|
|
|
SUBSISTEMUL INFIINTAREA PLANTATIEI VITICOLE (VIEI)
Obiective:
Cunoasterea tipurilor de plantatii
Cunoasterea metodelor de cultura
Modul de producere al materialului saditor
Alegerea si organizarea terenului pentru plantat
Alegerea soiurilor
Stabilirea distantelor de plantare
Pregatirea terenului in vederea plantarii
Plantarea vitelor
Cuvinte si expresii:
Cultura neprotejata, semiprotejata si protejata, pepiniera viticola, vite nobile altoite, vite nobile pe radacini proprii, butasi de portaltoi, complex de altoire si fortare, asolament pepinieristic viticol, scoala de vite, altoirea la masa, stratificarea butasilor, controlul vitelor, calus, locul de sudura; masiv viticol, soiuri cu must alb si cu must rosu, soiuri pentru vinuri curente de masa, pentru vinuri superioare, pentru struguri de masa, pentru stafide, pichetare, curbe de nivel, terase, micropante, fasonare, mocirlire, teren bilonat, controlul vitelor.
Rezumat
Infiintarea unei plantatii viticole reprezinta o actiune de anvergura inginereasca, care necesita un capital initial pentru infiintare destul de considerabil. De aceea, la organizare, care se demareaza pe baza unui proiect tehnico-economic, se au in vedere aspecte climatologice, pedologice, biologice (soiul), agropedo-ameliorative si chiar de imbunatatiri funciare. Finalul acestei actiuni consta in producerea vitelor altoite si plantarea lor in conditii optime.
Sisteme horticole comparate
Infiintarea plantatiilor de vita-de-vie este o actiune de mare raspundere, ea trebuind sa se realizeze pe baza ultimelor rezultate tehnice si stiintifice. Plantatiile de vita de vie fiind culturi localizate in spatiu pe o perioada lunga de timp, eventualele greseli facute la infiintare afecteaza productia acestora pe un mare numar de ani. Infiintarea unor plantatii in masive ridica aspecte importante printre care mentionam: stabilirea directiei de productie si a sistemului de cultura, alegerea terenurilor pentru plantatie, amenajarea si organizarea teritoriului, fertilizarea de baza si desfundatul, nivelarea terenului si plantarea, materialul folosit la plantare.
Conditiile pedoclimatice deosebit de favorabile din tara noastra ofera mari posibilitati de cultura si extindere a vitei de vie pe suprafete cat mai mari. Prin folosirea rationala a teritoriului tarii noastre, viticultura trebuie sa ocupe in principal terenurile in panta ce pot fi amenajate pentru lucrari mecanizate, cu expozitii si insusiri fizico-chimice favorabile cresterii si rodirii vitei de vie. O resursa de sol care poate fi folosita sunt nisipurile pe care alte plante de cultura agrohorticola nu dau cel mai bun randament. In zonele de ses, pe solurile clasice, vita de vie poate fi cultivata in gradini si ferme familiale, pe suprafete reduse.
1 Tipurile de plantatii viticole
Viticultura este o ocupatie care necesita multe cunostinte de biologie, de tehnica si vinificatie, dar are multe valente de agrement si de destindere. Infiintarea unei vii, oricare ar fi dimensiunea ei, trebuie sa aiba o destinatie comerciala, estetica, didactica, si experimentala. Plecand de la acest principiu este necesara o grupare din acest punct de vedere dar si al reliefului, a exploatatiilor si plantatiilor viticole.
1.1 Din punct de vedere al exploatatiei
Societatea comerciala detine plantatii mari de vie pe rod, care produce struguri si vin de calitate superioara destinate pietei interne si exportului. Acestea sunt organizate in ferme specializate pe soiuri, dotate cu sistema de masini pentru intretinerea solului si combaterea parazitilor vegetali. O asemenea societate detine suprafete de vie intre 500 si 2 000 de hectare cum ar fi: S.C. Rovinea S.A., Cotesti, S.C. Tohani S.A., S.C. Vie-Vin S.A., Murfatlar, S.C. Perla-Tarnavei S.A., S.C. Jidvei S.A., S.C. Viticola S.A., Dragasani, situate in zona colinara inalta sau medie, in diferite podgorii ale Romaniei. SUBSISTEMUL Infiintarea plantatiei viticole (viei)
Fig. 1 Vie in exploatatie familiala
Exploatatia mica si mijlocie ce detine plantatii cu suprafata de 50-500 ha si functioneaza pe principiul societatilor comerciale si al fermelor. Ele sunt desprinse din marile exploatatii viticole prin privatizare, concesionare, altele functioneaza pe baza legii arendei sau prin constituirea de asociatii ale viticultorilor dintr-o localitate. Produce materie prima-struguri pentru complexele viticole sau au crame proprii,.
Via (gradina familiala) in care vita de vie ocupa un anumit compartiment si produce materie prima pentru vinificatia casnica si struguri de masa pentru autoconsum si comercializare.
Via din curte o gasim raspandita in toate colturile Romaniei, si are rol de infrumusetare si autoconsum. Se cultiva in principal hibrizi producatori directi pe forme de conducere artistice, foarte diferite (gard la zid, bolta, tunel) in tara (fig. 1)
Statiunea de cercetare si productie viticola cu un stat special care are drept obiectiv gasirea unor solutii stiintifice si tehnice care sa perfectioneze tehnologia si sa asigure obtinerea unor productii constante an de an si de calitate superioara. Statiunile sunt repartizate in toate regiunile Romaniei: Blaj, Minis, Dragasani, Odobesti, Buzau, Murfatlar, Greaca (Ilfov), Calarasi (Dolj).
Ferma didactica cu suprafete mai mari sau mai mici este destinata in primul rand practicii elevilor si studentilor si in al doilea rand cercetarii stiintifice a cadrelor didactice. Asemenea ferme intalnim la Liceul Horticol Husi, Liceul Horticol Blaj, Universitatea Craiova, Universitatea Agricola din Iasi. Sisteme horticole comparate
1.2 Din punct de vedere al reliefului
Plantatia de deal (colinara) situata pe un teren cu soluri slab productive sau fertile, statornicita de secole, cu mare traditie in cultura vitei de vie, care se perfectioneaza in permanenta. O intalnim in podgoria Tarnave, Dealul Mare, Minis, Murfatlar. Se spune ca via are vocatie pentru deal.
Plantatia de campie situata pe micropante sau in plin ses pe solurile clasice, dar mai ales pe nisipurile din Oltenia, Banat si Carei. Mari suprafete de vii intalnim in microzona irigata Sadova-Corabia pe nisipuri.
2 Metodele de cultura
Plantatia de vie reprezinta o investitie costisitoare si de lunga durata, ca urmare este necesar sa se asigure metode de cultura specifice fiecarui, areal viticol, functie de conditiile pedo-climatice. Metodele de cultura sunt determinate in primul rand de valoarea temperaturilor negative ce survin in perioada de iarna, de frecventa anilor cu ingheturi pronuntate, fiind insa conditionate si de alti factori ca: forma de conducere, numarul de butuci la suprafata cultivata, soiul cultivat si mijlocul de sustinere, etc. (Popa Val. 1970).
2.1 Criterii pentru alegerea metodelor de cultura
Cunoasterea factorilor climatici prezinta o mare importanta pentru stabilirea sistemelor de cultura, ce trebuie sa asigure productii sustinute an de an si o longevitate economica garantata. Pe aceasta cale se precizeaza si se delimiteaza arealele de cultura protejata si neprotejata avand in vedere ca posibilitatea practicarii pe tulpini este o tendinta majora in tara noastra, ceea ce ar putea determina marimea gradului de intensitate a productiei viticole.
Frecventa temperaturilor negative este luata in considerare deoarece in toate zonele viticole se pot inregistra temperaturi minime foarte scazute (-26°C), care pun in pericol nu numai productia anului de baza, ci insasi viata butucului, a lemnului anual si multianual. Amplitudinea temperaturilor negative de la -18°C la -26°C, deci scaderile bruste de temperatura in timpul iernii, in perioada de repaus, pot fi mai pagubitoare decat cele care se produc intr-o perioada indelungata de timp.
Forma de relief conditioneaza formele de conducere, datorita faptului ca plantatiile amplasate pe vai sau la piciorul pantei sunt mai expuse SUBSISTEMUL Infiintarea plantatiei viticole (viei)
inghetului, fata de cele situate pe panta. Expozitia terenului arata ca pe versantii nordici si nord-estici frecventa temperaturilor negative este mare, uneori fiind insotita de vanturi reci. Astfel, in podgoria Dragasani, din datele meteorologice rezulta ca la baza pantei s-au inregistrat -31,5°C, la mijlocul ei -22°C, iar partea superioara a amfiteatrului viticol -18,0°C. Desigur, ca acesta dispunere locala a microclimatului obliga la practicarea atat a sistemului protejat cat si a celui semiprotejat sau chiar neprotejat.
Studierea incompleta a influentei temperaturilor minime si a localizarilor concrete in spatiu biogeografic viticol a adus in ultimii 20 ani mari prejudicii culturii vitei de vie. Amintim iarna anului 1973 cand in centrul viticol Pietroasele a inghetat lemnul anual la 25% din butuci. In iarna anului 1984 in centrul viticol Medgidia butucii au inghetat in procent de 50-60% pierzand tot lemnul multianual, ceea ce a dus la defrisarea acestora.
Asemenea accidente climaterice intervin destul de rar, dar ele implica aparitia golurilor, neuniformitate de rodire a plantelor, recolte diminuate anual de struguri, deci cantitati reduse de vin pe mai multi ani.
2.2 Cultura protejata a vitei-de-vie
Se practica in zonele in care frecventa anilor cu geruri pe timpul iernii este ridicata, aproape anual, iar temperatura minima atinge valori de -24°C-26°C. Riscul afectarii lemnului anual si multianual este foarte mare,
de aceea se recomanda conducerea joasa a butucului, cu protejare prin musuroirea sau ingroparea din toamna. Este metoda cea mai raspandita podgoriile din Ardeal, Moldova si dealurile Munteniei. Se practica la toate soiurile destinate vinificatiei si pentru strugurii de masa. Butucii se conduc in Guyot multiplu, cat si pe brate multiple multianuale flexibile, cu inlocuirea periodica.
In cultura-protejata toamna se fac taieri de usurare a elementelor de rod pentru a avea o masa vegetativa redusa de musuroit sau ingropat, iar primavara se executa taierile definitive de fructificare. In timpul iernii pot avea loc pierderi de ochi prin clocire (80%) si chiar de coarde daca acestea n-au fost bine acoperite cu pamant. De asemenea, metoda necesita cheltuieli suplimentare cu ingropatul si dezgropatul butucilor cu aranjarea coardelor pe spalier si cu taierea intr-o perioada scurta de timp din primavara. Sisteme horticole comparate
2.3 Cultura neprotejata a vitei-de-vie
In zonele in care frecventa anilor cu geruri este foarte redusa si se inregistreaza o data la 4-6 ani, iar temperatura atinge valori de -15sC.18sC, se recomanda cultura neprotejata a butucilor cu forme de conducere pe tulpini, semiinalte si inalte. Unii specialisti recomanda varianta de semiprotejare cand la baza tulpinii se lasa 1-2 cepi de cate 2 - 3 ochi. Pe timpul iernii acestia se protejeaza cu pamant. Daca lemnul anual si mai ales multianual, in caz extrem tulpina, este afectata in parte sau inghetata, din cepi se poate forma un nou butuc fara a defrisa via si a efectua noi plantari. Pierderile de ochi se reduc la 20-40% si sunt compensabile prin taiere.
In cadrul acestei metode butucii se conduc sub forma de cap Guyot sau cap inaltat, cordon simplu sau dublu, unilateral sau bilateral pe spaliere de sarma. Datorita expunerii unui regim termic alternativ, perioada cu temperatura ridicata si perioada cu temperatura scazuta in timpul iernii, butucii sufera, se degradeaza si sunt mai putin longevivi, comparativ cu cei din cultura protejata. Un avantaj il constituie faptul ca taierea se poate efectua din toamna, dupa coacerea lemnului si caderea frunzelor pana in primavara, la intrarea in vegetatie a plantelor, ceea ce usureaza mult aceasta lucrare, ,asigurand o finalizare in timp optim si de calitate.
Zonarea metodelor de cultura nu are o delimitare stricta chiar pe areale mari, deoarece in cadrul unei podgorii pot exista microzone in care vita de vie trebuie cultivata protejat sau neprotejat in functie de sensibilitatea soiurilor la temperaturile minime absolute.
3 Producerea materialului saditor
Extinderea plantatiilor noi de vie si modernizarea celor clasice impune necesitatea producerii unui material saditor de calitate biologica ridicata, din soiurile corespunzatoare pentru fiecare podgorie in parte. De aceea, materialul saditor viticol este specific si adecvat categoriei de plantatie ce se infiinteaza in ferma respectiva. In acest scop se produc:
vite nobile altoite necesare infiintarii plantatiilor cu soiuri roditoare pe terenuri atacate de filoxera;
vite nobile pe radacini proprii pentru infiintarea plantatiilor pe terenuri fara filoxera (nisipuri);
butasi de portaltoi inradacinati in vederea infiintarii de plantatii portaltoi.
SUBSISTEMUL Infiintarea plantatiei viticole (viei)
3.1 Componenta pepinierei
Materialul saditor viticol se produce in unitati specializate (pepiniere) care au urmatoarele sectoare de activitate (fig. 2).
- plantatie de vite portaltoi din speciile americane rezistente la filoxera, din care se obtin coarde (butasi) portaltoi;
- plantatia de vite roditoare din soiurile zonate, care produc coarde altoi;
- complexul de altoire si fortare a butasilor;
- scoala de vite pentru inradacinarea si cresterea vitelor in asolament;
- depozitul de pastrare a vitelor altoite;
- centrala termica si sursa de apa;
- localuri pentru materiale, masini si utilaje.
Suprafata si capacitatea pepinierei viticole sunt conditionate de sarcinile la infiintarea plantatiilor in diferite podgorii, functie de soi. Se recomanda infiintarea de complexe cu un flux tehnologic judicios alcatuit. Sisteme horticole comparate
In functie de numarul butasilor altoiti anual, unitatile pepinieristice se impart in:
a) mici producatoare, care altoiesc pana la 1 milion butasi;
b) producatoare mijlocii, care altoiesc intre 1 - 2 milioane butasi;
c) mari producatoare, care altoiesc peste 2 milioane butasi.
3.2 Producerea coardelor portaltoi
Portaltoii folositi in tara noastra se caracterizeaza prin rezistenta la filoxera, afinitate buna fata de altoi, rezistenta la seceta, temperaturi scazute si continutul in calcar din sol. Pentru plantatie se recomanda urmatorii portaltoi:
- americano-americani: Berlandieri × Riparia Kober 5 BB; Berlandieri × Riparia Teleki 8 B (8 B); Berlandieri × Riparia Kober 5 BB - Selectia Craciunel 1 (C2).
- europeo-americani ChasselasxBerlandieri 41B (41B)
Alegerea terenului pentru plantatie se face in zonele fara pericol de ger si de ingheturi timpurii de toamna, unde perioada de vegetatie atinge 180 - 200 zile, cu suma temperaturilor active de peste 3.0000C. Se aleg terenuri drenate, libere de boli si daunatori, cu o panta usoara in vederea irigarii. Solul se fertilizeaza cu 40 t/ha gunoi de grajd, 200-300 kg/ha azotat de amoniu si sare potasica, care se incorporeaza odata cu lucrarea de desfundat la 60 cm.
Sustinerea plantelor portaltoi se realizeaza prin sistemul piramide cu 6 - 8 butuci, care se mai practica inca in unele pepiniere si prin sistemul de conducere pe spalier orizontal sau oblic recomandat pentru generalizare in urmatorii ani (fig. 3).
Cultura portaltoiului pe piramide necesita consum ridicat de forta de munca manuala, 2 870 ore-om/ha, din care numai pentru lucrarea la plivit, copilit si legat lastarii 1 820 ore-om/ha. Cultura in conducere orizontala sau Fig. 3Mijloace de sustinere folosite la vitele portaltoi: A-tipuri de spalieri: a-spalier orizontal cu 3 sarme; b-spalier cu sarma oblica; c-spalier in "T"; d, e - piramida. SUBSISTEMUL Infiintarea plantatiei viticole (viei)
oblica reduce cu aproape 50% consumul de forta de munca, realizand o productie buna de coarde portaltoi la unitatea de suprafata.
Plantarea se efectueaza la distanta de 2 × 2 cm in cazul sustinerii pe piramide si la 2 × 1,5 cm pentru spalierul orizontal, folosind butasi inradacinati. Epoca de plantare este primavara devreme sau toamna.
Lucrarile de ingrijire se aplica diferentiat in doua faze: in primii doi ani de la plantare, cand se infiinteaza plantatia si are loc prima recolta de coarde si in urmatorii ani, cand plantatia este supusa unor lucrari curente de intretinere. Lucrarile constau in controlul iesirii lastarilor dupa plantare, completarea golurilor, mobilizarea solului la 20-25 cm toamna, legatul lastarilor si copilitul. Se mai executa: udatul in caz de seceta, combaterea bolilor si daunatorilor, taierea de formare a vitelor, copilitul, plivitul, inlaturarea carceilor. cep
(fig. 4).
Recoltarea coardelor se face prima data de la infiintarea plantatiei la sfarsitul anului II, de regula toamna, dupa caderea frunzelor si trecerea ingheturilor de -80C - 100C, atunci cand se pot distinge mai bine portiunile cu lemnul maturat (copt). Coardele recoltate se fasoneaza conform STAS-ului in vigoare la lungimea de 30+2 cm si se leaga in pachete de cate 100 bucati si se eticheteaza.
Pastrarea coardelor se face in beciuri, silozuri de nisip, cat si in saci de plastic, depozitati in localuri sau camere frigorifice, dupa ce in prealabil au fost dezinfectate (fig. 5). Coardele se pastreaza pana in momentul altoirii, respectiv in luna martie. Fig. 4Lucrarile din plantatia de portaltoi a-taierea in uscat (in ras, in cepi de 2 cm si in Fig. 5 Pastrarea coardelor portaltoi:a-in silozuri la suprafata solului; b-in transee Sisteme horticole comparate
3.3 Producerea vitelor altoite
Procesul de obtinere a vitelor altoite din imbinarea celor doua componente, portaltoiul si altoiul, consta din urmatoarele verigi: pregatirea materialului biologic, altoirea, stratificarea, fortarea si fortificarea lui in cladiri special amenajate. perioada de executie este de la 15 martie la 5 mai. Dupa aceasta data, butasii se planteaza in camp descoperit (scoala de vita), unde se tin pana in toamna, la caderea frunzelor, cand vitele dobandesc calitatea de a fi apte pentru plantare la locul definitiv. In afara tehnologiei clasice, se pot produce vite altoite in strat nutritiv sau sol ameliorat si in hidrocultura ca legumele. (fig. 6).
3.3.1. Recoltarea coardelor altoi. Partenerii (altoiul-portaltoiul) trebuie sa prezinte aceeasi grosime sau cu o toleranta egala cu cel mult grosimea scoartei primare. Reusita altoirii are la baza un material sanatos,
ALEGEREA MATERIALULUI BIOLOGIC SUBSISTEMUL Infiintarea plantatiei viticole (viei)
viabil, si o executie tehnica calitativa, rapida. Randamentul de lucru la altoire este de 1.500 - 2 000 bucati manual si 5.000 - 6.000 bucati mecanizat pe zi.
Coardele altoi se recolteaza din plantatiile pentru productie, recunoscute de inspectorii aprobatori de stat, cat si din plantatiile mama, infiintate pentru acest scop. In plantatie, pe langa lucrarile de ingrijire obisnuite se acorda o atentie deosebita selectiei, marcandu-se distinct butucii din alte soiuri (impuritati), butucii bolnavi si cei fara rod, pentru ca acestia sa fie exceptati de la recoltarea coardelor altoi.
Recoltarea coardelor se face obligatoriu din toamna, dupa caderea frunzelor si inainte de ingheturi, concomitent cu executarea taierilor de usurare in cazul zonelor protejate sau taierilor de rodire in cazul zonelor de cultura neprotejata.
Coardele altoi se aduna in pachete de 100 bucati, se ambaleaza in saci de polietilena si se depoziteaza pentru pastrarea in silozuri de nisip, amenajate la suprafata solului sau in camere frigorifice, in care se mentine o temperatura de +1°C+4°C si o umezeala a aerului de 85%.
3.3.2 Altoirea si cresterea butasilor cuprinde cateva actiuni importante.
Pregatirea coardelor. Dupa ce se scot de la pastrare, coardele portaltoi se fasoneaza in butasi STAS, se umecteaza 1-6 zile in functie de soi si starea fiziologica, in cazi cu apa, pentru a dispune de 53-55% umiditate de constitutie. Se extirpa ochii de pe lungimea butasului, iar sub nodul bazal se lasa 0,5 cm. Coarda altoi se lasa la un ochi, cu 1,5 cm deasupra acestuia si se umecteaza 18-36 ore.
Altoirea (fig. 7) se executa la masa obisnuita in decada a III-a a lunii martie, manual (copulatie perfectionata cu limbi) sau mecanic. Se recomanda masina de altoit electrica tip MA - 2, cu altoirea in sistem "Varf de lance" sau "Omega" (fig. 8). Fig. 7 Altoirea manuala perfectionata cu limbi: a- taierea piezisa si in pana la portaltoi; b- taierea piezisa si in pana la altoi; c- imbinarea altoiului cu portaltoiul Sisteme horticole comparate
Rezultatele obtinute prin utilizarea in productie a masinilor de altoit au demonstrat ca acestea realizeaza lucrari de calitate la nivelul altoirii manuale si se fac mari economii la manopera.
Parafinarea butasilor altoiti se executa inainte de stratificare in scopul protejarilor impotriva deshidratarii. Butasii se introduc cu punctul de altoire in jos intr-un mastic de parafinare, foarte rapid, pe o lungime de 6-8 cm.
Stratificarea butasilor altoiti in vederea concresterii la punctul de altoire se face in lazi din plastic sau lemn, umplute cu rumegus cu umiditatea de 75-80%. Rumegusul umed, imbraca uniform fiecare butas altoit, in scopul de a-l izola unul de altul (altfel s-ar uni prin calus in zona punctului de altoire) si a pastra umiditatea de constitutie. In lada incap circa 1.000 butasi altoiti si se folosesc 35-40 kg rumegus (fig. 9).
Fortarea butasilor. Lazile cu material stratificat trec in sala cu lumina, incalzita, cu umezeala ridicata si aerisire, unde stau 18-21 zile pentru concresterea la punctul de altoire. In acest interval temperatura va fi de +28+30°C in prima saptamana, de +24+26°C in cea de a doua si apropiata de cea a mediului exterior in cea de a treia, cand butasii altoiti se adapteaza treptat conditiilor de mediu exterior. Umiditatea aerului se mentine ridicata (85-95%) timp de doua saptamani, si se reduce la 70% in cea de a treia. In aceasta perioada se aplica tratamente anticriptogamice.
Fortarea este incheiata cand s-a format un calus galben si dens, cu grosimea de 2-3 mm. Incepe cresterea lastarului din altoi si apar radacinile.
Fasonarea butasilor altoiti se face dupa scoaterea din sera de fortare. Operatia consta din inlaturarea lastarilor porniti din portaltoi, Fig. 9 Stratificarea butasilor in lada Fig. 8 Masina de altoit vita de vie 1- altoiul; 2- portaloiul; 3- dispozitivul de altoire
