|
|
|
- basmul este specia epicii populare
si culte, cu larga raspandire, in care se nareaza
intamplari fantastice ale unor personaje imaginare, aflate in lupta
cu forte malefice ale naturii sau ale societatii, pe care le
biruiesc in cele din urma
- basmul este specia epica de mare intindere, de obicei in proza,
care nareaza intamplari fabuloase (fantastice) ale unor personaje
imaginare, inzestrate cu insusiri supranaturale
- basmul cult pastreaza trasaturile celui popular:
1. caracterul moral: lupta dintre bine si rau, incheiata cu
victoria binelui, promovarea starilor umane unanim acceptate (curaj,
vitejie, omenie, istetime, iubire)
2. caracterul mitic: evenimente care se petrec intre timp si spatii
nedeterminate
3. caracterul initiatic: eroul lupta pentru dobandirea unui nou
statut
- caracteristici:
1. ilustreaza alta lume decat cea reala: actiunea se
petrece in imparatiile lui Verde Imparat si ale
Imparatului Ros, personajele sunt imparati, fii si
fiice de crai
2. tema basmului: infruntarea dintre bine si rau, incheiata cu
victoria binelui
3. finalul este fericit (triumful binelui)
4. intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice
5. exista personaje reale si personaje fantastice, acestea din
urma avand puterea de a se metamorfoza
6. timpul si spatiul nu sunt clar precizate
7. timp fabulos si spatiu mitic: "Amu cica era odata ",
"intr-o tara mai indepartata", "tocmai la o margine a
pamantului"
8. motive narative tipice: calatoria, probele, razbunarea,
demascarea spanului, pedeapsa, casatoria, cifra 3, superioritatea
mezinului, supunerea prin viclesug
9. cifre fatidice: craiul avea 3 fii, exista 3 aparitii ale spanului,
spanul il supune la 3 probe initiatice, calul vine de trei ori sa
manance jaratic, apoi se scutura de 3 ori.
10. modalitati narative: fuziunea real-ireal
11. elemente magice
12. umanizarea fantasticului prin compunerea eroilor
13. dramatizarea actiunii prin dialog
14. stil paremiologic
15. modalitati de caracterizare a personajelor (directa,
autocaracterizare, caracterizare indirecta: gesturi, mimica, limbaj)
"Povestea lui Harap-Alb" scrisa de Ion Creanga este un basm cult
deoarece:
1. este o opera epica in proza care nareaza o serie de
intamplari cu ajutorul unor personaje
2. intamplarile au loc intr-un spatiu real: curtea craiului, a
imparatului Verde, a imparatului Ros, dar si intr-unul
fantastic: gradina cu salati pazita de un urs
fabulos, izvorul unde se adapa un cerb instelat, taramul in care se intalnesc
cei cinci nazdravani
3. la actiune participa personaje reale (verosimile): fiul craiului,
cei doi imparati, dar mai ales nazdravane (fantastice,
fabuloase): cei cinci nazdravani, fata imparatului Ros,
Sfanta Duminica
4. apar animale nazdravane credincioase (adjuvanti): calul lui
Harap-Alb, turturica, craiasa furnicilor si a albinelor sau care pun
in primejdie (ursul din gradina cu salati, cerbul)
5. apar obiecte miraculoase (tava cu jaratec, armele si hainele de
mire, cele trei smicele, apa vie si apa moarta)
6. conflictul are loc intre bine (Harap-Alb) si rau (Span)
7. prin eroul care reprezinta binele sunt personificate valorile perene
ale umanitatii: bine, frumos, adevar, milostenie, prietenie,
iubire
8. cultiva principii morale esentiale: adevarul, dreptatea,
cinstea, prietenia, ospitalitatea, curajul
9. sunt folosite formule initiale ("Amu cica era odata intr-o
tara un crai care avea trei feciori"), mediane ("Dumnezeu sa ne
tie, ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este") si finale
("Cine se duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi, cine are
bani bea si mananca, iara cine nu, se uita si
rabda")
10. motive specifice (imparatului fara urmas,
superioritatii mezinului, podului, calului nazdravan,
interdictiei, al probelor, al substituirii prin inselaciune, al
obiectelor magice)
11. are un autor cunoscut
- la Ion Creanga, principala trasatura a fantasticului este
antropomorfizarea: personajele fabuloase se comporta in general ca
oamenii; este un fantastic de tip beningn, clar prin seninatate,
absenta tragicului
