Exemplifica, prin referire la o opera literara de Ion Creanga, doua dintre particularitatile de limbaj al prozei narative

Exemplifica, prin referire la o opera literara de Ion Creanga, doua dintre particularitatile de limbaj al prozei narative (la alegere, din urmatoarea lista: modalitati ale nararii, marci ale prezentei naratorului, limbajul personajelor, vorbire directa si indirecta, registre stilistice).

Basmul este specia epicii populare si culte, cu larga raspandire, in care se nareaza intamplari fantastice ale unor personaje imaginare, aflate in lupta cu forte malefice al naturii sau ale societatii, simbolizate prin balauri, zmei, vrajitoare etc., pe care ajung sa le biruiasca in cele din urma.

Fantasticul este o categorie estetica in care evenimentele si personajele sunt construite conform unor reguli ce depasesc logica umana si actioneaza doar in universul fictional creat.

"Poveste lui Harap-Alb" de Ion Creanga este un basm cult, publicat in "Convorbiri literare" in 1877.

In basmul lui Creanga personajele sunt individualizate prin atribute exterioare, dar mai ales prin limbaj. Personajele basmului sunt personaje umane, dar si fiinte himerice cu comportament omenesc (cei 5 tovarasi a lui Harap-Alb). Nici personajul principal nu are puteri supranaturale si toate elementele fantastice ce apar in basm sunt construite pentru a veni in sprijinul protagonistului. Ele vorbesc, se imbraca, se comporta ca niste simpli tarani.

Registrele stilistice popular, regional si oral confera originalitate limbajului. Astfel limbajul basmului este un limbaj popular, presarat cu moldovenisme. Limbajul folosit de narator este acelasi cu al personajelor sale, ceea ce ne sugereaza faptul ca el apartine aceluiasi univers, realizandu-e astfel o stransa legatura intre narator si personaj.

Modalitatile nararii sunt povestirea si reprezentarea.

Povestirea faptelor este insotita de comentariile naratorului omniscient subiectiv si este dublata de un plan al semnificatiilor simbolice.

Naratorul isi face simtita prezenta prin exprimarea afectiva, care totodata confera oralitate textului "ca, alta ce pot sa zic?" - propozitii interogative si exclamative "Ma rog, foc de per era: ce sa va spun mai mult!"

Oralitatea stilului se realizeaza prin

- expresii onomatopeice "Si odata pornesc ei, teleap, teleap, teleap.", prin interjectii si substantive in vocativ "mai", "iacata-o", "ia!"

- prin folosirea unui numar mare de proverbe si zicatori introduse in text pin expresia "vorba ceea"  "La placinte-nainte, la razboi inapoi"

Tocmai de aceea naratiunea lui Creanga se caracterizeaza prin rapiditate, aglomerarea verbelor, frecventa dialogului.

- repetarea pronumelui "tu" - "Nici tu sot, nici tu targ, nici tu nimic."

Limbajul basmului este totodata si o sura a umorului prin expresii populare  pline de talc si foarte bine adaptate situatiei. O sursa de umor o constituie numele personajelor "Setila", "Flamanzila" .

Alaturi de umor mai intalnim grotescul,  o imbinare intre elemente comice si cele care starnesc groaza. (prezentarea personajelor fantastice). La toate acestea se poate adauga nota realista a basmului datorita umanizarii fantasticului si datorita referirii care e face intre lumea fantastica a basmului si lumea reala.