|
|
|
Titu Maiorescu - indrumator al culturii si literaturii romane
Numele lui Titu Maiorescu este legat de societatea Junimea, pe care a intemeiat-o. La societatea Junimea, Titu Maiorescu si-a inceput activitatea prin introducerea unei antologii a poeziei romanesti, antologie ce cuprindea poezii ale lui Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu.
Criteriile dupa care Titu Maiorescu isi realiza critica literara se vroiau exclusiv estetice.
In ceea ce priveste problemele limbii, Maiorescu a inchegat un sistem ortografic rational prezentat in "Despre scrierea limbei romane" (1866), articol in care criticul lupta impotriva publicistilor ardeleni si bucovineni, continuatori ai traditiilor latinizate.
O alta problema lansata de Titu Maiorescu este "Teoria formelor fara fond". Zoe Dumitrescu Busulenga considera ca aceasta teorie are un "dublu tais". Teoria se referea la ideea ca: institutiile imprumutate din alte parti, din alte culturi, nu pot dainui ca forme, "nu pot trai decat daca cresc din radacini autohtone".
In privinta folclorului, criticul junimist vede in folclor temelia pe care se poate inalta o cultura durabila, plina de specific national. Incepand cu Titu Maiorescu critica literara capata rigoare, desi uneori ea era prea aspra ("Intra cine vrea, ramane cine poate").
In calitate de critic, Titu Maiorescu a fixat terminologia de specialitate in critica si estetica; analizele pe care le-a facut operelor lui Eminescu, Caragiale, Sadoveanu, Goga vor fi exacte si pertinente, dar in teoriile general estetice el va ramane intr-un taram depasit, acela al "artei pentru arta".
Eugen Lovinescu vorbind despre Titu Maiorescu considera: "critica lui Maiorescu a fost exclusiv culturala, normativa si s-a exercitat numai in cadrele orientarilor generale. Ea a plecat de la constatarea unei realitati."
Tudor Vianu atrage atentia asupra justetii judecatilor lui Maiorescu si asupra nuantelor pe care criticul stia sa le puna in caracterizarea unor autori atat de diferiti ca valoare.
Cat despre "O
cercetare critica asupra poeziei de la
In conceptia lui Maiorescu, "ideea sau obiectul exprimat prin poezie este intotdeauna un simtamant sau o pasiune si niciodata o cugetare exclusiv intelectuala".
"Limba este materia prima a literaturii, asa cum sunt piatra sau bronzul pentru sculptura, culorile pentru pictura, sunetele pentru muzica", dar nu cuvantul constituie materialul poeziei, ci imaginea pe care acesta o trezeste in mintea cititorului.
Din punctul de vedere al lui Titu Maiorescu exista cuvinte poetice si nepoetice.Unele trezesc imagini sensibile, altele nu.
A facut aprecieri despre:
Vasile Alecsandri:
-"cap al poeziei noastre literare". Apreciaza calitatea sa de culegator si de poet ce a scris "doine si lacrimioare". Elogiaza volumul "Pasteluri" pe care il considera "podoaba a literaturii noastre insufletite de simtire curata si puternica a naturii".
Mihai Eminescu:
- "om al timpului modern, deocamdata blazat in cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertatedar in fine poet, poet in toata puterea cuvantului".
Octavian Goga:
-publicase volumul "Poezii" in 1905 si il propune pentru premierea academiei.Elogiaza forma frumoasa a versurilor, emotiile izvorate din viata nationala.
Ioan Slavici:
-"Prin nuvele a dat batranei Europe prilejul unei emotii estetice din chiar izvorul cel curat al vietii poporului nostru".
Ion Creanga:
-era considerat un mare povestitor pe care il putea aseza alaturi de Flaubert si Dickens.
Societatea Junimea si revista Convorbiri literare au creat un anumit mod de a intelege cultura, fenomenul primind, in ansamblu, numele de spirit junimist. Sintetizate de Tudor Vianu, trasaturile caracteristice ale acestui spirit au fost urmatoarele:
1) Inclinatia spre filozofie. Intelectualii foarte cultivati, toti junimistii au fost oameni cu o pregatire filozofica, la curent cu evolutia stiintei si a literaturii.
2) Spiritul oratoric. Junimea a dezaprobat modul de a vorbi in public al generatiei anterioare, care contribuie la crearea unei frazeologii demagogice.Cuvantarile junimistilor se caracterizeaza printr-un sever control al expresiei. Ei creeaza un nou stil oratoric, caracterizat prin rigurozitate si laconism.
3) Clasicismul. Junimistii au incurajat promovarea literaturii clasice, intelegand prin aceasta atat literatura ce apartinea curentului clasic propriu-zis, cat si operele contemporane ce intruneau prin valoarea lor artistica elementele clasice.
4) Ironia. Junimistii cultivau umorul si ironia. Ei aveau convingerea ca nu se poate construi nimic pe o baza noua fara a distruge mai intai, cu ajutorul ironiei, prejudecatile si ideile gresite.Una dintre tintele ironiei lui Maiorescu a fost "betia de cuvinte".
5) Spiritul critic. Junimistii au fost partizanii spiritului critic in cultura, adica ai acelei atitudini care nu admite nimic decat sub rezerva discutiei si a argumentatiei temeinice. In studiul intitulat In contra directiei de astazi in cultura romana, Titu Maiorescu a facut observatia ca, de la 1821 incoace, dezvoltarea tarii s-a realizat prin preluarea de la alte civilizatii europene a unor "forme"(adica a unor institutii sociale sau culturale) ce nu ar corespunde "fondului", adica spiritului traditional, felului de viata de la noi. Observatia maioresciana a devenit celebra sub numele "forme fara fond".
