|
|
|
ASPECTE PRIVIND ACQUIS-UL COMUNITAR IN DOMENIUL TRANSPORTURILOR
Importanta unor structuri de transport integrate a fost recunoscuta inca de la Tratatul de la Roma (1957), dar progresele inregistrate pana in a doua jumatate a anilor '80 au fost destul de mici. Aparitia Cartii Albe asupra finalizarii pietei interne (1985) a facut o serie de recomandari privind garantarea libertatii de prestare de servicii si a stabilit liniile directoare pentru politica comuna in domeniul transporturilor. Aceste linii directoare au fost aprobate de Consiliul de Ministri care a adoptat si un plan de actiune ce avea ca obiective principale:
dezvoltarea
infrastructurii de interes comunitar;
reducerea
controalelor si formalitatilor la frontiere;
imbunatatirea sigurantei
transportului.
Introducerea la 1.01.1993 a pietei comune, a reprezentat o schimbare in domeniul transporturilor. Avand in vedere limitarea granitelor dintre statele membre si masurile de liberalizare (cum ar fi cabotajul) se poate observa natura constrangerilor care s-au ivit, acestea referindu-se in principal la:
Constrangerile
de ordin social, prin care libertatea de a presta servicii de transport sa
nu duca la nerespectarea legislatiilor nationale mai stricte;
Constrangerile
de ordin economic, prin care investitiile in infrastructura, in
special in domeniul transportului rutier, sa nu fie exploatate de
beneficiari ce nu au contribuit la finantarea respectivelor investitii;
Constrangerile
legate de garantarea rutelor, in asa fel incat introducerea noilor factori
concurentiali sa nu afecteze continuitatea furnizarii
serviciului;
Masurile ce au fost luate pentru liberalizarea transporturilor au fost adaptate specificului fiecarui tip de transport (rutier, feroviar, maritim, aerian si fluvial), avandu-se in vedere particularitatile furnizarii serviciilor internationale (transportul intre doua state membre) si cabotajului (transportul in interiorul altui stat membru).
La sfarsitul anului 1992 a fost adoptata Cartea Alba asupra dezvoltarii viitoare a politicii comune in domeniul transporturilor, document ce marcheaza abordarea integrata a diferitelor tipuri de transport bazata pe mobilitatea durabila. Aceasta inseamna organizarea transportului astfel incat consumul de energie, timpul de transport, ca si rutele si conditiile de transport sa fie optime. Planul de actiune pe perioada 1995- 2000 era axat
pe imbunatatirea calitatii transporturilor prin introducerea sistemelor integrate bazate pe tehnologii noi, in care sa se tina seama de protectia mediului, imbunatatirea operarii pietei unice prin incurajarea concurentei respectand standardele sociale ca si dezvoltarea dimensiunii externe prin imbunatatirea legaturilor de transport cu terte tari si prin sprijinirea operatorilor comunitari pe pietele externe. Cartea Verde referitoare la politica fiscala in domeniul transporturilor (1995), considera taxele ca o modalitate prin care statul poate avea impact asupra acestui sector.
Dezvoltarea accelerata a noilor tehnologii, in special a celor informationale si de comunicare, conduce la introducerea aplicatiilor telematice ce dezvolta servicii de informare, radio-navigare si telecomunicatii moderne, specifice fiecarui tip de transport.
Comisia Europeana pledeaza pentru o strategie europeana privind reteaua globala de navigare prin satelit, retea ce ar permite Europei sa controleze serviciile de pozitionare si navigare de pe intregul sau teritoriu pentru toate tipurile de transport.
In septembrie 2001 a fost elaborata noua Carte Alba in domeniul transporturilor, intitulata :"Politica europeana in domeniul transporturilor: e timpul deciziei", avand ca obiectiv gasirea unui echilibru intre dezvoltarea economica si calitatea si siguranta ceruta de societate in vederea dezvoltarii unui sistem de transport modern si durabil.
Avand in vedere cresterea continua a traficului atat de pasageri cat si de marfuri, a aglomerarii retelelor rutiere, a problemelor de mediu si siguranta transportului, Comisia propune in Cartea Alba (2001) o serie de obiective prin care problemele enumerate sa isi gaseasca solutionare:
revitalizarea
pana in 2010 a transportului feroviar si promovarea transportului
maritim si fluvial;
sisteme
de impozitare in domeniul transporturilor care sa reflecte costul real, in
care sa fie incluse costurile colaterale, cum ar fi cele legate de daunele
aduse mediului, aglomerarea traficului sau accidentelor;
detinerea
unor sisteme de transport mai eficiente si mai sigure.
Printre masurile propuse, se pot enumera:
promovarea drepturilor pasagerilor, prin masuri de protectie a pasagerilor ce calatoresc cu diferite tipuri de transport. Aceste masuri ce se vor aplica inclusiv transportului urban de calatori;
imbunatatirea sigurantei rutiere (avand ca obiectiv injumatatirea numarului de accidente cauzatoare de moarte pana in anul 2010);
prevenirea aglomeratiilor prin promovarea mai multor tipuri de transport (printr-un nou program "Marco Polo");
armonizarea impozitarii combustibilului pentru transportul feroviar;
crearea unor noi retele de infrastructura, in contextul retelelor trans-europene;
cresterea participarii Uniunii Europene in organizatiile internationale, in special in Organizatia Internationala Maritima (IMO) ca si in Organizatia Internationala a Aviatiei Civile (ICAO).
Politica comuna in domeniul transporturilor (Titlul V - Transporturi - articolele 70/80 ale Tratatului Comunitatii Europene) stabileste regulile de baza aplicabile transportului international in cadrul statelor membre.De asemenea, titlul stabileste conditiile in care transportatorii nonrezidenti pot opera in statele membre (art. 71.1), masurile ce trebuie luate pentru imbunatatirea sigurantei transporturilor (art. 71.2) si abolirea discriminarii aplicarii unor tarife diferite (art. 75).
Acquis-ul in domeniul transporturilor este alcatuit in principal din legislatia secundara, constituita de cateva sute de regulamente, directive si decizii.
Prin intrarea in vigoare a Tratatului de la Amsterdam, deciziile in domeniul transporturilor sunt luate in urma unor co-decizii (potrivit art. 251) dupa consultarea Comitetului Economic si Social si a Comitetului Regiunilor.
Prevederile Titlului V se aplica integral transportului rutier, feroviar si fluvial. In cazul unor masuri specifice aplicabile transportului maritim si aerian, dat fiind faptul ca aceste tipuri de transport sunt reglementate la nivel international, Consiliul decide cu majoritate de voturi asupra procedurii ce trebuie aplicata fiecarui caz in parte (art. 80).
Pentru cazurile speciale, cum ar fi cele legate de masurile cu un impact major asupra conditiilor de viata, a fortei de munca sau a operarii facilitatilor de transport, Consiliul adopta decizii unanime dupa consultarea Parlamentului European si a Comitetului Economic si Social.
Pentru atingerea obiectivelor legate de libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si a capitalului, Uniunea Europeana a stabilit si dezvoltat retele trans-europene in domeniul transporturilor, telecomunicatiilor si energiei (Titlul V - Retele Trans-Europene, art. 154/156). Retelele se refera atat la cele rutiere, fluviale si feroviare cat si la cele spatiale, cum ar fi sistemul trans-european de navigare prin satelit.
Conform art. 156, adoptarea principiilor directoare, a masurilor referitoare la retelele trans-europene ca si a proiectelor de interes comun se face prin consultarea prealabila a Comitetului Economic si Social si a Comitetului Regiunilor.
O mare importanta o are politica Comisiei Europene de taxare a infrastructurii de transport, prin care taxele si tarifele aplicate fiecarui tip de transport in parte trebuie sa reflecte costul poluarii, a timpului de calatorie ca si cel al infrastructurii. In acest sens, in 1998 Comisia a publicat Cartea Alba referitoare la plati corecte percepute pentru folosirea infrastructurii.
Acquis-ul comunitar in domeniul transportului rutier implica reglementari de ordin social, tehnic, fiscal, de siguranta si, nu in cele din urma, de protectia mediului. Printre cele mai importante vor fi amintite cele referitoare la admiterea in profesia de transportator de marfuri si de pasageri, reglementari privind dimensiunile si greutatea vehiculelor, a transportului de pasageri, ca si a transportului in interiorul altui stat membru.
a) Permise de conducere si reguli privind admiterea in profesia de transportator de marfuri si transportator de pasageri
Incepand cu 1 ianuarie 1993 orice operator care doreste sa transporte marfuri sau pasageri, cel putin intre doua state membre, trebuie sa posede un permis de conducere recunoscut de Comunitate. Permisul, emis de statul membru in care operatorul isi are resedinta, permite operatorului un acces nelimitat la toata piata interna. Conditiile de obtinere a unui astfel de permis sunt stabilite de Directiva 96/26/CE privind admiterea in profesia de transportator de marfuri si transportator de pasageri. Dintre conditiile impuse se pot aminti cele legate de buna reputatie, competenta profesionala si situatia financiara a operatorilor, ca si inspectia ce trebuie facuta pentru a verifica conditiile mentionate.
Avand in vedere ca diplomele emise de un stat membru trebuie recunoscute de toate celelalte state membre, directiva stipuleaza ca statele membre sa emita o licenta comunitara unica pentru transportatorii ce au dovedit competentele profesionale.
b) Greutatea si dimensiunile vehiculelor
Piata unica in transportul rutier de marfuri necesita reguli comune aplicabile vehiculelor, si in mod special cele referitoare la autorizarea greutatii si dimensiunilor pentru vehiculele grele de marfuri.
Specificatiile tehnice comune referitoare la greutatea si dimensiunile maxim admisibile privind vehiculelor folosite in transportul international au fost stabilite de Directiva 96/53/CE, care mai precizeaza si alte caracteristici tehnice ce trebuie indeplinite de vehicule, cum ar fi cele referitoare la sistemul de franare si iluminare sau la nivelul de poluare fonica.
c) Liberalizarea cabotajului
In perioada 1990 -1998 transportul catre si dinspre un stat membru, ca si transportul in interiorul unui alt stat membru (cabotaj), se facea pe baza unor licente anuale emise de fiecare stat membru. Incepand cu 1998, cabotajul rutier a fost pe deplin liberalizat. Acest lucru inseamna ca un transportator din oricare din statele membre poate transporta marfuri oriunde in Uniunea Europeana, inclusiv intr-un stat membru in care el nu isi are resedinta, cu conditia ca acesta sa posede licenta comunitara unica (Regulamentele Consiliului 881/92 si 3118/93).
Chiar daca aceasta decizie a fost contestata, aducanduse drept argument declinul conditiilor sociale in unele state membre, studiile au aratat ca cei mai competitivi operatori sunt aceia care furnizeaza clientilor servicii de cea mai buna calitate, servicii care nu sunt neaparat si cele mai ieftine.
d) Pasageri
Transportul international de pasageri cu autocarul sau autobuzul necesita o licenta eliberata de statele membre (Regulamentul Consiliului 684/92).
Pana in anul 1999 eliberarea unei astfel de licente putea fi blocata daca ruta pentru care se elibera licenta era deservita de transportul feroviar.
Transportul pasagerilor pe teritoriul unui alt stat membru este permis numai pentru servicii ocazionale ce sunt extensia unei calatorii internationale sau pentru servicii speciale. Serviciile ocazionale de transport, cum ar fi cele referitoare la calatoriile facute de grupuri de turisti pe teritoriul unui alt stat membru, nu necesita licenta unica, ci doar certificatul de inspectie emis de autoritatea competenta si care este identic in toate statele membre.
Dezvoltarea transportului feroviar a inceput in prima jumatate a secolului al XIX-lea, cand in Anglia a fost construita prima cale ferata. De atunci, sistemul a evoluat, ajungand ca in zilele noastre sa joace un rol crucial in dezvoltarea economica. Fiind un sector de importanta nationala si considerat de interes public, sistemul feroviar din orice tara s-a dezvoltat in conformitate cu standardele tehnice si organizatorice specifice fiecarei tari. Diferentele intre standarde la nivelul tarilor Europei, au facut ca serviciile de transport feroviar sa fie mai putin competitive decat cele rutiere.
Cererea crescanda de transport, rezultata din crearea pietei interne, ca si oferta, insuficienta datorita impedimentelor majore din infrastructura nationala, au condus la necesitatea integrarii sistemului feroviar al statelor membre intr-un sistem feroviar european. Revitalizarea transportului feroviar a devenit o prioritate a Uniunii Europene, motiv pentru care au fost luate o serie de masuri legislative, in care obiectivele stabilite in Tratatul de la Roma ca si in Politica comuna in domeniul transportului sa fie atinse. Au fost emise o serie de regulamente si directive ce contin prevederi detaliate privind deschiderea pietelor nationale la transportul feroviar de marfuri si de pasageri, interoperabilitatea intre sistemele de trenuri de mare viteza si sistemele conventionale, a conditiilor in care statele pot acorda subventii sistemului feroviar, a accesului la diferitele retele, etc.
a) Separarea infrastructurii feroviare de serviciile de transport feroviar
Prima masura importanta si care introduce un prim grad de liberalizare a fost adoptarea directivei Consiliulu de Ministri 91/440/CEE prin care statelor membre li se cere ca impreuna cu operatorii feroviari, sa reduca datoriile din sector, sa-l faca mai competitiv si mai sanatos din punct de vedere financiar. Pentru o mai mare transparenta a folosirii fondurilor publice si o mai buna monitorizare a performantei, se impune ca sistemul de contabilitate al infrastructurii feroviare sa fie tinut separat de cel al operarii serviciilor de transport. Ca urmare, statele membre au infiintat autoritati care administreaza infrastructura feroviara si sunt separate de companiile de transport feroviar care se ocupa de transportul feroviar, de marfuri sau de calatori. Prin aceasta directiva, operatorilor din transportul feroviar li se garanteaza accesul la serviciile de transport combinat, insemnand transportul marfurilor la o anumita destinatie cu unul sau mai multe tipuri de transport.
b) Licente de operare si alocarea rutelor
In 1995 este adoptata Directiva 95/18/CE care stabileste criteriile comune pentru licentierea intreprinzatorilor feroviari stabiliti in Uniunea Europeana. Conditiile ce trebuie indeplinite pentru obtinerea licentei se refera la buna reputatie, competenta profesionala, situatia financiara si raspunderea civila. Aceeasi directiva stabileste si "alocarea rutelor", adica cine si in ce conditii poate folosi calea ferata pentru a deplasa un tren intre doua destinatii la un anumit moment. Astfel, in statele membre ale UE a fost creata functia de Manager de Infrastructura, care are drept sarcina alocarea corecta si nedescriminatorie a infrastructurii feroviare intreprinzatorilor feroviari licentiati. Directiva introduce si principiile de axare a infrastructurii folosite, preturile fixate fiind cele ale pietei.
c) Cartea Alba privind Strategia de Revitalizare a sistemului feroviar al Comunitatii Europene (1996)
Cartea Alba este documentul prin care sunt stabilite intentiile politicii intr-un anumit domeniu si propune un program legislativ. Dintre principalele directii ale politicii in transporturi mentionate in acest document pot fi enumerate:
acordarea
unei importante crescande fortelor pietei si incurajarea
operatorilor sa ofere produse noi si o mai buna calitate a serviciilor;
separarea
responsabilitatilor intre stat si companiile feroviare (care vor
avea o structura financiara separata si administrata independent);
crearea
unor rute alocate numai transportului de marfuri care sa duca la
accesul la pietele nationale;
d) Programul legislativ privind infrastructura
Incepand cu 1998 Comisia Europeana a propus imbunatatirea legislatiei existente, finalizata cu "Programul legislativ privind infrastructura feroviara" adoptat de Consiliul Uniunii in februarie 2001, program pe care statele membre ale UE erau obligate sa-l implementeze pana in martie 2003. Acest program legislativ era alcatuit din trei directive:
Directiva
2001/12 prin care se modifica Directiva 91/440 privind dezvoltarea
sistemului feroviar. Statelor membre ale UE li se cere sa-si adapteze
legislatia nationala astfel incat sa permita extinderea
accesului serviciilor de transport international de marfuri la sectiunea
nationala a Retelei Trans-Europene de Transport Feroviar de Marfuri
(TERFN). Incepand cu 2008 intreaga Retea Europeana Feroviara ar
trebui sa fie deschisa serviciilor internationale. Pentru a
permite patrunderea pe piata a noilor operatori, directiva prevede
ca functiunile esentiale, cum ar fi alocarea capacitatii
de cale ferata, taxarea infrastructurii si licentierea, sa
fie separate de operatiunile de transport.
Directiva
2001/13 amendeaza Directiva 95/18 care stabileste conditiile ce
trebuie indeplinite de societatile de transport pentru obtinerea
licentei de furnizare de servicii de transport feroviar de marfuri pe
reteaua TERFN. Licenta este valabila pe tot teritoriul Comunitatii
Europene, iar lista societatilor detinatoare de licente
este publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Pentru a furniza
servicii de transport operatorii au nevoie si de alocarea uneia sau a mai
multor rute.
Alocarea
rutelor si taxele pentru folosirea infrastructurii feroviare sunt
stabilite de Directiva 2001/14, care inlocuieste Directiva 95/19 si
se aplica intregii retele, stabilind conditiile de acces la retea,
regulile de alocare a rutelor si informatii de natura tehnica.
e) Cartea Alba privind "Politica Europeana de Transport: E timpul deciziei" (2001)
Pentru prima data in septembrie 2001, prin publicarea acestei Carti Albe, Comisia Europeana a bazat politica comuna in domeniul transporturilor feroviare pe nevoile utilizatorilor, propunand peste 60 de masuri care sa vina in intampinarea nevoilor cetatenilor. Prima dintre aceste masuri este legata de echilibrarea diferitelor tipuri de transport pana in anul 2010 prin revitalizarea transportului feroviar, promovarea transportului maritim si a transportului naval pe apele de interior si legarea acestor tipuri de transport. Comisia Europeana a anuntat si intentia sa de a face noi propuneri pentru imbunatatirea retelei feroviare de transport de marfuri si pentru amendarea directivelor existente referitoare la interoperabilitatea sistemelor conventionale feroviare si a trenurilor de mare viteza; ea a lansat si propunerea de infiintare a Agentiei Europene de Siguranta si Interoperabilitate a Cailor Ferate.
f) Interoperabilitatea sistemului trans-european de mare viteza
Articolele 154 si 155 ale Tratatului de infiintare a Comunitatii Europene prevad stabilirea si dezvoltarea retelelor trans-europene in domeniul transportului. Pentru atingerea acestui obiectiv, Comunitatea trebuie sa ia masurile necesare in vederea asigurarii interoperabilitatii retelelor, mai ales in domeniul standardizarii tehnice.
O prima masura a fost luata prin adoptarea Directivei 96/48/CE privind interoperabilitatea sistemului trans-european de mare viteza. Prin interoperabilitate se intelege intregul sistem de masuri ce se refera la proiectarea, constructia, punerea in functiune, imbunatatirea, reinnoirea, functionarea si intretinerea partilor din sistem, ca si la calificarile profesionale si conditiile de siguranta si de sanatate al personalului ce opereaza acest sistem. Asociatia Europeana pentru Interoperabilitate Feroviara (AEIF) a stabilit specificatiile tehnice privind interoperabilitatea (TSI), in urma carora Comisia Europeana a adoptat Decizia 2001/260/CE privind caracteristicile Sistemului European de Management al Traficului Feroviar si a emis Recomandarea 2001/290/CE privind parametrii de baza ai sistemului trans-european de trenuri de mare viteza.
g) Interoperabilitatea sistemului feroviar conventional trans-european
Directiva 2001/16/CE privind interoperabilitatea sistemului feroviar conventional prevede procedurile referitoare la pregatirea si adoptarea specificatiilor tehnice privind interoperabilitatea (TSI) si regulile aplicabile certificarii pentru conformitate a acestor specificatii. Se pevedea ca pana in anul 2004 sa fie implementate specificatiile tehnice privind sistemele de semnalizare si de comanda-control, cele privind aplicatiile telematice, de operare si management al traficului ca si cele referitoare la poluarea fonica.
Transporturile pe apele de interior sunt inca insuficient exploatate, motiv pentru care se propune promovarea sustinuta acestui tip de transport durabil (Cartea Alba 2001). In vederea introducerii unor noi tehnologii, Regulamentul Consiliului 718/99 prevede diferite forme de ajutor venite din partea statului. Mai mult, pentru achizitionarea de motoare care sa reduca consumul de energie, poluarea si zgomotul, Comisia ar putea acorda subventii daca va fi adoptata "politica europeana de acordare a subventiilor pentru achizitionarea de motoare", propusa de Cartea Alba.
Accesul nediscriminatoriu la piata fortei de munca si echivalarea calificarilor sunt reglementate de Directiva 87/540/CEE. Recunoasterea reciproca a certificatelor de conducator de nava pentru transportul fluvial de marfuri si pasageri este reglementata de Directiva 91/672/CE, iar Directiva 96/50/CE armonizeaza conditiile in care se elibereaza aceste certificate.
Politica comuna in domeniul transportului maritim se refera in special la siguranta in domeniu, relatiile externe si promovarea transportului maritim al Comunitatii.
a) Libertatea de furnizare de servicii
Libertatea de furnizare a serviciilor, fara nici o discriminare pe baza nationalitatii furnizorului de servicii sau a navei, prin care un transportator avand resedinta intr-un stat poate furniza servicii in interiorul unui alt stat (cabotaj) este stipulata in Regulamentul 3577/92.
Regulile detaliate privind acordurile tehnice, serviciile acordate si tarifarea, precum si modul de efectuare a inspectiilor si investigatiilor sunt stabilite de Regulamentul 4056/86.
b) Siguranta maritima
Directiva 93/75 reglementeaza cerintele minime ce trebuie indeplinite de comandantul navei si echipajul sau daca transporta marfuri periculoase sau poluante. Marfurile periculoase sau poluante trebuie inregistrate si trebuie sa poarte semne de identificare in cazul substantelor solide.
Autoritatile portuare vor fi informate asupra acestor transporturi.
Directiva prevede si masurile ce trebuie luate in caz de avarie a acestor nave.
In cadrul Directivei 2001/25 sunt stabilite cerintele minime de instruire a navigatorilor. Pentru fiecare categorie de navigatori este stabilita pregatirea necesara, certificarea, standardele de calitate si recunoasterea diplomelor.
Regulile comune si standardele privind inspectia navelor, certificarea si controlul efectuat de organizatiile abilitate sunt stabilite de Directiva 94/57.
Standarde internationale privind prevenirea poluarii si conditiile de munca si de trai la bordul navelor (controlul statului de port) sunt stabilite de Directiva 95/21. Aceasta stabileste si criterii comune pentru controlul navelor si armonizeaza procedurile de inspectie si detentie a navelor, luand in considerare angajamentele facute de autoritatile maritime ale statelor membre in Memorandumul de Intelegere de la Paris.
Operarea feriboturilor in conditii de siguranta este reglementata de Regulamentul Consiliului 3051/95. Feriboturile trebuie sa fie in concordanta cu Codul ISM (Codul International de Management pentru Operarea in Siguranta a Navelor si Prevenirea Poluarii), prin stabilirea si mentinerea corespunzatoare a sistemelor de siguranta atat la bordul navei cat si la tarm si sa se supuna controlului administratiilor din statele respective.
Pentru prevenirea poluarii marine si intarirea standardelor de siguranta se cere folosirea de echipamente de acelasi tip ce vor fi plasate la bordul navelor (Directiva 96/98). Pentru aceste nave vor fi emise certificate de siguranta de catre statele membre ale UE.
In vederea stabilirii unui set de reguli si standarde de siguranta pentru navele de pasageri, Directiva 98/18 introduce un nivel uniform de siguranta pentru viata si bunurile pasagerilor.
c) Infrastructura portuara
Directiva 96/1692 prevede ca pana in anul 2010 va fi stabilita reteaua trans-europeana de transport ce va integra retelele rutiere, aeriene si maritime ca si infrastructura aferenta de pe teritoriul Comunitatii. In ceea ce priveste porturile maritime, Comisia Europeana a identificat porturile ce intra in aceasta retea, ca si proiectele de interes comun care sa promoveze interoperabilitatea si combinarea diferitelor tipuri de transport.
Cresterea accentuata a traficului aerian a condus inevitabil la aglomerarea aeroporturilor si numeroase intarzieri. Comunitatea si statele membre ale UE au consimtit la adoptarea unei reforme in managementul traficului aerian, ce implica, in primul rand, cresterea sigurantei transportului aerian printr-o organizare coerenta la nivelul Comunitatii.
a) Acces la piata
Legislatia ce reglementeaza accesul la piata se refera in special la acordarea licentelor, la accesul la rutele Comunitatii si la taxele si tarifele pentru serviciile furnizate.
Directiva 2407/92 reglementeaza modul de atribuire si mentinere, ca si valabilitatea licentelor de operare aeriene pentru transportatorii stabiliti in Comunitate. Criteriile si procedurile aplicabile in materie de stabilire a costului calatoriei si tarifele pentru serviciile de transport aerian sunt reglementate de Directiva 2409/92/CE. Conform acestei directive, tarifele se stabilesc liber, in functie de cererea existenta pe piata.
b) Managementul traficului aerian
Managementul traficului aerian este reglementat de Directiva 93/65, amendata ulterior in 1997 si 2000. Directiva hotaraste folosirea de sisteme si echipamente compatibile, in special cele referitoare la sistemele de comunicatii, sistemele de supraveghere, sistemele de asistare automata a controlului traficului aerian si sistemele de navigare. Conform directivei, echipamentele si sistemele trebuie sa corespunda standardelor Eurocontrol.
c) Siguranta transporturilor aeriene
Siguranta transporturilor aeriene privind armonizarea cerintelor tehnice si a procedurilor administrative este reglementata de Regulamentul Consiliului 3922/91, ulterior adaptat la cerintele noilor tehnologii prin Regulamentele Comisiei 1064/99 si 3922/2000. Pentru viitorul apropiat Comisia propune crearea unui mecanism de control bazat pe sistemul controlului calitatii fiecarui operator si aeroport, implementat de autoritatea nationala a fiecarui stat membru al UE. Sistemul va fi creat in fiecare stat membru si va fi monitorizat de echipe multinationale apartinand inspectiei infiintate in cadrul Comisiei.
Principiile de baza ce guverneaza investigarea accidentelor si incidentelor din aviatia civila sunt stabilite de Directiva 94/56, conform careia investigatia este facuta de o autoritate civila permanenta, stabilita de fiecare stat membru al UE.
d) Protectia pasagerilor
Directiva 2027/97 stabileste obligatiile transportatorilor aerieni referitoare la despagubirile in caz de accidente provocatoare de moarte, raniri sau orice pagube fizice suferite de un pasager, daca accidentul a avut loc la bordul aeronavei sau in cursul imbarcarii sau debarcarii.
e) Cer European Unic
In vederea crearii pana la finele anului 2004 a unui Cer European Unic Comisia Europeana a adoptat un set de propuneri prin care sunt stabilite principiile de operare. Dintre masurile specifice se pot enumera furnizarea serviciilor de navigare aeriana, organizarea si folosirea spatiului aerian ca si interoperabilitatea echipamentului.
Principiile directoare de dezvoltare a acestui program major de infrastructura au fost adoptate atat de Parlamentul European, cat si de Consiliu in anul 1996 (prin Decizia 1692/96/CE). Obiectivele retelei se refera la asigurarea mobilitatii persoanelor si bunurilor, combinarea tipurilor de transport, asigurarea unei infrastructuri de buna calitate, utilizarea optima a capacitatilor existente, acoperirea intregului spatiu comunitar si extinderea catre restul statelor europene. Dat fiind costurile enorm de ridicate ale acestui program, Regulamentul 2236/95/CE stipuleaza regulile de baza ale finantarii din bugetul Comunitatii a proiectelor incluse in reteaua TEN-T si promovarea parteneriatelor intre sectorul public si cel privat.
III. TRANSPUNEREA ACQUIS-ULUI COMUNITAR IN ROMANIA
Transpunerea acquis-ului comunitar in tara noastra presupune nu numai armonizarea legislativa, ci mai ales un nivel adecvat al capacitatii administrative de punere in aplicare a acestei legislatii. In domeniul transportului rutier se impun cerinte de ordin tehnic, social si fiscal, iar liberalizarea transportului feroviar necesita o deschidere a pietei nationale catre piata concurenta din statele membre ale UE. Probleme precum accesul la piata sau siguranta si organizarea infrastructurii se cer a fi rezolvate in domeniul transportului aerian si in cel maritim.
Romania a deschis spre negociere capitolul 9 - "Politica in domeniul transporturilor" in luna iunie 2001. Raportul periodic al Comisiei Europene din anul 2001 aprecia faptul ca Romania a facut un progres semnificativ in transpunerea si implementarea acquis-ului comunitar in domeniul transporturilor.
a) Armonizarea legislatiei
Romania a parafat si este pregatita pentru semnarea "Acordului intre Romania si Comunitatea Europeana instituind anumite conditii pentru transportul rutier de marfuri si promovarea transportului combinat".
Acest acord a fost ratificat prin Legea nr. 110/2002, care a intrat in vigoare la data de 1 iunie 2002.
De asemenea, a fost semnat "Acordul intre Romania si Comunitatea Europeana privind transporturile ocazionale internationale de calatori derulate cu autobuze si autocare".
Ordonanta
Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de odihna ale conducatorilor
vehiculelor care efectueaza transporturi rutiere nationale care
transpune Regulamentul nr. 3820/85/CEE privind armonizarea anumitor prevederi
legislative referitoare la transportul rutier. Aceasta completeaza legislatia
existenta referitoare la aplicarea in transporturile internationale a
prevederilor acordului AETR.
Ordinul
Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei (OMLPTL)
nr. 1842/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de autorizare si
efectuare a transporturilor rutiere si a activitatilor conexe
acestora care transpune conditia de prag financiar pentru accesul la ocupatia
de transportator rutier. Legislatia este implementata de catre
Autoritatea Rutiera Romana (ARR) prin efectuarea de controale
periodice la sediul intreprinderilor, la eliberarea licentelor sau, anual,
la reinnoirea licentei de transport.
Pentru a
raspunde prevederilor Directivei nr. 6/92/CEE, Regulamentului nr. 3820/85/CEE,
Regulamentului nr. 3821/85/CEE, Directivei nr. 459/89/CEE, Directivei nr.
671/91/CEE, Directivei nr. 95/50/CE, Directivei nr. 55/94/CE, Directivei nr.
53/96/CE si Directivei nr. 599/88/CEE privind sistemul de efectuare a controalelor
au fost emise Ordinul MLPTL nr. 29/11.01.2002 si Ordinul ministrului de
interne nr. 206/16.01.2002. Conform acestor ordine au fost infiintate
echipaje mobile mixte de control al traficului rutier, formate din reprezentanti
ai regiilor autonome Autoritatea Nationala a Drumurilor (AND),
Registrul Auto Roman (RAR) si Autoritatea Rutiera Romana (ARR),
impreuna cu organele de control apartinand Inspectoratului General al
Politiei si Inspectoratului General al Politiei de Frontiera.
Reprezentantii acestor entitati vor controla in trafic greutatile
si dimensiunile, licentele, inspectiile tehnice periodice,
limitele de poluare, dotarea vehiculelor cu centuri de siguranta.
Prin
Ordonanta Guvernului nr. 79/2001 privind regimul drumurilor s-a armonizat
legislatia romana cu prevederile Directivei nr. 96/53/CE privind
dimensiunile si greutatile.
Prin
Ordinul Ministrului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei
nr. 1806/30.11.2001 privind instituirea tarifelor la transportul rutier public
de marfuri, s-a armonizat legislatia nationala cu
prevederile aplicabile ale Regulamentului nr. 4058/89/CEE privind stabilirea
tarifelor pentru transportul rutier de marfuri intre statele membre.
b) Capacitatea administrativa
Capacitatea administrativa in domeniul transportului rutier este asigurata de Autoritatea Rutiera Romana (ARR), infiintata in anul 1998 si reorganizata in anul 2001. In cadrul ARR functioneaza Inspectoratul Rutier, insarcinat cu activitatile de inspectie si control, atat in trafic, cat si la sediul operatorilor.
Aplicarea legislatiei si reglementarilor care transpun Directivele nr. 96/96/CE privind inspectiile tehnice periodice se efectueaza de catre Registrul Auto Roman, organism tehnic aflat sub autoritatea MLPTL.
Aceasta activitate se deruleaza ca urmare a aprobarii OMLPT nr. 38/2001 pentru aprobarea Reglementarilor privind conditiile tehnice pe care trebuie sa le indeplineasca vehiculele rutiere in vederea admiterii in circulatie pe drumurile publice din Romania - RNTR 2 si OMLPTL nr. 1959/2001 privind aprobarea Reglementarilor privind certificarea incadrarii vehiculelor rutiere inmatriculate in normele tehnice privind siguranta circulatiei rutiere, protectia mediului si folosinta acestora conform destinatiei, prin inspectia tehnica periodica - RNTR 1.
Prin Hotararea Guvernului nr. 259/2002 s-a aprobat mandatul Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei privind realizarea strategiei de privatizare a unor societati comerciale infiintate prin reorganizarea Regiei Autonome Administratia Nationala a Drumurilor din Romania (organismul care gestioneaza infrastructura rutiera) si declarate ca fiind de interes strategic.
a) Armonizarea legislatiei
Reforma sistemului feroviar a inceput in anul 1998 prin reorganizarea Societatii Nationale a Cailor Ferate Romane (SNCFR). Aceasta s-a divizat intr-o companie nationala, doua societati nationale si doua societati comerciale avand ca obiecte de activitate: gestionarea infrastructurii feroviare si a patrimoniului auxiliar feroviar, transportul feroviar de marfuri, transportul feroviar de calatori, administrarea excedentului de active rezultat din divizarea SNCFR si asigurarea serviciilor financiar-contabile si juridice. Prin aceasta divizare s-a realizat separarea contabila si financiara a infrastructurii pe partea de exploatare si s-a transpus Directiva nr. 91/440/CEE privind dezvoltarea cailor ferate comunitare.
Metodologia de stabilire a taxei de utilizare a infrastructurii feroviare aprobata prin OMLPTL nr. 457/2002 transpune prevederile Directivei nr. 95/19/CE privind alocarea capacitatilor infrastructurii feroviare si perceperea taxei de utilizare.
Prin OMLPTL nr. 1741/2001 privind parametrii fundamentali ai subsistemului "control-comanda-semnalizare" relativa la sistemul feroviar de mare viteza, s-au transpus prevederile Deciziei nr. 1999/569/CE privind parametrii de baza ai subsistemelor de semnalizare si comanda - control al retelei feroviare de mare viteza. Pentru aplicare, CFR Infrastructura deruleaza un proiect pilot cu firma Siemens pentru introducerea sistemului de transmitere a informatiilor GSM - R.
b) Capacitatea administrativa
Capacitatea administrativa in domeniul transportului feroviar este asigurata de Autoritatea Feroviara Romana - AFER, "organism notificat" in sensul Directivelor nr. 96/48/CE privind interoperabilitatea sistemului trans-european de mare viteza si Directiva nr. 2001/16/CE privind interoperabilitatea sistemului trans-european feroviar conventional.
Autoritatea Feroviara Romana are ca atributii licentierea transportatorilor feroviari, inspectia sistemului din punct de vedere al sigurantei traficului si cea de certificare in domeniu.
In domeniul transporturilor pe caile navigabile interioare, Romania a preluat cea mai mare parte a acquis-ului comunitar cu exceptia cerintelor tehnice pentru care, in prezent, sunt in vigoare regulile CEE - ONU.
Armonizarea legislatiei
Prin OMLPTL nr. 984/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind eliberarea brevetelor si certificatelor de capacitate nationale pentru personalul navigant fluvial si OMLPTL nr. 1755/2001 pentru aprobarea modelului si continutului carnetelor de marinar, certificatelor de competenta pentru personalul navigant maritim si maritim-portuar si documentele de atestare pentru personalul navigant fluvial au fost transpuse in legislatia nationala prevederile Directivei nr. 96/50/CE referitoare la armonizarea conditiilor de obtinere a certificatelor nationale de conducator al navelor pentru navigatia interioara pentru transportul marfurilor si persoanelor in Comunitate.
In ceea ce priveste cresterea sigurantei navigatiei s-a finalizat implementarea unui sistem performant de urmarire a traficului (VTMS) pe canalele Dunare-Marea Neagra si Poarta Alba-Midia.
Armonizarea legislatiei
Au fost adoptate in legislatia nationala prevederile - chei ale acquis-ului comunitar, mai ales in ceea ce priveste controlul statului de port, precum si toate conventiile IMO si ILO care au un rol foarte important in aplicarea acquis-ului.
Referitor la accesul nerestrictionat la piata si trafic ca si la dreptul de stabilire a agentilor economici ce deruleaza activitati de transport maritm, legislatia romana in vigoare nu cuprinde restrictii sau descriminari.
Prin OMLPTL nr. 1414/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a prevederilor OG nr. 38/2000 privind implementarea standardelor internationale pentru siguranta navelor, prevenirea poluarii si asigurarea conditiilor de munca si viata la bordul navelor maritime care utilizeaza porturile romanesti sau care navigheaza in apele nationale s-au preluat prevederile Directivei nr. 95/21/CE (amendata), Directivei nr. 96/40/CE si Directivei nr. 99/95/CE.
In scopul transpunerii si aplicarii efective a acquis-ului din domeniile transportului maritim si sigurantei maritime Romania a elaborat Legea nr. 412 din 2002 pentru aprobarea OG nr. 42/1997 privind transporturile navale, ordonanta modificata si prin O.G. nr. 48/2003 si republicata in Monitorul Oficial nr. 210 din 2004.
Ca si in cazul transportului maritim, legislatia romana este armonizata cu cea la nivel international, Romania fiind membru al Organizatiei Aviatiei Civile Internationale, al Eurocontrol, al Conferintei Europene a Aviatiei Civile si a Joint Aviation Authority.
a) Armonizarea legislatiei
Acordarea licentelor pentru operatorii aerieni romani se face in baza OMLPTL nr. 578/1998 pentru aprobarea Reglementarii privind acordarea licentei de transport aerian, modificat prin OMLPTL nr. 813/2000, prin care au fost preluate in cea mai mare parte prevederile aplicabile ale Regulamentului nr. 2407/92/CE privind licentierea transportatorilor aerieni.
Toti operatorii aerieni romani detinatori de licenta de operatori de transport aerian au acces nediscriminatoriu pe rutele interne. Drepturile de trafic pe rutele internationale se acorda in conformitate cu prevederile acordurilor aeriene bilaterale incheiate de Romania.
Prin Hotararea Guvernului nr. 271/2002 pentru aprobarea Regulamentului privind utilizarea sistemelor computerizate de rezervare in transportul aerian au fost preluate in legislatia nationala prevederile aplicabile ale Regulamentului nr. 2299/89/CEE privind codul de conduita pentru sistemele de rezervari computerizate, asa cum a fost el amendat prin Regulamentele nr. 3089/93/CEE si nr. 393/99/CE.
Regulamentul nr. 2082/2000/CE pentru adoptarea standardelor EUROCONTROL si pentru amendarea Directivelor nr. 97/15/CE si nr. 93/65/CEE a fost implementat prin OMLPTL nr. 1496/2001 pentru modificarea OMLPTL nr. 319/99 privind definirea si folosirea specificatiilor tehnice compatibile in vederea procurarii echipamentelor si sistemelor pentru managementul aerian.
b) Capacitatea administrativa
Inspectoratul Aviatiei Civile isi desfasoara activitatea in baza Ordonantei Guvernului nr. 51/1999 privind investigatia tehnica a accidentelor si incidentelor din aviatia civila (care implementeaza directiva comunitara corespunzatoare). In prezent, pentru activitatea de investigare a accidentelor si incidentelor, finantarea se asigura din sursele de alimentare ale Fondului special al aviatiei civile (Legea nr. 212/2001 pentru aprobarea OG nr. 47/1998 privind constituirea si utilizarea Fondului special al aviatiei civile).
Reglementarile Joint Aviation Authorities cuprinse in Anexa II a Regulamentului Consiliului 3922/91 sunt aplicate de organismul tehnic care este Autoritatea Aeronautica Civila.
Armonizarea legislatiei
Progresele inregistrate in Reteaua Transeuropeana de Transport se refera la dezvoltarea si reabilitarea infrastructurii rutiere nationale.
Romnia este parte la Memorandum-ul de intelegere privind dezvoltarea Coridorului de transport pan-european VII si la Acordul european privind principalele cai navigabile interioare de importanta internationala (AGN), 1996.
Pentru a transpune principiile Deciziei nr.1692/96/CE privind liniile directoare pentru dezvoltarea retelelor trans-europene si ale raportului final TINA, s-a elaborat un proiect de lege care stabileste proiectele prioritare ale Romaniei in infrastructura pana in anul 2015.
Romania a facut progrese semnificative in transpunerea si implementarea acquis-ului comunitar. Raportul periodic al Comisiei Europene din anul 2000 apreciaza ca principala problema ramane cea a resurselor financiare necesare implementarii legislatiei adoptate. Conform aceluiasi raport, pe termen scurt, Romania ar trebui sa se concentreze asupra armonizarii fiscale in transportul rutier, sigurantei in transportul maritim si restructurarii TAROM-ului.
In mare parte prevederile aquis-ului comunitar au fost transpuse in legislatia romana. Dat fiind constrangerile, in mare parte cele de ordin financiar, pentru anumite acte s-au cerut perioade de tranzitie in care reglementarile sa se faca etapizat:
Privind
aplicarea Directivei Consiliului 96/53 care stabileste dimensiunile maxime
admise in traficul national si international si greutatile
maxime admise in traficul international pentru anumite vehicule rutiere
care circula in cadrul Comunitatii s-a cerut o perioada de
tranzitie pana la 31 decembrie 2022.
Taxarea
vehiculelor grele de marfa pentru utilizarea anumitor infrastructuri
(Directiva 99/62) se va face pana la 31 decembrie 2011.
Aplicarea
reglementarilor prevazute in Regulamentul Consiliului 3921/91
privind conditiile in care transportatorii nerezidenti pot transporta
marfuri sau calatori pe caile navigabile interioare de pe
teritoriul unui Stat Membru vor fi implementate pana la 31 decembrie 2011.
Perioada
de tranzitie pentru licentierea transportatorilor aerieni (Regulamentul
Consiliului 2407/92) este pana la 31 decembrie 2009.
Introducerea
unui sistem contabil pentru cheltuielile de infrastructura privind
transportul feroviar, rutier si pe caai navigabile interioare (Regulamentul
Consiliului 1108/70) va fi aplicat pana in 1 ianuarie 2005.
Regulamentele
Consiliului 881/92 si 3118/93 referitoare la cabotaj sunt prevazute a fi
aplicate pana la 1 ianuarie 2007.
Aplicarea
Regulamentului Consiliului 12/98 privitor la conditiile in care
transportatorii nerezidenti pot presta servicii de transport rutier national
de calatori pe teritoriul unui stat membru al UE se va aplica de la 1
ianuarie 2007.
Directivele
consiliului 87/540 privind accesul la profesie, 91/672 privind recunoasterea
reciproca a calificarilor profesionale si 76/135 privind
recunoasterea reciproca a certificatelor de navigabilitate vor fi aplicate
de la 1 ianuarie 2007.
2. Cartea Alba asupra finalizarii pietei interne (1985)
96/53/CE
95/18/CE (1995)
2001/02, modificata prin Dir. 91/440
96/48/CE
93/75/CE
2001/25/CE
94/47/CE
95/21/CE
96/98/CE
89/18/CE
2407/92/CE
2409/92/CE
96/50/CE
