|
|
|
Exercitiul fizic si evolutia acestuia in toate etapele comunei primitive
1.1 Def.: Obiectul educatiei fizice si sportului este reprezentat de originea, evolutia si diversificarea formelor de practicare a axercitiilor fizice. In acelasi timp cunoasterea, interpretarea aparitiei si dezvoltarii exercitiilor fizice constituie obiectul istoriei educatiei fizice si sportului.
Istoria educatiei fizice si sportului abordeaza in mod stiintific legile aparitiei si dezvoltarii ideilor, a formelor organizatorice, a mijloacelor si metodelor de cultura fizica si sport in functie de conditiile politice si sociale ale societatii.
Izvoarele educatiei fizice si sportului sunt determinate din punct de vedere gnoseologic de cunoasterea istorica si pot fi impartite in izvoare dircte si izvoare indirecte.
Izvoarele indirecte sunt izvoare nescrise lipsite de semne conventionale care reprezinta realitatea istorica (la statui, la diferite monumente, obiecte, folclor, morminte), iar izvoarele directe sunt scrise si ele reprezinta semne conventionale (scriere, limbaj si fapte istorice).
1 Ivor. este reprezentat de descoperirile arheologice (sunt dispuse in pesteri si asezari stravechi). Imaginile reprezentate in desenele rupestre, pictograme, sculpturi, inscriptii si basoreliefuri reliefeaza imagini reprezentative ale exercitiului fizic practicat de omul primitiv. Desenele rupestre infatiseaza semnele de aruncare ale omului primitiv. Dintre picturile murale cele mai importante sunt frescele de la Beni-Hassan in care exista 100 figuri care alcatuiesc chinograma miscarilor. Sculpturile Regele Mycermas, Discobolul, Alergatoarea Dorica, si Numitul Hosi sunt marturii reprezentative ale practicarii exercitiului fizic din cele mai vechi timpuri. Sapaturile de la Tomis din punct de vedere arheologic si istoric evidentiaza faptul ca serbarile hermice se desfasurau pe perioada a 6 zile in palestrele si gimnaziile din cetatile Histria, Calattis si Tomis.
2-lea Izvor. Epica populara aduce o serie de argumente suplimentare care evidentiaza faptul ca exercitiul fizic este tratat de literatura populara.
Ex: Balada Mihu Copilul contine o lupta in care aruncarea buzduganului se realiza dupa regulile cavaleresti ale evului mediu. In Altarul Manastirii Putna de Vasile Alecsandri sunt evidentiate intuitiile tragatorilor cu arcul. Epinikia reprezinta un volum al poetului grec pindar in care sunt 100 de ode inchinate invingatorilor la jocurile olimpice antice.
3-lea Ivor. Diferite documente ale vremii. Acest izvor este semnificativ deoarece realizeaza trecerea in revista a momentelor inportante din punct de vedere istoric sub aspectul documentatiei.
a) Cronici - Cronica lui Ion Neculce
Anul 1776 Cronicile lui Ipsilanti care mentioneaza pentru prima data ca la Colegiul Sf. Sava gimnastica se practica sub indrumarea unui profesor, iar toate celelalte discipline erau predate de alt profesor.
b) Regulamente. - Cel mai important regulament dateaza din anul 1831 si se numeste Regulamentul Organic (Prima Constitutie Romaneasca). In ceea ce priveste exercitiul fizic regulamentul precizeaza faptul ca la Colegiul Sf. Sava precum si la Scoala Centrala din Craiova funtionau 2 profesori de gimnastica. Regulamentul elaborat de Spiru Haret (Ministrul Departamentului Instructiei) viza imbunatatirea continutului si metodologiei predarii gimnasticii in scoala.
c) Legi - Prima lege (1864) Legea Instructiei Publice (Reforma lui Al. I. Cuza). Prin aceasta reforma gimnastica devine obligatorie in licee.
- a 2-a lege. Legea invatamantului secundar si superior data de Spiru Haret in 1898 prin care gimnastica se introduce obligatoriu in programul orar 1 ora pe saptamana, iar joia si sambata se introduc obligatoriu jocurile gimnastice si excursiile. Prin aceasta lege se introduce examenul de capacitate pentru obtinerea titlului de maestru in vederea ocuparii unei catedre de gimnastica.
- a 3-a lege. 1928 Legea Invatamantului secundar. Prin aceasta lege termenul de gimnastica se transforma in educatie fizica
d) Instructiuni si circulare. Prin intermediul instrctiunilor gimnastica este introdusa in scolile primare. Circularele au fost elaborate de Spiru Haret.
Incepand cu a -2 a jumatate a sec. al 17-lea gimnastica devine obiect de invatamant si se practica sub indrumarea unor atleti proveniti din circuri sau sub indrumarea unr ofiteri proveniti din armata.
4-lea Izvor. Literatura medicala, pedagogica si filozofica.
Literatura medicala: Hipocrate s-a preocupat de vindecarea bolilor. In vindecarea acestora el recunoaste si descrie actiunea binefacatoare a bailor in mare, a masajelor si a gimnasticii.
Gallen: este un celebru medic igienist care a lucrat in preajma gladiatorilor de la Roma unde a redactat 2 lucrari reprezentative Stiinta igienei, Trasybul (el face legatura intre gimnastica si igiena)
Literatura pedagogica: este un izvor incontestabil pentru secolele 17 si 18 secolele care il au ca reprezentant pe Comenius. Lucrarile lui Lumea simturilor zugravita in imagini, Didactica Magna, Scoala jocurilor. In secolul 18 reprezentativ este pedagogul Jean Jaque Rousseau cu lucrarea lui Emil sau despre Educatie. Reprezentanti romani ai literaturii pedagogice sunt: Simion Barnutiu - Pedagogia in care accentueaza rolul educatiei corporale ca parte componenta a educatiei integrale; Dumitru Ionescu - Istoricul gimnasticii si educatiei fizice la noi; C-tin Chiritescu - Palestrica.
Literatura filozofica: Platon - Legile si Republica. In aceste lucrari el sustine ca gimnastica este o stiinta si un factor al educatiei integrale.
Aristotel. El considera ca gimnastica este indispensabila educatiei
Kant considera ca rolul educatiei fizice este de a forma oameni cu personalitate puternica. El considera si recomanda in procesul formativ eucational introducerea exercitiilor gimnice si a jocurilor.
5-lea Izvor. Lucrarile de specialitate Filostrat - De arte gimnastica in care este prezentat istoricul si tehnica exercitiului fizic
Merculialis - Gimnastica pentru tineret. Este o lucrare in care reuseste sa reconstituie exercitiile fizice care se practicau in antichitate.
Autorii romani: Gheorhe Moceanu - Gimnastica
Dumitru Ionescu - Istoricul gimnasticii si educatiei fizice la noi
C-tin Chiritescu - Palestrica
Au demonstrat atat rolul exercitiului fizic in procesul educational integrativ cat si apartenenta acestuia inca din sistemul educational antic.
6-lea Izvor. Practica instructiv educativa. Si-a demonstrat stabilitatea temporala daca avem in vedere faptul ca indiferent de etapa istorica exercitiul fizic a devenit un mijloc de instructie, dar mai ales un mijloc de educatie.
Metodele de cercetare ale istoriei educatiei fizice si sportului sunt reprezentate de metoda directa (istorica) si metode indirecte.
Metoda directa este legata si determinata de realitatile economice, politice, sociale, precum si de gradul de dezvoltare a stiintelor, a artelor si a educatiei generale. Aceasta metoda exprima faptul ca exercitiile fizice reprezinta o preocupare constanta pentru toate popoarele lumii si pentru toate timpurile. Astfel istoria educatiei fizice si sportului poate fi tratata:
Metodele indirecte: Metoda analizei (sunt cercetate conceptiile, sistemele si teoriile evolutiei exercitiului fizic)
Metoda sociologica (stabileste conditiile sociale in care a aparut si a evoluat un anumit fenomen al educatiei prin intermediul exercitiului fizic)
Metoda monografica (cerceteaza fenomenul supus cercetarii)
Metoda comparativa (studiaza comparativ evolutia unor fenomene istorice aparute intr-un anumit moment sau etapa sociala cu alt fenomen aparut in aceeasi etapa sau in etape distincte.
