|
|
|
Prezinta constructia discursului narativ intr-un text narativ studiat, prin referire la doua dintre conceptele operationale din urmatoarea lista: secvente narative, episod, alternanta, inlantuire, incipit, final, pauzaa descriptiva, elipsa.
Incipit reprezinta formula introductiva intr-o opera literara, cu o anumita relevanta artistica.
De exemplu, incipitul nuvelei "Moara cu noroc" a lui Ioan Slavici: "Omul sa fie multumit cu saracia sa, ca daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit" pune de la inceput textul sub zodia "epicului", prin sfatul de natura morala continut de cuvintele batranei.
Finalul poate fi pus in "Moara cu noroc" in legatura cu incipitul, el are o valoare moralizatoare, nuvela incheindu-se in mod simetric tot cu vorbele batranei: "Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost data" (soarta ), demonstrand faptul ca oamenii sunt sanctionati pentru incalcarea principiilor etice, prin destin.
Iar actiunea nu face altceva decat sa demonstreze adevarul acestor cuvinte, intreaga opera desfasurandu-se intre aceste doua norme etice. Caci lumea operei lui Slavici nu este a satului traditional, mai mult sau mai putin idealizat, asa cum apare in creatiile unor autori precum Ion Creanga, Mihail Sadoveanu, Ion Agarbiceanu sau Gala Galaction. Suntem in Ardeal, unde viata economica era mai vie, unde influenta orasului se simtea mai puternic si in consecinta si felul de a fi al oamenilor incepea sa se schimbe. Nu pamantul le este preocuparea de capetenie, pentru ca putini traiesc din munca pamantului, ci banul. Ei sunt mai cu seama mestesugari, preoti, precupeti sau negustori si mai rar plugari, iar "Moara cu noroc" va prezenta chiar povestea celor care nu au stiut sa controleze raportul lor cu banul. Tema o constituie consecintele nefaste pe care lacomia pentru bani o are asupra individului, hotarandu-i destinul pe masura abaterilor de la principiile etice fundamentale ale sufletului omenesc. In "Moara cu noroc" Ghita este vazut intr-o continua dezumanizare, cazand in patima pentru bani, luand parte din ce in ce mai mult la afacerile necurate ale Samadaului, indepartandu-se de sotie si de copii, dorindu-si chiar sa nu mai fi avut familie pentru a se putea implica mai mult in castigul banilor pe cai necurate, minte, jura stramb si isi arunca sotia in bratele lui Lica, iar de aici pana la a ucide nu este decat un pas, pe care il si face, omorand-o pe Ana. Se incalca astfel principiul fundamental al lui Confucius: omenia.
"Sanctionarea drastica a protagonistilor e pe masura faptelor savarsite, lor lipsindu-le stapanirea de sine, simtul masurii si cumpatul" (Pompiliu Marcea). Destinul tuturor celor care incalca normele etice in roman este aspru: Ana, cazand in bratele lui Lica, va fi omorata de propriul sot, iar Lica, personaj malefic central, avand "meritul" de a fi contaminat proprietarii Morii cu noroc, se sinucide izbindu-si capul de trunchiul unui copac.
