|
|
|
Ilustreaza conceptul operational povestire, prin referire la o opera literara studiata.
Termenul de "povestire" are doua semnificatii:
a) in sens larg, povestirea inseamna naratiune (a povesti = a nara).
b) In sens restrans, povestirea este o specie a genului epic, situata, ca intindere, intre
schita si nuvela cuprinzand nararea unui singur fapt
In povestire, relatarea este facuta din unghiul unui narator implicat ca participant, ca martor sau ca mesager al celor petrecute
Elementele specifice povestirii sunt:
1. Este o lucrare epica, de indindere mica, in care se relateaza o singura intamplare
petrecuta cu douazeci si cinci de ani in urma, in preajma hanului Ancutei.
"Fantana dintre plopi" este cea de-a patra povestire din volumul "Hanul Ancuntei",
fiind plasata intre "Balaurul" si "Cealalta Ancuta".
Din punct de vedere compozitional, este si aceasta o povestire in povestire a carei
"rama" este alcatuita din doua episoade:
episodul initial reia imaginea hanului aflat sub lumina aurie a soarelui in asfintit; in
momentul de liniste care urmeaza istorisirii lui mos Leonte, Ancuta aprinde focul pe vatra magica, pregatind cadrul unei "povesti".
Dintr-o data, se zareste in departari, un calaret al carui roib "luneca spre noi", venind parca din adancul timpului trecut: "iar calaretul pe cal pag parca venea spre noi de demult, de pe departate taramuri".
Ajungand la han, drumetul carunt se vadeste a fi Neculai Isac, vechi prieten de tinerete al comisului Ionita.
Pentru acesta si pentru ceilalti calatori aflati in spatiul mitic al hanului, Neculai Isac va evoca o poveste de iubire, duioasa si trista, care l-a marcat adanc.
- episodul final are ca simbol cenusa ("Focul se stinsese") sugerand timpul intrat in amintire si imaginea lui Neculai Isac care "privea tinta in jos, in neagra fantana a trecutului".
Intre cele doua episoade este inserata povestirea propriu-zisa.
2. Cea de a doua trasatura a speciei consta in faptulca naratorul (Neculai Isac) este si
eroul acestei intamplari pe care o prezinta dintr-un unghi personal si afectiv.
In tineretea lui nestapanita, acest mazil (care se ocupa si cu negotul de vinuri), poposise, intr-o toamna, la hanul Ancutei, insotind un convoi de carute incarcate cu butoaie cu vin.
Fiind o zi frumoasa si calma, Neculai Isac iesite la plimbare prin imprejurimi, mergand fara tinta. La un moment dat, vazand, intr-o balta, un grup de tigani care se scaldau, tanarul este impresionat de frumusetea unei fete (despre care a aflat ca se numea Marga).
Inconjura de intreaga ceata, Neculai Isac le-a aruncat cate un ban de argint Margai si lui Hasanache (un tigan batran), intorcandu-se apoi la han.
A doua zi de dimineata , tocmai cand se pregatea de plecare, mazilul s-a pomenit cu Marga care i-a multumit pentru banul primit (cu care isi cumparase cizmulite).
Atras de frumusetea ei, tanarul i-a promis ca va veni s-o vada, la doua ore dupa inserat, langa fantana dintre plopi.
Aici se va consuma scurta lor intalnire, cei doi despartindu-se cu promisiunea ca se vor revedea, in a doua noapte, in acelasi loc.
Redevenind la Pascani in zori, Neculai Isac si-a luat banii pe vin, apoi si-a pregatit drumul de intoarcere.
Dupa ce a cumparat o scurteica de vulpe pentru Marga, tanarul a pornit calare, alaturi de oamenii sai, spre hanul Ancutei. In apropierea fantanii dintre plopi s-a razlit de grup, indreptandu-se, insotit doar de cainele sau, Lupei, spre locul unde il astepta tanara tiganca.
Vazand-o nelinistita, Neculai Isac afla, prea tarziu, ca Hasanache si doi frati ai lui urmau sa-l omoare si sa-i ia banii. Cei trei sosind imediat, indragostitul pleaca sa li se opuna (si chiar il impusca pe unul dintre ei), dar, in lupta isi pierde ochiul drept.
Cand carutasii din convoiul sau au sarit sa-l ajute, au gasit colacul fantanii plin de sange, caci Marga fusese zdrobita si aruncata in apa pentru tradarea ei.
3. "Fantana dintre plopi" este un text literar in care sunt folosite cele trei
moduri de expunere:
- naratiunea = actiunea se desfasoara in secvente cronologice, in a caror seccesiune
personajele isi reliefeaza trasaturile'
- descrierea este reprezentata prin toate cele trei tipuri. Asfel, fragmente cum ar fi: "si
dintr-o data ni se infatisa, intr-o vaiuga verde, o fantanita cu colac de piatra, intre patru plopi. Era un loc trainic si singuratic." sunt descrieri literare de tip tablou, purtand amprenta sadoveniana a melancoliei si a unei anume poezii a naturii; exista, de asemenea, si descrieri de tip portet: "Era un om ajuns la carunteta, dar se tinea drept si sprinten pe cal (.). Obrazu-i smad cu mustacioara tunsa si barba rotunjita, cu nas vulturesc si sprancene intunecoase, arata inca frumuseta si barbatie, desi ochiul drept stans si inchis ii dadea ceva trist si traniu"; tot asa, prezentarea hanului, a vetrei si a altor obiecte construite o descriere de interior.
- dialogul apare in numeroase momente, atat la nivelul timpului amintirii, cat si la nivelul
timpului relatarii.
