|
|
|
Polemici interbelice pe tema situarii culturii si civilizatiei romanesti intre Orient si Occident
Motiune: Polemiciile pe tema situarii culturii si civilizatiei romanesti intre Orient si Occident, transpuse in confruntarea dintre modernism si traditionalism au fost necesare.
A. Inca nu s-a potolit discutia angajata de doua reviste cu caracter polemic, in jurul unei probleme, e drept, destul de vechi. Sustine una dintre ele, anume, ca prea suntem inconjurati cu ziduri chinezesti , ca vegetam intr-o orientala indiferenta cand nu e vadita ostilitate fata de curentele de idei si de fapte noi care agita lumea occidentului. Suntem prea locali, numai locali, traim in suburbia culturii. nu suntem deloc europeni, scriu dansii.Si iata ca din cealalta tabara se flutura cu indarjire steagul, care daca nu se vedea prea bine, vina venea de acolo ca vechimea il decolorase. Ne ameninta cu o adevarata invazie cosmopolita, vestesc aparatorii, dand alarma. Limba, obiceiurile, literatura sunt in primejdie. [.] Caci pentru unul aste este europenismul: cea mai noua moda apuseana, cel din urma dans, cea din urma forma a versului, cea mai recenta poza stamba [.] cea mai noua absurditate discutata cu furie.
Iar pentru altul, de cele mai multe ori, traditie inseamna plugusorul, steaua, antereul, coliba si opincile lui Dinca Priboi; insemneaza neaparat cantecul lautarilor, cuvantul turcesc, calugarul incult si mobila pirogravata.
Intre aceste doua curente explicabil, fireste, un antagonism ireductibil. Indarjirea unei superficialitati pe care o ameninta alta superficialitate. Intre ele e insa miezul sufletului mare care transforma in cultura tot ce atinge
Sufletul unui scriitor mare este sinteza sufleteasca a unui popor la un moment dat. Nu traditiile sunt sufletul unui popor, ci scriitorii, ganditorii si artistii lui, oricum ar fi ei cu conditia sa fie mari. Nici Goethe, nici Eminescu nu sunt mari prin arta lor nationala, ci natiunile sunt mari prin arta acestor artisti.
(Camil Petrescu , ''Sufletul national
B. Dar traditionalismul nu e o forta ce se opune civilzatiei. Traditionalismul este techinica vietii sufletesti a unui neam. Civilizatia e techinica vietii materiale a omenirii. Techinica vietii sufletesti constituie cultura unui neam - acel fel de a fi, de a gandi si simti, de a vorbi, si de a se inchina, de a nadajdui si chiar de a muri. E o cristalizare elaborata in curs de veacuri si milenii, incercata prin flacarile si torentele istoriei, determinata intr-un si nu intru-altul de fatalitatea launtrica a sangelui si a credintei a rasei si a religiei. Civilizatia uniformizeaza, cultura diferentiaza. Acelasi tren face sa calatoreasca si englezul si indianul; dar diferentele culturale ii vor impiedica sa se inteleaga la fel.
(Nechifor Crainic, A doua neatarnare )
C. De peste un deceniu exista o controversa iritanta in literatura si critica noastra: lupta fratricia intre traditionalism si modernism. Suntem o cultura tanara, care tot mai simte nevoia de indrumare. Intelectualitatea noastra e inca simplista, in sensul ca e obisnuita cu sistematizarile violente; a pastrat un fanatism discordant cu mentalitatea veacului. Vrem sa ne afirmam individualitatea, de aceea credem ca orice inovatie e o instrainare
Controversa a luat accente polemice vehemente; doua citadele isi risipesc fortele recurgand la toate mijloacele de lupta, pentru a si dovedi existenta dominanta. Critica romana, care inca n-a intrat in faza de sinteza ampla, ci se reduce la recenzia de carte sau la definirea de proportii mici a unui autor - pe terenul discutiunilor teoretice, si-a reluat aspectul sociologic de directiva culturala din epoca polemicii dintre Maiorescu si Gherea. Mijloacele si problema sunt altele, spiritul e insa acelasi.
In fond socotim ca punctul de plecare al discutiunii e vicios; singurul criteriu pe care critica si-l poate legitima e al valorilor creatoare.
Astazi curentele literare coexista gruparile de scriitori alcatuiesc un mozaic alaturi de un realist, in aceeasi epoca un expresionist; alaturi de un simbolist, un temperament clasic. Diversitatea aceasta cere un unghi vizual de larga comprehensiune. Curentele sunt realitati indiscutabile insa nu se valorifica decat prin coeficientul creator pe care-l aduc.
(Pompiliu Constantinescu, Traditionalism sau modernism )
Motiune: Polemiciile pe tema situarii culturii si civilizatiei romanesti intre Orient si Occident, transpuse in confruntarea dintre modernism si traditionalism au fost necesare.
- Cultura romana moderna incepe prin receptarea modelelor culturale apusene si, concomitent, prin optiunea pentru construirea identitatii nationale. -
Etapele influentei occidentale
Infuzia de europenism si contemporaneizarea cu paradigma culturala europeana s-a produs prin contactul direct al oamenilor de cultura din epoca, care au facut studii in Occident (in secolul al XIX-lea, mai intai in Franta, mai apoi in Germania).
Influenta culturii si a spiritualitatii occidentale cunoaste trei etape. Primul moment, cel al pasoptismului, sta sub semnul culturii franceze si germane (Herder), prin promovarea etnicului ca valoare de diferentiere si ca semn al identitatii culturale. A doua perioada - cea clasica, a junimismului - sta sub semnul predominant al culturii germane ( Hegel - estetica). A treia perioada, interbelica, sta sub semnul interferentei intre traditionalism si modernism, dar trecuie notat faptul ca traditionalismul acestei perioade este preponderent spiritualizat si se manifesta ca o revigorare a ortodoxismului.
Adaptarea structurilor sociale
Secolul al XIX-lea reprezinta epoca moderna a istoriei noastre. Influenta occidentala se manifesta la nivelul structurilor societatii romanesti (sociale, economice, culturale), datorita evenimentelor politice care marcheaza constituirea statului national unitar: instaurarea domniilor pamantene, regulamentele Organice (adoptarea primelor constitutii de tip occidental), Revolutia democrata de la 1848, Unirea Principatelor, reformele din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (organizarea rmatei nationale, dezvoltarea scolilor satesti, introducerea alfabetului latin, in locul celui chirilic, accelerarea laicizarii culturii etc.), Razboiul de Independenta.
Pasoptismul. Modernizarea literaturii intre autohtonism si europenism
Miscarea pasoptista are ca obiective social-politice modernizarea societatii si emanciparea nationala: independeta politica, libertatea nationala, unirea provinciilor romanesti. Aceste obiective sunt puse in practica de oameni de cultur si scriitori care se implica activ in viata sociala - multi participa la revolutie - si culturala, iar, in acelasi timp alcatuiesc prima generatie a literaturii noastre moderne. Afirmarea unei generatii de scriitori, gazetari, istorici si oameni politici, numita de posteritate generatia pasoptista determina inceputul modernitatii noastre culturale, o perioada de tranzitie si de prefaceri palpabile. Scriitorii pasoptisti provin din clasele de sus, sunt educti in Apus, mai ales in Franta, si devin promotorii renasterii nationale atat prin mesajul creatiei literare cat si prin implicarea lor activa in viata politica.
Plini de elan, ei incearca pentru prima data o sincronizare cu Europa Occidentala, mai mult mimetica la inceput. Scriitorii sunt nevoiti "sa arda etapele" care se desfasurasera succesiv in literaturile occidentale, in decursul a mai bine de un secol si jumatate. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt assimilate simultan, incat coexist in literature pasoptista.
Inceputul secolului al XIX-lea inseamna fondarea unei culturi nationale perceputa ca factor identitar. Accentuarea factorului etnic este motivata de contextual istoric (caderea imperiilor, revolutiile burgheze) si contextual social. Idealul afirmarii nationale este benefic pentru ca promoveaza accesul la cultura,infiintarea scolilor rurale, a societatilor culturale, a bibliotecilor, intemeierea teatrului national, aparitia unor reviste literare, dar mai ales, pentru stimularea unitatii limbii, pentru formarea unui repertoriu a literatruii romane si promovarea ideii de originalitate.
