|
|
|
Prezinta relatia dintre instantele comunicarii narative (autor, narator, personaje, cititor) intr-un roman modern studiat.
Cel mai iubit dintre pamanteni, de Marin Preda
Instante narative
Nota bene! Arta narativa este facuta dupa criticul Eugen Simion.
Roman modern, subiectiv.
Autorul este Marin Preda.
Naratorul este un autor de gradul al doilea, protagonistul, narator-reflector (observa faptele, le traieste, le interpreteaza).
Victor Petrini este un profesor de filosofie, ceea ce il predispune spre meditatie.
Evocarea este dublata de interpretarea faptelor traite. Omul din celula nu-si istoriseste pur si simplu experientele, ci cauta un sens al acestora.
Perspectiva este subiectiva, avec.
Anacronii (analepse) - romanul conserva formula clasica a retrospectivei ordonate.
In volumul al treilea, locul naratorului il ia prietenul si avocatul lui Victor Petrini, Stefan Pop (Ciceo). Naratiunea trece la persoana a treia . Naratorul - reflector isi cedeaza atributele sale naratoriale unui personaj secundar, care trebuie sa duca naratiunea mai departe. Finalul revine protagonistului, care incearca sa gaseasca o solutie dramei in care a intrat fara voia lui: "Daca dragoste nu e, nimic nu e."
Cele 3 volume au 10 parti, romanul fiind, in acelasi timp, " fresca unei lumi si analiza unui esec in dragoste, cronica de familie si spovedania unui invins." (Nicolae Manolescu)
Romanul este confesiv si e o marturisire eliberatoare.
Surprinde existenta unui individ care traieste o experienta limita. Eroul ii spune Matildei intr-un acces de furie : «Sunt omul care isi asuma totul.»
Victor Petrini este o constiinta framantata si un imaginativ utopist, obsedat de ideea unei «noi religii».
Are o fire tare, incapabila de compromis.
Actiunea se petrece in timpul obsedantului deceniu al saselea.
Din asistent universitar, Victor Petrini ajunge, din cauza unei suspiciuni absurde, in inchisoare, lucrand trei ani intr-o mina de plumb.
Naratorul scrie istoria unui sentiment si analizeaza degradarea pana ce iubirea ajunge aproape de abjectie.
Eugen Simion : «Luciditatea mareste forta pasiunii, dar nu o apara de suferinta.»
Petrini asista la casnicia cuplului Nicolau, care era un infern.
Matilda este primul caracter puternic al acestei carti, o fiinta abisala, imprevizibila, cu un suflet complicat. Are in interiorul ei 'dusmani bizari'. Este instruita, dar cade periodic sub puterea unui rau incontrolabil si dintr-o femeie tandra devine de nerecunoscut (violenta si grosolana).
Naratorul construieste un caracter fara a da explicatii. Romanul este cronica unei iubiri care are constiinta raului, dar nu-l poate evita.
Matilda este un tip de feminitate labila, cand agresiva, cand acaparanta. A fost casatorita cu un evreu, care i-a lasat casa.
Dupa casatoria cu Petrica, il cunoaste pe Victor, pe care il paraseste apoi pentru Mircea.
Suzy - 'intra in categoria femeilor buimace' (Eugen Simion)
Feminitatea ei se bazeaza pe continua fuga de identitate. Suzy ascunde adevaratul ei statut conjugal si lipsa de curaj duce la un final tragic al cuplului.
Infrant in viata sociala si in cea sentimentala, filosoful afla in scris o bucurie recuperatoare.
Cititorul este pus in fata unui roman original, care imbina elemente ale analizei cu cele ale creatiei. Cititorul i se ofera un roman de analiza care surprinde drama interioara a unui personaj, un roman eseistic (contine meditatii), dar are ocazia sa cunoasca si o fresca sociala cu o galerie diversificata de personaje, in stilul romanelor traditionale.
