|
MASE DE AER SI CONDITIILE DE ZBOR
Descriere, factori care afecteaza proprietatile maselor de aer
Proprietatile aerului depend in primul rand de temperatura si umiditate.
Studierea hartilor sinoptice arata ca acesti factori sunt asemanatori pe suprafete de sute sau chiar mii de kilometri.
Dezvoltarea sistemelor de joasa si inalta presiune
Cand aerul cu aceleasi caracteristici fizice acopera o zona intinsa, poarta denumirea de masa de aer.
Masa de aer se formeaza pe o suprafata terestra destul de uniforma peste care aerul stagneaza mai mult timp. Astfel de zone pe glob sunt : cordoanele subtropicale de presiune ridicata, anticiclonii polari asociati campurilor arctice cu zapada si gheata si zonele orografice dezvoltate in cadrul continentelor.
In timpul stagnarii deasupra acestor regiuni aerul devine intr-o oarecare masura omogen, iar cand sub influenta vantului se deplaseaza in alta zona, masa retine caracteristicile originale, cu usoare modificari.
Clasificarea maselor de aer, zone de origine
Baza clasificarii maselor de aer o constituie regiunea de origine.
Clasificarea generala este determinata de latitudine.
Astfel in fiecare emisfera exista mase de aer, ecuatorial, tropical, polar, arctic.
Factorul cel mai mult afectat de latitudine este temperatura.
Diferentele de umiditate depind de provenienta masei de aer, continental sau mare, cu consecinta subclasificarii in continental sau maritim.
vremea asociata cu sistemele de presiune
FRONTURI ATMOSFERICE
Atmosfera, dupa cate s-a vazut, nu este omogena fiind impartita in mase de aer calde sau reci.
De la o masa de aer la alta se trece printr-o zona de tranzitie lenta si continua. Alteori, cand aceste mase nu s-au amestecat in zona lor de contact, trecerea este brusca. In acest caz, regiunea care separa cele 2 mase de aer este subtire si poate fi considerata ca o suprafata de contact numita si suprafata frontala.
Aceasta suprafata frontala nu este verticala, ci prezinta o inclinare din cauza aerului mai cald care, fiind mai usor, urca peste aerul rece, mai greu. Linia, sau banda de la sol aflata la intersectia suprafetei frontale cu suprafata solului se numeste linia frontului.
Formarea fronturilor atmosferice reci si calde
Frontul rece
Frontul rece este frontul in lungul caruia aerul rece in deplasare inlocuieste aerul cald. Panta suprafetei frontale dintre cele 2 mase de aer este de ordinul 1/10-1/200.
Pe hartile sinoptice, fronturile reci sunt trasate cu culoarea albastra sau cu linii negre avand triunghiuri pe partea inspre care se deplaseaza linia frontului.
Dezvoltarea frontului rece
Atunci cand aerul rece patrunde in zona aerului cald, se produc fenomenele meteorologice, care depind de viteza cu care se ddeplaseaza frontul si deci de modul in care este dislocat aerulcald de la sol spre altitudine.
Daca aerul este instabil miscarea convectiva din fata frontului rece conduce la declansarea instabilitatii prin formarea norilor Cu si Cb, dand averse de ploaie, de grindina sau chiar oraje.
Norii asociati si vremea
Frontul este insotit uneori de sisteme noroase stabile, dar cel mai frecvent de sisteme noroase instabile cum ar fi : Cc, Ac, Cu, Cu con, Cb.
Dupa tipul sistemului noros precipitatiile pot fi continue cand aerul din fata este stabil si cel mai frecvent sub forma de averse cand aerul este instabil.
Banda de precipitatii este de cca. 70 km.
Temperaturile sunt ridicate in fata frontului si mai scazute in spatele frontului cu cel putin 4-5oC.
Presiunea inaintea frontului pezinta o scadere (sau cel mult stationeaza), iar dupa trecerea frontului creste mult.
Vantul: inaintea frontului sufla din W, iar dupa trecerea lui sufla din NW, intensificandu-se. Cand frontul este insotit de nori Cb, se inregistreaza vant in rafale.
Umezeala relativa creste la maximum in momentul trecerii frontului si scade in spatele lui.
Frontul rece
Frontul cald
Este frontul in lungul caruia aerul cald in deplasare inlocuieste aerul rece
Suprafata frontala dintre cele 2 mase de aer are o panta de ordinul 1/200-1/1000.
Dezvoltatea frontului cald
Cu panta frontului lina, se poate observa in altitudine la 800-1000 km distanta de la sol.
Frontul cald se dezvolta atunci cand masa de aer cald impinge si inlocuieste o masa de aer rece.
La trecerea suprafetei frontale are loc o intensificare de vant, o schimbare a directiei, o crestere a temperaturii,
Norii asociati si vremea
Apropierea frontului cald este marcata in primul rand de aparitia pe cer a sistemelor noroase care sunt dispuse in urmatoarea succesiune: Ci, Cs, As, Ns. Fronturile calde apar cu precadere in zonele depresionare.
Daca ciclonul este in destramare, atunci pe cer predomina nori Ac.
Vremea in sectorul cald
Din norii As, Ns, Ac, cad, de regula, precipitatii continue, banda acestora intinzandu-se intre 80-300 km.
Temperatura in urma frontului este cu cel putin 2oC mai ridicata decat in fata frontului.
Frontul cald
Presiunea sufera o scadere inaintea frontului si o scadere usoara sau stationara in urma frontului.
Vantul sufla in fata frontului din sectorul SSV, iar dupa trecerea frontului, sufla din W.
Fronturile calde sunt insemnate pe hartile sinoptice cu culoare rosie sau cu linii negre cu semicercuri trasate pe partea de inaintare a frontului. In timpul iernii, in fata frontului cald, pe o latime de 150-200 km, va aparea ceata.
Ocluziuni
Frontul oclus
Datorita vitezei de deplasare diferita a fronturilor amintite mai sus (frontul rece se deplaseaza cu viteza mult mai mare fata de frontul cald), in partea centrala sau mai des in sectorul posterior depresiunii, frontul rece se va uni cu cel cald.
Prin deplasarea mai rapida a frontului rece de la sol, sectorul cald se ingusteaza tot mai mult, aerul cald fiind suspendat, respectiv impins in sus, cea ce determina ca acesta sa inainteze in altitudine. La nivelul solului apare fuziunea celor doua fronturi dand frontul oclus.
De o parte si de cealalta a fornutului exista aer rece, dar in majoritatea cazurilor cu temperaturi diferite.
Exista doua tipuri de front oclus :
frontul oclus cu caracter de front rece, cand in spatele frontului aerul este mai rece decat cel din fata ;
frontul oclus cu caracter de front cald, atunci cand in spatele frontului aerul este mai rece decat cel din fata.
Norii asociati si vremea
Daca aerul din fata frontului cald este mai rece decat cel din spatele frontului va lua nastere frontul oclus cu caracter de front cald, caracterizat prin prezenta norilor stratiformi si cumuliformi care acopera cerul pe vaste intinderi si dau precipitatii de lunga durata care au si caracter de ploi torentiale.
Dupa trecerea acestui front cerul ramane noros cu nori stratocumulus, iar temperatura stationara.
Daca aerul din fata frontului cald este mai cald decat aerul din spatele frontului rece va lua nastere frontul oclus cu caracter de front rece (vezi Fig. M.13.38.). Si in acest caz nebulozitatea este mare, dar pe langa norii stratiformi apar norii Cb care urca pana la 5000-6000m, determinand precipitatii abundente deseori cu caracter de averse.
Dupa trecerea frontului cerul devine variabil, cu inseninari accentuate, iar temperatura scade.
Frontul oclus cu caracter neutru este frontul care se produce mai rar si numai in cazul cand aerul rece anterior si cel posterior au aceeasi temperatura.
Aceste fronturi au o durata mult mai mica.
Fronturile ocluse apar pe harta sinoptica colorate in violet sau prin linii negre cu semicercuri si triunghiuri spre partea in care se deplaseaza.
Frontul oclus cald Frontul oclus rece
Fronturi stationare
O parte a frontului poate avea la un moment dat caracter stationar, atunci cand aerul rece si cel cald din cele doua mase de aerinvecinate se deplaseaza paralel, in acelasi sens sau chiar in sens invers.
Pe o harta sinoptica de sol astfel de fronturi se desfasoara paralel cu izobarele fiind caracteristice latitudinilor temperate in timpul iernii.
Din astfel de fronturi se nasc ondulatii ale frontului polar prin dezechilibru dezvoltandu-se depresiuni.