|
|
|
Rifamycine
Grupul rifamycine a fost descoperit din 1957, prin observarea unei activitati antibacteriene la Nocardia mediterranei; primul produs a intrat pe piata abia in 1963, rifamycin SV, rifampicina fiind introdusa in practica in Italia, in 1968.
Reprezentanti: rifampicina, rifabutina, rifapentina, rifaximin.
Mecanism de actiune: sunt bactericide, blocheaza initierea trancriptiei ADN bacterian prin fixare de subunitatea ß a ARN-polimerazei.
Au risc rapid de selectare de mutante de rezistenta, intr-o singura treapta, prin mutatii la nivelul genei rpoB, motiv pentru care administrarea se face doar in asociere cu alte antibiotice, rifampicina ramanand in rezerva pentru terapia tuberculostatica.
Rifampicina
Spectru de actiune
Farmacocinetica:
Absorbtia digestiva este buna, rapida, atingand peak-ul maxim seric la 1-2 ore; T ½ este de aproximativ 3h; circulaa legata de proteinele serice in proportie mare, de 80%, ceea ce face posibila administrarea la 24 ore. Este metabolizata la nivel microsomal hepatic si intestinal, in principal la nivelul citocromului P-450, cu producerea uni derivat dezacetilat, activ biologic, care se excreta biliar; urinar se excreta aproximativ 6-30% din doza ingerata.
Precizam faptul ca din grupa rifamycinelor, rifampicina este cel mai potent inductor enzimatic hepatic, cu revenirea la activitatea bazala dupa o saptamana de la sistarea terapiei.
Rifampicina este lipofila, cu o foarte buna difuzie tisulara in: os, LCR (atinge concentratii de 20% din concentratia serica pe meningele inflamat), pulmon, ficat, rinichi, tesuturi moi, intracelular. Nu necesita ajustarea dozelor la pacientii cu insuficienta renala sau hemodializa.
Indicatii terapeutice
Efecte secundare
Hepatic: rifampicina are efect hepatotoxic redus, cu cresterea transaminazelor in aproximativ 10% din cazuri, icter 1% prin inhibitia excretiei bilirubinei; incidenta creste la pacientii cu hepatopatie preexistenta, etilism, asocierea altor medicamente hepatotoxice- favorizeaza transformarea HIN in metabolism activ, acetilat, hepatotoxic. Afectarea hepatica pare a fi mai frecventa la administrarea rifampicinei discontinuu si in asociere cu pirazinamida (au fost citate decese prin hepatita toxica in aceasta combinatie).
Hipersensibilitate (anafilaxie):au fost citate cazuri cu reactii anafilactice, prin prezenta anticorpilor IgE antirifampin, cu urticarie.
Hematologic: la pacientii la care terapie se administreaza intermitent sau se reia dupa o perioada, apar cele mai severe complicatii hematologice (anemie hemolitica, eozinofilie, trombocitopenie) prin mecanism autoimun, acompaniate de febra, cefalee, mialgii, insuficenta renala acuta (nefropatie interstitiala).
Tulburari digestive : epigastralgii, greata, varsaturi, diaree, exceptional colita postantibioterapie cu Clostridium difficile.
Renal se descrie insuficienta renala pe care am amintit-o, la administrarea discontinua sau la reinitierea terapiei; la cateva ore de la administrarea rifampicinei pacienul prezinta frisoane, febra, mialgii, greturi, varsaturi, probele de laborator evidentiind concomitent modificari hematologice: leucocitoza, hemoliza intravascular, trombocitopenie, asociind uneori si cresterea transaminazelor. Aparitia insuficientei renale acute se atribuie fie unei necroze acute tubulare, fie unei nefrite acute interstitiale, cu evolutie lent favorabila in cateva saptamani.
Lupus -lyke Syndrome asociat terapiei cu ripampicina sau rifabutin, in asociere cu medicatie care inhiba citocromul P450, implicit cu nivele serice importante, se caracterizeaza prin artralgii, artrite, edeme, stare de rau general; biologic anticorpi nucleari prezenti, se negativeaza dupa administrare discontinua.
Sindrom pseudogripal apare la administrarea discontinua a rifampicinei sau la doze de peste 1200 mg/zi, la 1-2 ore de la administrare, prin febra, cefalee, artralgii, mialgii, mediat imun.
Imunosupresie evidenta in vitro, prin scaderea reactiilor de hipersensibilitate si stimularea limfocitara.
Interactiuni medicamentoase
Rifampicina, ca inductor enzimatic microsomial hepatic, reduceT 1/2 al unor medicamente metabolizate hepatic:
- estroprogestative, tiroxina, corticoizi,
- agenti imunosupresivi: ciclosporina, tacrolimus
- anticoagulante (warfarina), anticonvulsivante (fenitoina)
- agenti neuropsihiatrici, opioizi: diazepam, haloperidol, midazolam, triazolam
- antibiotice: cloramfenicol claritromicina, doxiciclina, dapsona,
- antimicotice: ketoconazol, itraconazol, fluconazol
- agenti cardiovasculari: ßblocante, digitalice, diltiazem, nifedipin, verapamil, losartan, chinidina
- teofilina
- inhibitori de proteaza HIV, inhibitori nonnucleozidici de reverstranscriptaza
- antidiabetice orale.
Contraindicatii
Tratamentul este contraindicat la pacientii cunoscuti cu hipersensibilitate la rifampicina sau alt preparat din grupa rifamycinelor, la gravida, nou-nascut, in caz de porfirie, in cazurile severe de insuficienta hepatica, eventual se administreaza o doza unitara sub 600 mg/zi,obstructie totala de cai biliare, alcoolism.
Precautii: administrarea rifampicinei determina colorarea definitiva a lentilelor de contact, coloreaza portocaliu urina si saliva.
Posologie: in TBC, 10 mg/kgc, priza unica; pentru alte afectiuni, 20-30 mg/ kgc/zi, in 2 prize.
Rifabutina
Are o mai buna activitate pe Mycobacterium avium, M xenopi, M kansasii
Indicatii:cea mai importanta recomandare a rifabutinei sunt infectiile cu micobacterii atipice, 300 mg/zi, in combinatie cu claritromicina si ethambutol; administrarea a 600mg/zi se asociaza cu uveita in 43% din cazuri, uni- sau bilaterala, tradusa prin durere, diminuarea acuitatii vizuale.
O alta indicatie o reprezinta profilaxia infectiei cu M avium la pacientii HIV+ cu valori ale CD4 < 50/mm3.
