Ilustreaza conceptul operational traditionalism, prin referire la un text liric studiat

Ilustreaza conceptul operational traditionalism, prin referire la un text liric studiat

Traditionalismul reprezinta o grupare de mai multe orientari literare  care, asa cum sugereaza si numele, pretuieste, apara si promoveaza traditia si mergea pe vechile formule promovate inca de "Dacia literara". Au existat trei mari orientari traditionaliste:

Samanatorismul (samanatoristii au promovat o literatura cu un puternic specific national, bazata pe universul rural, pe traditia si istoria poporului; viata taraneasca este prezentata intr-un mod idilic, cu un profund sentiment al nostalgiei pierderii valorilor traditionale vechi.  A fost o orientare care s-a impotrivit cel mai tare curentelor moderniste); poporanismul (chiar daca se promoveaza tot o literatura de esenta rurala, poporanistii sunt mult mai realisti, ei fiind de fapt initiatorii realismului in literatura romana. Au fost mai putin radicali decat samanatoristii si multi dintre ei au acceptat curentele moderniste ,ca un fenomen firesc in evolutia literaturii) si gandirismul (a fost o orientare excesiv religioasa care considera ca spiritualitatea romaneasca are la baza credinta ortodoxa si literatura trebuie sa evidentieze acest lucru. Datorita unor exagerari in aceasta privinta, orientarea a avut o viata foarte scurta).

Poezia "In Gradina Ghetsemani" de Vasile Voiculescu face parte din volumul "Parga" (1921) si arata ca sufletul voiculescian a fost deschis catre universul religios inca inainte de colaborarea autorului la revista "Gandirea" si de aderarea la ortodoxism. Poem iconografic, poezia se inspira din motivul biblic al Rugaciunii lui Isus pe Muntele Maslinilor, scena relatata in Noul Testament, dupa Evangheliile lui Matei, Marcu, Luca si Ioan. Poetul retine zbuciumul interior, dar deplaseaza accentul dinspre componenta divina spre omenescul suferintei.

Titlul nu fixeaza doar cadrul fizic al rugaciunii, ci denumeste spatiul sacru cu semnificatie in plan spiritual: locul in care Fiul Omului a inteles deplin necesitatea sacrificiului sau si s-a impacat cu destinul harazit.

Compozitional, poezia este alcatuita din patru strofe cu caracter descriptiv. Primele trei strofe cuprind lupta dintre uman si divin, redata in mod gradat, iar ultima este un tablou de natura expresionist care sugereaza comuniunea naturii cu framantarile lui Isus si vesteste parca destinul sau tragic.

Prima strofa are in centru imaginea iconica a lui Isus, punand accent pe latura sa umana ("cazu pe branci", cuprins de "sudoarea de sange" a spaimei de moarte, strigand amarnic) pentru a sugera suferinta. Doar albul chipului (contrast cromatic alb - rosu) mai sugereaza puritatea divina. Durerea lui Isus capata proportii cosmice ("Si-amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna" ), dar furtuna din cer ar putea fi si un semn al nemultumirii divine fata de impotrivirea lui Isus, de fapt o nesupunere, o ignorare a poruncii dumnezeiesti. Peisajul unde se desfasoara aceasta lupta interioara este unul terestru, spatiul gradinii.

Strofa a doua amplifica dimensiunile framantarii lui Isus, ale luptei dintre trup si suflet, introducand ideea de ispita "setea uriasa" a sufletului, adica aspiratia spre lumea inalta a mantuirii, cea a lui Dumnezeu, dar aceasta ar insemna acceptarea mortii ("infama bautura"). Partea umana din Isus, cea legata de viata pamanteana, ratiunea terestra care-l sfatuia sa nu accepte "grozava cupa", se opun mortii biologice in ciuda chemarii absolutului.

Strofa a treia prezinta finalul luptei dramatice intre trup si suflet, intre pamantesc si divin. Isus intelege ca dincolo de moartea fizica, de suferintele ingrozitoare ("veninul groaznic") exista fericirea mantuirii ("dulceata" prefigurata prin "sterlici de miere"), adica viata cea adevarata, cea eterna, a sufletului, de care uitase luptandu-se cu moartea pentru viata trupului ("Batandu-se cu moartea, uitase de viata!").

Ultima strofa constituie cea de-a doua secventa poetica, proiectia suferintei interioare asupra cadrului natural. Elementele decorului apar personificate si hiperbolizate: "Deasupra, fara tihna, se framantau maslinii,/Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada." - imagine apocaliptica. Mesagerii divini, ingerii nu insotesc in mod explicit zbaterea omului, dar se remarca metafora "bataii de aripi" care sustine ambiguitatea limbajului poetic: ingerii mantuitori sau ingerii mortii. Ultimul vers al poeziei anticipeaza chinurile lui Isus si intareste sugestia mortii ("Si uliii de seara dau roate dupa prada").

In concluzie, se poate constata ca poezia "In Gradina Ghetsemani" de Vasile Voiculescu este o poezie de tip traditionalist prin inspiratia religioasa (poezie iconografica), coordonata a spiritualitatii romanesti.