|
|
|
Conflictul unui roman si evolutia personajului Ion
conflictul ilustreaza opozitia, lupta intre doua personaje, atitudini, sentimente, personaj si destin / societate; conflictul poate fi exterior (intre doua personaje, personaj - societate) si interior (intre ratiune - sentiment, datorie - pasiune)
izbucnirea conflictului coincide cu intriga, maxima tensiune cu punctul culminant si solutionarea sa cu deznodamantul
personajul este o individualitate a operei literare, cu caracter verosimil sau fictiv, integrata in structura textului narativ
personajul este cel care actioneaza faptic, evenimential, mental, afectiv, senzorial, intr-o opera
trasaturile personajelor se dezvaluie in evolutia conflictului
in functie de rolul lor in actiune, ele sunt puternic individualizate, construite cu minutiozitate (biografia, mediul, relatiile motivate psihologic) sau portretizate succint
personajul are un destin si un profil psihologic plasmuit de scriitor dupa logica interna a universului fictional
mandru si orgolios, constient de calitatile sale, nu isi accepta conditia si este pus in situatia de a alege intre iubirea pentru Florica si averea Anei
conflictul exterior, social, intre Ion al Glanetasului si Vasile Baciu, este dublat de conflictul interior, intre glasul pamantului si glasul iubirii
cele doua chemari launtrice nu il arunca intr-o situatie-limita, pentru ca forta lor se manifesta succesiv, nu simultan
se poate vorbi si de conflicte secundare, intre Ion si Simion Butunoiu, pentru o brazda de pamant sau intre Ion si George Bulbuc, mai intai pentru Ana, apoi pentru Florica
in planul intelectualitatii satului, se manifesta conflictul national, deoarece satul romanesc din Ardeal este infatisat in conditiile stapanirii austro-ungare
dincolo de toate aceste aspecte, se poate vorbi si de conflictul tragic dintre om (nu intamplator taran) si o forta mai presus de calitatile individului: pamantul-stihie
in fond, destinul personajului principal nu este marcat de confruntarile cu semeni de-ai lui, pe care ii domina, ci in relatie cu pamantul
dorinta obsesiva a personajului de a avea pamant, iubirea lui patimasa, il fac monumental, dar se incheie omeneste, prin intoarcerea in aceasta matrice universala
Ion, personaj central in roman, domina intreaga lume care se desfasoara in legatura cu el
Ion este personajul principal construit pe baza tehnicii basoreliefului
celelalte personaje principale (Ana, Vasile Baciu, Florica, George) graviteaza in jurul sau, punandu-I in lumina trasaturile, nazuintele
personajele secundare sunt numeroase, au roluri diferite in actiune
Ion este un personaj complex, cu insusiri contradictorii: viclenie si naivitate, gingasie si brutalitate, insistenta si cinism
initial, dotat cu o serie de calitati, in goana sa patimasa dupa avere se dezumanizeaza treptat, iar moartea lui este expresia intentiei moralizatoare a scriitorului ardelean
reprezinta categoria taranului sarac care doreste pamant
personajul realist este determinat social si are o psihologie complexa, urmarita in evolutie
prin destinul sau tragic, Ion depaseste caracterul reprezentativ si se individualizeaza
exponent al taranimii prin dragostea pentru pamant, el este o individualitate prin modul in care obtine pamantul
fiind un personaj urmarit in evolutie, calitatile initiale alimenteaza paradoxal dezumanizarea lui Ion
daca "romanul realist este istoria unui esec" - Forster, destinul lui Ion reflecta esecul in planul valorilor umane, iar moartea sa este dictata de un destin implacabil
la inceputul romanului, i se constituie un portret favorabil
desi sarac, este "iute si harnic, ca ma-sa", iubeste munca si pamantul
istet, silitor si cuminte, trezise simpatia invatatorului, care il considera capabil de a-si schimba conditia
baiatul renunta insa la scoala, pentru ca pamantul ii este mai drag decat cartea
pentru ca il stiu impulsiv si violent, este respectat de flacaii din sat si temut de tigani, care canta la comanda lui si il insotesc la carciuma dupa hora, desi George este cel care face cinste
orgolios, lipsa pamantului ii apare ca o conditie a pastrarii demnitatii umane
faptele sale sunt trepte ale dezumanizarii
lacomia de pamant si dorinta de razbunare se manifesta cand intra cu plugul pe locul lui Simion Lungu, pentru ca acesta fusese inainte al Glanetasilor (inceputul obsesiei)
de la Simion Lungu luase cateva brazde de pamant, dar el isi doreste mai mult, de aceea vede in casatoria cu Ana solutia
este viclean cu Ana: o seduce, apoi se instraineaza, iar casatoria o stabileste cu Baciu cand fata ajunsese deja de rasul satului
este naiv, crezand ca nunta ii aduce pamantul, fara a face o foaie de zestre
acum este randul lui Vasile Baciu de a se arata viclean
dupa nunta, incepe cosmarul Anei, batuta si alungata de cei doi barbati
prin interventia preotului Belciug, Vasile ii da toate pamanturile lui Ion, la notar
toata incordarea lui de pana acum, ambitia si hotararea de a obtine pamantul se domolesc, astfel incat, brutalitatea fata de Ana se transforma in indiferenta
sinuciderea ei nu ii trezeste vreun licar de constiinta si nici moartea copilului: viata lor nu reprezinta decat o garantie a proprietatii asupra pamanturilor lui Vasile Baciu (cinism)
instinctul de posesiune asupra pamantului fiind satisfacut, lacomia lui raspunde altei nevoi launtrice: patima pentru Florica
asa cum ravnise la averea altuia, acum ravneste la nevasta lui George
viclenia ii dicteaza modul de apropiere de Florica: falsa prietenie cu George, in a carui casa poate veni oricand ca prieten
venit noaptea in curtea lui, dupa Florica, George il ucide cu lovituri de sapa pe Ion
Ion este o victima a lacomiei si a orgoliului sau
