|
|
|
Tema iubirii intr-un text narativ: Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu
Iubirea a fost intotdeauna una din temele predilecte ale literaturii, fiind vazuta ca o posibilitate de a explora interiorul fiintei umane. Asa cum afirma Emil Cioran, "Iubirea are atatea fete, atatea devieri si atatea forme, incat este destul de greu sa gasesti un sambure central sau o forma tipica a iubirii." ("Pe culmile disperarii"). Si in literatura romana tema iubirii este tratata cu interes, fiind in centrul substantei epice, mai ales in literatura interbelica. Aceasta tema a fost abordata de scriitori precum Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mihail Sebastian, fiecare evidentiind o anumita latura a acestui sentiment complex. Astfel, in "Ion" al lui Rebreanu, sentimentul este unul instinctual; eroul trece de la pasiune la instinctualitate, de la ratiune la dezechilibru, de la viata la moarte, intre iubirea fata de Florica si fata de pamant. Mihail Sadoveanu ofera o imagine traditionalista, conservatoare a iubirii in romanul "Baltagul". Vitoria Lipan isi traieste iubirea puternica fata de sotul ei, in conformitate cu normele societatii patriarhale din acea vreme. Iubirea sa are la baza devotement si datorie, ceea ce o impinge sa caute dreptatea cu orice pret.Romanul modern psihologic "Patul lui Procust" al lui Camil Petrescu ofera o perspectiva mai rafinata asupra temei, si datorita plasarii evenimentelor in mediul citadin. Sunt prezentate doua povesti de iubire diferite : pe de o parte, iubirea intelectualizata a doamnei T., dar nu lipsita de pasiune si a lui Fred Vasilescu, iar pe de alta parte iubirea oarba a lui Ladima pentru frivola Emilia, iubire ce duce la anularea de sine.O perspectiva interesanta asupra acestui sentiment este cea din romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" al lui Camil Petrescu; iubirea dintre Stefan Gheorghidiu si Ela este prezentata prin ochii personajului- narator, fiind o iubire situata sub semnul orgoliului si al frustrarii.In acest roman al lui Camil Petrescu, personajul principal, Stefan Gheorghidiu, este tipul intelectualului lucid, in cautare de experiente fundamentale si care aspira la o iubire absoluta, iubirea insemnand pentru el o forma de cunoastere. Iubirea dintre el si Ela nu poate fi incadrata in vreun tipar, datorita individualizarii trairilor sale. Sentimentele sunt conturate prin intermediul monologului interior si introspectiei. Evolutia acestei povesti de dragoste este dezvaluita in mod subiectiv, prin ochii naratorului- personaj. Eroul relateaza la persoana I experienta iubirii si cea a razboiului. Romanul este alcatuit din doua parti, corespunzatoare celor doua experiente. Experienta iubirii este actualizata prin rememorare, in timp ce cea a razboiului este consemnata sub forma unui jurnal de front.Stefan Gheorghidiu este un stralucit student la filozofie, fara mijloace materiale; in facultate se indragosteste de Ela. Initial, acesta a pus iubirea lui sub semnul orgoliului ("orgoliul a constituit baza viitoarei mele iubiri"), beneficiind de admiratia tutror. Pasiunea este stimulata de vanitatea masculina; aceasta pasiune se adanceste in timp; cei doi isi traiesc clipele de intimitate cu daruire, admiratia Elei intalnindu-se cu placerea lui Stefan de a-si etala cunostintele de filozofie. Tanarul intalneste in iubirea unica, absoluta, la care aspira, modul de a se implini pe sine : "sa tulburi atat de mistuitor o femeie dorita de toti; sa fii atat de necesar unei existente, erau sentimente care ma adevereau in jocul intim al fiintei mele."Situatia se schimba in momentul in care Gheorghidiu primeste o mostenire neasteptata din partea unui unchi; acum cei doi duc o viata mondena; in timp ce Stefan nu este interesat de acest aspect, Ela descopera modalitati de a-si etala farmecul, fapt ce duce la modificari in cuplu. Stefan incepe sa fie dominat de gelozie si de neliniste. Un alt unchi al lui Stefan, Nae, le face propunerea de a cumpara o intreprindere metalurgica, ceea ce duce la o noua neconordanta intre cei doi : in timp ce el simtea repulsie fata de acest tip de activitate, ea era atrasa de oferta. Mai mult, este incantata de propunerea de a seduce un important om de afaceri. Stefan este deranjat de implicarea sotiei sale in afacerile legate de mostenire, datorita orgoliului sau si conceptiei ca barbatul este superior femeii, aceasta fiind un mijloc de a-si manifesta puterea protectoare. (".as fi vrut-o mereu feminina, deasupra discutiilor acestora vulgare, plapanda si avand nevoie sa fie protejata").
Orgoliul lui Gheorghidiu este macinat de jocul seductiilor, al micilor flirturi din cadrul intalnirilor mondene. Pe de alta parte, Ela este incantata de noua sa viata, fiind magulita de succesul pe care il are pe langa un domn G. O criza grava in cuplu o reprezinta excursia la Odobesti; relatia devine una tensionata, presarata cu despartiri si impacari. Pentru a se razbuna, Gheorghidiu aduce acasa o prostituata cu care sotia sa il gaseste in pat. Dupa un alt conflict, Gheorghidiu ii cere Elei sa paraseasca locuinta si sa accepte un divort amiabil. Ulterior, cei doi se impaca, Stefan Gheorghidiu gasind dovada ca Ela nu il inselase.Tortura geloziei este accentuata de departare, cand Stefan pleaca pe front; el era convins ca Ela il insela cu G. Ela se temea sa nu ramana o vaduva saraca, motiv pentru care incerca sa isi convinga sotul sa treaca o suma de bani pe numele sau. Obtinand o permisie, Stefan traieste alaturi de Ela "ultima noapte de dragoste". Afland dorinta sotiei sale, este convins ca aceasta vrea sa divorteze, convingere intarita si de faptul ca il zarise pe domnul G. la Campulung.Experienta razboiului il indeparteaza de problemele personale, Stefan Gheorghidiu descoperind acum sentimentul mortii, al suferintei aproapelui sau. Ranit, Stefan ajunge acasa, gasind-o pe Ela lipsita de farmec. El renunta la trecutul sau framantat si divorteaza, lasandu-i Elei o importanta parte din avere.
Perspectiva asupra acestui sentiment este unica, subiectiva, experienta iubirii fiind vazuta doar prin ochii lui Gheorghidiu. El reprezinta tipul intelectualului lucid, al inadaptatului superior care traieste drama indragostitului de absolut, avand impresia ca s-a detasat de lumea exteriora, insa in realitate evenimentele sunt filtrate prin constiinta sa; drama sa este accentuata de firea hiperlucida si hipersensibila, orice intamplare fiind perceputa de catre Gheorghidiu intr-un mod mai dramatic decat era normal; prin introspectie si monolog interior, el percepe cu lucuditate alternand aspecte ale planului interior (trairi, sentimente) si ale planului exterior (fapte, relatii cu alte personaje). Desi personajul-narator este un analist lucid al starilor sale interioare si al evenimentelor exterioare, el nu se poate elibera de subiectivitate, de gelozie si de orgoliul masculin. Tortura sa interioara este alimentata si de sentimentul nesigurantei.Iubirea celor doi evolueaza intr-o maniera unica, neputand fi incadrata intr-un tipar prestabilit, orice traire interioara, orice suferinta sau bucurie fiind unica si irepetabila, deoarece fiecare o traieste in maniera personala.Afirmatia lui Emil Cioran vine sa intareasca problema ridicata de Camil Petrescu. A scrie despre sine inseamna a descrie o experienta unica, nemijlocita, irepetabila. Camil Petrescu afirma, in acest sens : ".Sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu. Asta-i singura realitate pe care o pot povesti.Dar aceasta-i realitatea constiintei mele, continutul meu psihologic".
