Prezinta importanta alimentara prin compozitia radacinii si a frunzelor, prin continutul in saruri minerale de K, Ca, S, Cl, P, Mg, Na si Fe. Contine de asemenea acid oxalic, vitamine (A, B1, B2, C) si uleiuri eterice care imprima mirosul si aroma, specifice si in care se gasesc substantele: apiol, apigenina, apiina (Ceausescu, I., 1973). Ąn afara de consumul proaspat se foloseste si ca materie prima (in stare proaspata sau deshidratata) in industria conservelor de legume.
1.3. Pastarnacul
Importanta culturii. Se cultiva pentru radacinile tuberizate, care sunt intrebuintate la prepararea diferitelor mancaruri. Se pot consuma si frunzele tinere. Radacinile au un gust dulce si o aroma placuta. Ąn ultimul timp sunt folosite si in industria conservelor de carne si peste.
Pentru alimentatie prezinta importanta datorita continutului in substante nutritive (glucide, lipide), in vitamine (C, PP, B2 si B1), in saruri minerale (K, P, Ca, Cl, Mg, Fe) si uleiuri eterice.
2. Cultura legumelor bulboase
2.1. Cultura cepei ceaclama
Raritul, cand este necesar, se executa manual o singura data sau de doua ori, avand grija ca sa se asigure un minimum de 350.000 plante la hectar in cultura. Plantele smulse la al doilea rarit pot fi folosite in consum ca ceapa verde. Datorita lipsei bratelor de munca se impune ca semanatul sa fie efectuat astfel incat sa nu mai fie necesara lucrarea de rarit.
Ąngrasarile suplimentare dau rezultate bune in culturile de ceapa ceaclama.
Irigarea culturilor de ceapa ceaclama da rezultate foarte bune si in special daca se uda, astfel ca sa fie satisfacute in mod riguros, pe faze de vegetatie, pretentiile fata de apa ale plantelor de ceapa din cultura. De asemenea, dau rezultate foarte bune, cand sunt necesare, o udare in preajma rasaririi plantelor si una dupa rasarirea plantelor, folosind norme mici, de 150-200 metri cubi apa/ha. Normele udare sunt in jur de 300 metri cubi/ha si se dau prin aspersiune sau pe rigolele deschise pe intervalele dintre straturile inaltate. Cu 3-5 saptamani inainte de recoltare se sisteaza orice ingrasare sau irigare, spre a favoriza maturizarea completa a bulbilor si intrarea lor in perioada de repaus.
Recoltarea se face in septembrie, cand inceteaza procesul de asimilare si acumulare in bulbi, iar tulpinile false se inmoaie la baza lor, aplecandu-se spre pamant si apare fenomenul de palire (ingalbenire) la 80% din frunzele plantelor. Se poate recolta manual prin smulgerea plantelor, muncitorii folosind la nevoie sapa sau sapaliga, sau se recolteaza mecanizat cu ajutorul masinii de recoltat bulbi (MRB), in agregat cu tractorul U-650. Pentru usurarea recoltarii mecanizate, cu 10-12 zile inainte de recoltare se aplica in culturi desicanti, care distrug frunzele plantelor de ceapa si buruienile. Cantitatile de desicanti variaza in functie de gradul de imburuienare a culturilor: Reglone 2-6 kg/ha, Ethrel 2-3 litri/ha, Aldehida maleica 300 litri solutie/ha in concentratie de 0,1-0,3%. Desicarea culturii de ceapa a fost aplicata cu bune rezultate la Asociatia Topraisar, judectul Constanta, pe suprafata de circa 1000 ha in anul 1978.
Dupa recoltare, ceapa poate ramane in gramezi mici sau in benzi la soare timp de 3-4 zile, dar trebuie ferita de arsita puternica prelungita. Apoi se fasoneaza, se ambaleaza pentru valorificare sau depozitare.
Productia de ceapa ceaclama este de 10-20 t/ha.
2.2. Usturoiul comun
Importanta alimentara si economica. La fel ca la ceapa, se cultiva spre a fi consumat ca usturoi uscat, sub forma de bulbi sau ca usturoi verde, cand se utilizeaza frunzele si tulpina falsa. De asemenea, usturoiul mai este folosit in industria conservelor si in industria farmaceutica, datorita continutului sau insemnat de fitoncide. Continutul chimic al usturoiului prezinta importanta destul de mare din punct de vedere alimentar. sinand seama de pretul ridicat de valorificare a bulbilor de usturoi, culturile asigura beneficii insemnate incepand chiar de la productiile minime de 4-5 t/ha.
17.2.3. Prazul
Importanta alimentara si economica. Se cultiva pentru consum in stare proaspata, sau pregatit sub forma de diferite mancaruri. Organele comestibile ale prazului le constituie tulpina falsa, frunzele verzi si bulbul, care de fapt este de dimensiuni foarte mici. Valoarea sa alimentara este data de continutul chimic: 87-90% apa, 10-13% substanta uscata, 2-3% proteine, 0,3-0,4% grasimi, 6,7 zahar total (din care 2,3% monozaharide si 4,4% dizaharide), 1,5% celuloza bruta, 0,8-1,5% cenusa, 0,156-0,195% acid fosforic, fitoncide si cantitati insemnate de vitamine.
