|
|
|
Ilustreaza conceptul operational lirism subiectiv, prin referire la doua poezii studiate, apartinand romantismului, simbolismului, modernismului sau neomodernismului.
Aplicatie la: George Bacovia - Plumb si Lucian Blaga - Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Lirismul este o modalitate de exprimare a liricului la nivelul expresiei poetice. Conform viziunii lui Calinescu, exista doua tipuri de lirism, lirismul obiectiv si lirismul subiectiv.
Lirismul subiectiv este manifestarea directa a eului liric, astfel corespunde in categorizarea lui Tudor Vianu liricul nemijlocit este lirica eului.
Spre deosebirea aceasta, lirismul obiectiv consta prin manifestarea mascata a eului, numita si lirica rolurilor.
Lirica moderna, conform teoriei lovinesciene, se indreapta spre poezia intelectualizata, spre personalizarea poeziei. Astfel prezenta eului liric devine din ce in ce mai puternic simtita prin constructii personale, prin verbe la imperativ, prin folosirea formulelor la pers. I.
In locul descrierilor de natura, de tip clasic, intalnit in creatiile eminesciene si ale lui Alecsandri, apare poezia de inspiratia filozofica, iar poezia exprima o raportare subiectiva la problemele acestea. Lirismul obiectiv este inlocuit cu lirismul subiectiv.
Poezii care ilustreaza in cel mai inalt grad lirismul subiectiv, sunt poeziile simboliste, deoarece acestea se bazeaza pe semnul metaforic al cuvintelor, pe sensul subiectiv in care este conceputa de catre artist. Astfel poezia Plumb de George Bacovia trateaza conditia omului intr-o societate artificiala si meschina, incapabila sa perceapa valoarea artei. Prezenta eului liric se face simtita prin marci ale eului liric precum verbul la persoana I 'starea' sau problemele 'meu'.
Poezia este o exteriorizare a sentimentului de apasare, de sufocare ceea ce se manifesta in decorul de funerar: flori de plumb, sicriu de plumb, cavou
Alaturi de poezia lui Bacovia o creatie reprezentativa pentru ilustrarea lirismului subiectiv este poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga.
Poezia este o arta poetica, o expresie artistica a conceptiei despre tainele lumii privit din prisma sistemului filosofic blagian.
Eul liric este prezentat inca in titlu, pronumele personajului 'eu' fiind plasat in fruntea primei poezii al principiului volum. Se transmite deci ideea ca intreaga creatie blagiana radiaza in jurul eului poetic. Totodata se accentueaza o raportare autentica la cunoasterea lumii, prin forma negativa a versului 'a ucide' se sugereaza ca rolul poetului nu este aceea de a dezvalui misterele universale, ci aceea de a le asemana.
Se face apel la metafora esentiala pentru creatia lui Blaga, metafora luminii, fiind exprimat un raport de opozitie intre 'lumea mea', ce sugereaza cunoasterea luciferica in sistemul filozofic al poetului, si intre 'lumina altora', adica cunoasterea paradisiaca, de tip rational.
La nivel gramatical, marcile eului poetic sunt numeroase: pronume la persoana I: eu, a mea; verbe la persoana I; la forma negativa: nu strivesc, nu ucid; sau afirmativa: iubesc, sporesc
