|
|
|
Tema si viziunea despre lume intr-o nuvela: Moara cu noroc de Ioan Slavici
Specia literara a nuvelei incepe sa fie abordata in literatura romana cu precadera in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, in perioada marilor clasici.
Notabila fusese insa in perioada pasoptista, aparitia primei nuvele istorice din literatura romana, devenita si ramasa capodopera, "Alexandru Lapusneanul" de Costache Negruzzi, in care viziunea asupra vietii este cea romantica.In epoca marilor clasici, tipurile de nuvela vor fi diversificate, astfel vom avea nuvela filosofico-fantastica a lui Mihai Eminescu, nuvela realista a lui Ioan Slavici si nuvela psihologica a lui Caragiale.Creatorul nuvelei realist-psihologice in literatura romana ramane Ioan Slavici, autorul volumului "Novele din popor", publicat in anul 1881.Capodopera volumul este nuvela "Moara cu noroc", reprezentativa pentru viziunea autorului asupra existentei si mai ales asupra vietii din satul transilvanean.Opera de caracter psihologic, intrucat sunt prezente toate particularitatile acestei specii: tematica, puternic conflict interior, personaje complexe si modalitati de caracterizare si de investigatie psihologica a acestora. Realismul nuvelei este sustinut de tema, de personaje, plasarea actiunii intr-un timp si spatiu cat mai exacte, de existenta unui determinism social (personajele au un caracter format in stransa legatura cu mediul de viata). Alte elemente care sustin caracterul realist sunt reprezentate de existenta unui puternic conflict exterior, impresia de veridicitate, prezenta unui narator obiectiv care nareaza la persoana a III-a, precum si redarea atmosferei de epoca.
Tema nuvelei o constituie consecintele nefaste, morale si existentiale ale patimii banului. Pe un plan mai profund, tema acestei opere este destinul, ca fatalitate impusa de adancimile sufletesti ale personajelor. Aceasta tema sintetizeaza viziunea despre lume a scriitorului, una de factura realist-moralizatoare si izvorata din mentalitatea omului din popor: cumpatarea omului in toate si frica de Dumnezeu.De altfel, incipitul nuvelei, constituit din vorbele batranei, mama Anei, despre viata, reprezinta aceasi conceptie profund moralizatoare a autorului ("Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit"). Aceste cuvinte stau la baza intregii actiuni, fixand destinul personajelor in functie de respectarea sau nerespectarea lor.Cel care trebuie sa le rosteasca in final este Ghita, a carui moarte le confera rol testamentar.Intamplarile narate sunt plasate, temporal, in a doua jumatate a secolului al XIX, iar spatiul, in zona Ardealului, la Moara cu noroc (ultimul "prag inaintea lucrurilor rele). Ghita, cizmar intr-un umil sat transilvanean se hotaraste sa renunte la "linistea colibei" si ia in arenda Moara cu noroc (un loc asezat la rascruce drumuri, in pustiu), transformand-o intr-un han.
Impreuna cu el vor veni Ana, sotia sa, batrana si cei doi copii si vor incepe sa munceasca facand ca locul sa para binecuvantat.Lucrurile merg bine, iar hanul isi pastreaza ipostaza benefica, pana la sosirea lui Lica Samadaul, personaj malefic, care va schimba destinul familiei. Acesta distruge echilivrul si linistea familiei lui Ghita, astfel Ghita intra intr-un puternic conflict exterior cu Lica, conflict ce il va genera si pe cel interior, care va duce la degradarea morala si la dezumanizarea personajului principal.Specific nuvelei realiste, amploarea conflictului exterior si finalizarea acestuia vine sa confirme atitudinea moralizatoare a scriitorului si viziunea sa despre lume. Astfel, Ghita intrat in mecanismul necrutator al afacerilor necurate ale lui Lica va fi stapanit de setea de bani si se va instraina de Ana si de copii sai.Intr-o zi, Lica soseste la carciuma pe neasteptate si ii cere lui Ghita toti banii din lada, promitandu-i ca-i va inapoia, daca va trai. Este inca un pas in pactul cu diavolul, de acum inainte, carciumarul fiind nevoit sa il apere pe Lica pentru a-si recupera banii.In preajma sarbatorii Sfantului Dumitru, Samadaul si oamenii lui vin sa petreaca la carciuma, Lica ramand sa si doarma acolo. Peste noapte insa, Ghita il vede plecand insotit de un strain, pentru a se intoarce mai tarziu, spre zorii zilei.Tot atunci, soseste de la Ineu jandarmul Pintea, aducand vestea ca in timpul noptii arendasul fusese batut si jefuit.Ulterior, Ghita este chemat in fata comisarului, marturiseste in favoarea lui Lica (de frica), este eliberat "pe chezasie" si trimis acasa sub escorta. Dus la Oradea, in fata judecatorului, Lica se foloseste de relatiile cu cei bogati si scapa.
Eroarea carciumarului isi are izvorul in permanenta oscilare intre bine si rau; ar dori sa-l dea pe Lica pe mana jandarmului Pintea, dar nu poate renunta la mirajul castigului "Dar Ghita nu voia sa plece, nu-l lasa inima sa paraseasca locul in care in scurt timp putea sa devina om cu stare". Asa se face ca primind de la Lica bani furati spre a-i schimba, Ghita il anunta pe Pintea, dar nu ii spune ca jumatate sunt ai sai.Pe masura ce trece timpul, iar banii se inmultesc, Ghita este tot mai dornic de imbogatire: amana aducerea doevezilor in mana jandarmului, ba chiar se gandeste sa fuga in lume ca sa-si salveze aceasta neasteptata avutie; totodata spaima ca Lica ar putea veni sa-l prade si imaginea femeii ucise de Samadau in padure, ii sfasie inima. De Paste, Ghita si Ana raman la han, in timp ce batrana pleaca, impreuna cu nepotii.Intentionand sa-l predea pe Samadau, carciumarul il lasa singur cu Ana, plecand sa-l anunte pe Pintea. Astfel a reusit sa o impinga pe sotia sa in bratele Samadaului, aceasta simtindu-se atrasa de caracterul puternic al porcarului, devenind o victima a imprejurarilor, mai mult decat a propriului pacat.La intoarcere, simtind ca i s-a pus ceva "de-a curmezisul in cap", Ghita o injunghie pe Ana, cuprins de remuscari ca Dumnezeu nu i-a dat la timp "gandul cel bun".Samadaul (care se intorsese sa-si ia serparul uitat la han), ii porunceste lui Raut sa-l impuste pe Ghita si sa incendieze hanul. Urmarit de Pintea, Samadaul isi zdrobeste capul de un copac.Deznodamantul este pregatit de momentul in care batrana pleaca la rude, singura cu copii si mahnita pana in adancul inimii. La intoarcere, ea nu gaseste decat zidurile afumate ale hanului si gramezile de praf si cenusa din care ieseau oasele celor care fusesera Ghita si Ana. Astfel, personajele si-au primit rasplata propriilor fapte, ei incalcand norme morale: "omul sa fie multumit cu ceea ce are, caci nu exista bogatie mai mare decat chibzuinta, adevarul si omenia".Batrana isi ia nepotii si pleaca (spre a-i salva din spatiul malefic), crezandu-se ca intr-o lume care respecta norma moralei, acestia vor avea un alt destin. Nuvela se incheie tot cu vorbele batranei: "Se vede c-au lasat ferestrele deschise! Zise ea intr-un tarziu. Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost data!"Astfel, batrana simbolizeaza intelepciunea si cumpatarea; ea este purtatoarea mesajului nuvelei, iar semnificatia cuvintelor rostite in deschiderea actiunii este profunda.
Astfel, nuvela "Moara cu noroc" - cea mai izbutita dintre scrierile lui Ioan Slavici in care autorul infatiseaza lumea satului transilvanea, in care traiesc tarani, carciumari, preoti, oameni buni si rai ca in viata reala, intruneste caractere tari de oameni primitivi, puternic influentati de mediul in care traiesc, care in final isi primesc rasplata pentru propriile fapte.
