|
|
|
Iubirea in operele literare
Iubirea e un vant ce adie prin sufletul tau, e un uragan care, daca te prinde, ai incurcat-o, nu mai scapi. Iubirea e o boala incurabila, se poate trata numai prin iubire. Iti pierzi mintile cand iubesti si vezi tot frumosul care te inconjoara si iti doresti sa poti atinge infinitul, visezi la o lume care chiar nu exista, e doar in mintea ta, dar tu o vezi, fiecare vis pe care il ai cu persoana iubita, iti trezeste noi vise, noi sperante. Iubirea e cel mai frumos sentiment trait de fiinta umana. De fapt iubirea este adevaratul 'subiect' care da sens vietii noastre, iubirea creaza vise, iluzii, tot frumosul din lume. Ce e de fapt iubirea?Raspunsul cel mai corect il gasesti in inima ta si in ochii celui de langa tine.
De-a lungul timpului iubirea a suferit diverse clasificari si, in final, ea se compune din iubirea agape sau iubirea pura si iubirea erotica.
Poate tocmai importanta deosebita a acestui sentiment atat de complex face ca tema principala a majoritatii operelor literare sa fie iubirea.
Printre acest gen de opere se numara si poezia "Vorbeste-ncet" de Mihai Eminescu. Ea este conceputa ca o declaratie de dragoste adresata iubitei in mod direct, prin verbe sugestive.
Desi, iubire platonica, poezia cuprinde mai multe forme ale iubirii erotice si anume, de la iubirea pasiune, iubirea mitica, pana la formele inocente ale acesteia.
Creatia lirica este conceputa ca un dialog intre cei doi indragostiti. Comunicarea este atipica realizandu-se prin gesturi, priviri, putine cuvinte din partea iubitei. Se percepe o oarecare inocenta, o iubire caracterizata printr-un joc alcatuit din priviri sau gesturi ale indragostitilor. Iubirea pasiune, caracteristica prin atractie fizica reciproca dintre cele doua fiinte, care ajunge pana la punctul in care isi pot da viata unul pentru celalalt se remarca in continuare. Ochii iubitei transmit sentimente profunde de compasiune, iubire, durere. Cei doi comunica cu toata fiinta lor, se ajunge la o identificare a unuia in celalalt. Fiinta iubita devine parte din sufletul indragostitului, intreaga lui existenta depinde de sufletul sau pereche. Se observa aici caracteristici ale iubirii mitice, dorinta omului de a-si gasi perechea ideala. Iubita se transforma intr-o lumina existentiala. Indragostitul isi idolatrizeaza iubita: "Tu, idol scump", are tendinta de a o proteja si viseaza la iubire eterna: "Ramai in bratul meu intotdeauna". Glasul suav si dulce al iubitei sale ii alina sufletul, idee exprimata in metafora "izvor de mangaiere". Cuvantul ei armonios "ca lamura de miere" exprima inocenta, intelepciune, maturitate, echilibru, trasaturi sugerate de epitetul "inteles cuminte". Metafora si epitetul dublu "scumpe inger" sugereaza ca, in ochii poetului, fiinta iubita este de natura sacra, este blanda, dulce, cu un chip angelic. Indragostitul se daruieste complet fiintei iubite. Poetul traieste o iubire ideala, o refacere a cuplului mitic, primordial.
O alta ipostaza a iubirii
apare in "Nora sau Balada zanei de
Opera prezinta un moment important din viata personajului principal, Nora. Fata de 16 ani se indragosteste de Doru, iubitul ei. Se remarca aici o iubire neobisnuita fata de natura, in mod particular, de munte, pe care uneori il compara cu Doru.
Iubirea Norei fata de Doru este sincera, se imbina iubirea pasiune si platonicismul. Iubirea agape se intalneste in sentimentele fetei pentru natura, pentru munte, ea se simte prizoniera in oras, simte muntele ca fiind un spatiu al libertatii, unde crede ca isi va putea implini iubirea cu fiinta iubita. Datorita lipsei de comunicare dintre Nora si parintii acesteia, a autoritatii impuse de parinti care nu-i permite fetei sa-si impuna punctul de vedere, ea crede ca mai bine ar fi plece de acasa si sa abandoneze scoala.
Spre final, textul demonstreaza ca iubirea nu este eterna in cazul in care cele doua fiinte nu corespund in mod egal prin intermediul sentimentelor lor.
In "O noapte furtunoasa", Caragiale prezinta jocul ironic dintre cele doua triunghiuri conjugale formate: Jupan Dumitrache, Veta, Chiriac si, respectiv, Ghita Tircadau, Zita, Rica Venturiano.
Comedia in doua acte are in centru complicatiile amorului.
Jupan Dumitrache, cherestegiu si capitan in garda civica, este gelos, crede cu
convingere k "un bagabont" ii arunca ocheade sotiei sale , Veta in timpul
spectacolului de la gradina "Iunion". El tine la onoare lui de familist. Aceeasi
gelozie o simte si Chiriac, omul de incredere al lui Jupan Dumitrache, si
amantul sotiei sale, care s-a indragostit cu adevarat de aceasta. Intalnirea de
la "Iunion" a Zitei, sora Vetei cu Rica Venturiano, student in drept si
publicist a dus la o idila intre cei doi. In urma biletului primit de
Prin comicul de situatie Caragiale provoaca confuzie, Veta este confundata cu Zita. Aceasta confuzie genereaza lasitatea lui Rica Venturiano si diferenta dintre aparenta si esenta. Jupan Dumitrache vrea sa para intelectual, politician, cu o imagine nepatata dar este naiv, incult, este inconstient de faptul ca este inselat. Rica Venturiano se crede poet, inteligent, cuceritor, un barbat adevarat dar este un las fara cultura, o persoana narcisista care pana la urma este obligat sa se casatoreasca cu Zita. Zita se crede emancipata, vorbeste limba franceza, se crede juna dar este imorala, pentru ea casatoria nu are valoare.
In concluzie, prin comedia sa Caragiale ironizeaza iubirea, foloseste satira si sarcasmul pentru a ilustra moravurile societatii romanesti.
Probabil cea mai cunoscuta poveste de dragoste din istoria lumii este cea prezentata in opera "Romeo si Julieta", care este o tragedie in cinci acte, avand la baza o poveste reala, petrecuta in secolul al XIV-lea.
Romeo Montague si Julieta Capulet, apartineau a doua familii importante ale Veronei a caror neintelegeri si rivalitati durau de foarte mult timp. Povestea lor de dragoste incepe la o petrecere realizata de membrii familiei Capulet, la care, desi neinvitat, participa si Romeo pentru a-si vedea iubita. Atunci o cunoaste pe Julieta iar dragostea dintre ei este atat de puternica incat la cateva zile cei doi se casatoresc. In urma disputei dintre Romeo si Tybalt, varul Julietei, acesta este omorat iar Romeo exilat de catre familia Capulet. Deoarece dragostea celor doi tineri este mai presus de orice, Julieta isi insceneaza moartea deoarece este obligata de parinti sa se casatoreasca cu Paris. Romeo nu stie intentiile Julietei si crede ca fata chiar a murit, fapt pentru care merge la mormantul ei. Acolo il intalneste pe Paris pe care il omoara dupa care isi ia si el viata si bea otrava cumparata anterior. Julieta se trezeste si, pentru ca nu vrea sa traiasca fara Romeo, se sinucide.
Iubirea celor doua personaje din opera lui Shakespeare este una erotica, pasionala care atinge momentul fatal al mortii. Tragismul consta tocmai in faptul ca iubirea lui Romeo si a Julietei este atat de puternica incat ei o eternizeaza prin moarte. Nu vor sa traiasca unul fara altul.
In concluzie, iubirea este un sentiment maret in complexitatea lui, poate ca este singurul sentiment despre care se poate scrie la infinit, si care se poate intalni si intr-o raza de soare. Iubirea face parte din viata noastra si trebuie
Sa o traim si sa ne bucuram cat mai mult de ea.
