Evolutia relatiilor
dintre doua personaje implicate in conflictul dramatic. Drama.
Subiectul este exprimat intr-o marturisire a autorului care era student la
filozofie in 1916 si s-a intors de la o bataie cu flori la Sosea. Atunci el a
fost dezgustat de diferenta intre cei bogati si mutilati de razboi care stateau
pe margine si privea. Camil Petrescu spune 'in ziua aceea s-a desprins in
mine insusi autorul dramatic si intr-o saptamana lucrand insetat zi si noapte am
scris prima versiune din Jocul Ielelor care trebuia sa fie drama imperativului
violent si categoric al dreptatii sociale.
In ce priveste semnificatia poeziei ea prezinta tragedia intelectualului
cinstit , burghez, care s-a rupt de clasa sa si care cauta in miscarea
muncitoreasca, socialista o solutie pentru propriile sale probleme, pentru
propriile sale contradictii interioare.
Actiunea este declansata de campania de presa sustinuta de Gelu Ruscanu,
directorul ziarului socialist, dreptatea sociala impotriva ministrului de
justitie Serban Saru Sinesti, hot si criminal. Campania este dusa de Gelu
Ruscanu in numele ideii de justitie absoluta, despre care el afirma 'numai
ea poate inchega constiintele intr-o lupta atat de grea ca a noastra.
Conflictul principal izbucneste in momentul in care Gelu Ruscanu vrea sa
publice scrisoarea, referitoare la crima lui Sinesti. Publicarii scrisorii i se
opune militantii socialisti care voiau sa obtina eliberarea lui Petre Boruga.
De fapt avem o ciocnire intre doua idei: ideea de dreptate absoluta, sustinuta
de Gelu Ruscanu si care spunea ca dreptatea este de-asupra noastra. Este una
pentru toata lumea si pentru toate timpurile. Cea de a doua idee este sustinuta
de Praida care este adeptul dreptatii de clasa impuse de cauza clasei
muncitoare. Din aceste idei vedem ca Gelu Ruscanu judeca oamenii in functie de
ideea sa despre o justitie universala deasupra mentalitatii realitatilor, pe
cand Parida apreciaza utilitatea unui fapt in functie de folosul pe care il
aduce clasei.
Cel care traieste drama constiintelor este Gelu Ruscanu. El este director al
unei gazete socialiste si duce campania impotriva ministrului cu scopul de a-l
determina sa renunte la portofoliu fiindca este un asasin. Gelu avu in posesie
un document de natura intima in care se relateaza cum Sinesti a omorat-o pe
batrana si bogata sa matusa. Campania se desfasoara in etape bine dozate,
cititorii asteptand dezvaluirea senzationalului. Drame lui Ruscanu este
determinta de conflictul dintre conceptia sa despre dreptate si de conditiile
concrete de viata, care nu corespund imaginii teoretice. Ruscanu este o fire
singuratica, orgolioasa, vesnic nemultumit de ceea ce ii ofera oamenii din jur.
Si-a facut un ideal din imaginea tatalui sau, Grigore Ruscanu. Tatal nu este
prezent in piesa, ci numai imaginea conturata de alte personaje care nu este in
concordanta cu cea a fiului sau. De la alte personaje aflam ca Grigore Ruscanu
era lipsit de vointa, pleda rar, desi era recunoscut. Gelu Rebrenu face parte
din familia intelectualilor lui Camil Petrescu, care au vazut idei. El
recunoaste: 'eu am vazut ideile'. Drama celor care au vazut ideile
este explicata de ?Pluciulescu?: ' cine a vazut ideile devine neom'.
Ideile lui Ruscanu despre dreptatea absoluta si despre absolutul in iubire se
prabuseste: 'o iubire care nu este eterna nu este nimic'. Eroul se va
sinucide nu pentru ca i s-a impus incetarea campaniei impotriva lui Sinesti ci
pentru ca a descoperit identitatea tragica intre el si tatal sau. Inaintea
mortii este framantat de o singura problema, si anume: ce a gandit tatal sau
inaintea de a muri.
