Harti utilizate in navigatie, aviatie

HARTI UTILIZATE IN NAVIGATIE, AVIATIE

Hartile aeronautice sunt destinate:

- calculelor preliminare a traiectelor de navigatie;

- orientarii la vedere si navigatiei estimate;

- navigatiei radioelectrice;

- procedurilor de operare IFR si VFR (zbor instrumental si zbor la vedere).

Fig. HARTA AERONAUTICA Scara 1:500.000

Se deosebesc:

- harta traiectelor de navigatie: scara 1:500.000, 1:1.500.000;

- harta de navigatie pentru avioane de mare viteza scara 1:3.000.000;

- harta lumii scara 1:1.000.000. Aceasta este harta de baza pentru navigatia la vedere pe distante medii;

- harta de navigatie la vedere scara 1:500.000 care deriva din harta lumii dar are mai multe elemente;

- harta de radionavigatie scara 1:500.000 - 1:2.000.000, contine axele cailor aeriene, directiile magnetice, nivelele minime de zbor, puncte obligatorii de raport, frecventele si indicativele mijloacelor de radionavigatie si a organelor de trafic si alte informatii;

- harta procedurii de apropiere dupa instrumente, scara 1:250.000 contine elemente topografice si hidrografice precum si elementele de navigatie radioelectrica pentru executarea procedurilor;

- harta procedurii de apropiere la vedere, scara 1:200.000 contine aceleasi elemente, dar in conditii de zbor VFR (zbor la vedere);

- harta regiunii terminale de control la scara 1:50.000 destinata procedurii de trecere de la navigatia pe cai aeriene la apropierea pentru aterizare. Ea contine rute de plecare si sosire pe directiile de decolare - aterizare; - harta de aterizare la scara 1:25.000 contine dimensiunile pistelor si elemente de amplasare generala a mijloacelor si cladirilor aeroportului (aeroclubului);

- harta de aerodrom, scara 1: 10.000 contine informatii detaliate privitoare la pista, caile de circulatie si platforma.

Latitudinea si longitudinea

Latitudinea reprezinta valoarea, in grade, a lungimii arcului de meridian cuprins intre planul Ecuatorului, luat ca origine, si verticala punctului dat.

Se masoara in ambele sensuri de la Ecuator spre nord - de la 0⁰-90⁰(latitudine nordica sau pozitiva), iar cea masurata in emisfera sudica (latitudine sudica sau negativa).

Longitudinea reprezinta valoarea in grade a lungimii arcului cuprins intre planul     merdianului Greenwich si planul meridianului ce trece prin punctul considerat.

Se masoara in ambele sensuri, in lungul paralelei, de la 0⁰-180⁰. Longitudinea aflata la Est de meridianul origine se numeste longitudine estica (pozitiva), iar la Vest de meridianul origine se numeste longitudine vestica (negativa).

Marcarea pozitiilor

Pozitia avionului reprezinta locul sau felul cum este situat acest avion in raport cu un sistem de referinta numit coordonate si de anumite conditii.

Odata cu deplasarea avionului deasupra solului apar si elemente de navigatie necesara acestei deplasari. Pentru determinarea si mentinerea lor se ia in considerare centrul de greutate O al avionului si cele trei axe de miscare: axa longitudinala XX', axa transversala ZZ' si axa verticala YY'. Acestea reprezinta referintele pentru determinarea tuturor elementelor pe parcursul deplasarii.

Orientare si distanta

Pentru efectuarea unui zbor de deplasare intre doua puncter de pe glob, respectiv intre doua localitati, un pilot trebuie sa-si pregateasca traseul de urmat, pentru aceasta urmand ca pe Hrta sa materializeze toate leementele necesare ca in timpul zborului sa se poata orienta si totodata pentru a cunoaste distanta ce mai are de parcurs.

In acest asens vom defini toate elementele necesare in vederea efectuarii unui zbor de deplasare, elemente pe care pilotul trebuie sa le cunoasca in timpul zborului.

De la aerodromul de plecare si pana la cel de destinatie o aeronava se deplaseaza de-a lungul unui iti­nerar, traiect sau ruta.

- punctul de la aerodromul de pleca­re sau de langa acesta (origine a masuratorilor si calculelor) se numeste Punct Initial al Traiectului (P.I.T.)

- punctul de la aerodromul de destinatie sau langa a­c­e­sta (­p­u­n­c­tul final al masuratorilor) se numeste Punct Final al Traiectului (P.F.T.).

- linia ce marcheaza traiectul intre P.I.T.si P.F.T. si de-a lungul ca­reia trebuie sa se deplaseze aerona­va se numeste Linia Drumului Obligat (L.D.O.).

- linia care marcheaza traiectul de-a lungul caruia se deplaseaza in mod real o aeronava se numeste Linia Drumului Real (L.D.R.).

- unghiul format intre aceste 2 linii se numeste Abatere Laterala Unghiulara (A.L.U.).

- perpendiculara la LDO dusa de la o aeronava ce se afla pe LDR se nu­meste  Abatere Laterala Liniara (A.L­.L.).

- punctul in care traiectul isi schimba directia poarta denumirea de Punct de Schimbare de Traiect (P.S.­T.), iar segmentele traiectului se numesc Tronsoane.

Distanta (S) reprezinta intervalul care separa doua puncte interesate si se masoara prin lungimea liniei care le uneste.

Utilizarea raportorului de navigatie

Raportorul cu rigla dispune de o scala auxiliara care permite masurarea dru­murilor orientate + 30° pe directia nord-sud. In acest caz, citirea acestor drumuri se face folosind paralela, spre deosebire de scala de pe marginea raportorului la care se utilizeaza meridianul.

Toate drumurile masurate pe harta sunt drumuri adevarate, adica unghiuri formate de directia traiectului de zbor cu directia nordu­lui geografic. De asemenea, este de retinut faptul ca pe hartile in proiectie conica confor­ma distantele maxime pentru care se masoara drumurile adevarate trebuie sa nu depaseasca 4° la 5° longitudine. In caz ca distantele din­tre doua puncte obligate sunt mai mari, tra­iectul va fi impartit in 2 sau 3 tronsoane, pen­tru a nu avea diferente unghiulare care ar ingreuna efectuarea unui zbor corect.

La masurarea directiilor pe harta se poate utiliza orice fel de raportor gradat sexagesi­mal. Insa, pentru a usura citirea valorilor di­feritelor unghiuri, in aviatia civila se folosesc raportoare de navigate denumite echere ra­portoare (KD-l), raportoare cu rigla etc. Spre deosebire de raportorul obisnuit, la care gradatiile sunt notate de la 0 la 360 in sensul ace­ lor de ceasornic, la echerul raportor notatiile gradelor sunt marcate cu 2 randuri de cifre, de obicei colorate diferit. Notarea gra­delor este facuta din 10° in 10° in ordinea descrescatoare.

Echerul raportor se foloseste tinandu-l intot­deauna cu unghiul drept spre cel ce efectu­eaza masuratoarea. Ipotenuza echeru­lui se aseaza pe directia drumului obligat, cu mijlocul ei (marcat de trei reticule rosii) la jumatatea tronsonului, unde in prealabil s-a trasat meridianul local. Unghiul de drum se citeiste la gradatia respectiva unde meridianul local intersecteaza cateta echerului.

Masurarea drumurilor si distantelor

Un traiect de zbor sau tronson are o directie si o lungime. Definirea notiunii generale de directie in navigatia aeriana trebuie sa tina seama de diferitele sensuri pe care le are.

Prin directie in general se intelege pozitia pe care o ocupa un punct fata de altul, in raport de un punct cardinal, dar fara referire la distanta care le separa. Directia se poate defini si prin orientarea liniei de-a lungul careia se deplaseaza o aeronava.

Directia poate fi bidimensionala, utilizata in general in plan orizontal sau tridimensionala utilizata in spatiu. Astfel de exemplu se spune ca aerodromul este situat la nord de oras sau ca aeronava a decolat pe directia 60⁰. Acestea sunt directii bidimensionale. Cand insa se spune ca o aeronava se apropie la aterizare pe 60⁰ si pe o panta de 3⁰, pentru observatorul situat la pragul pistei, directia este tridimensionala.

In general, exprimarea directiei in navigatia aeriana se refera la pozitia axei longitudinale a avionului, XX', in plan orizontal, cu sau fara referire la punctele cardinale.

Fig. Masurarea drumului adevarat