Prezinta particularitatile de structura si de expresivitate prin care se manifesta sensibilitatea simbolista intr-o poezie studiata, apartinand lui George Bacovia

Prezinta particularitatile de structura si de expresivitate prin care se manifesta sensibilitatea simbolista intr-o poezie studiata, apartinand lui George Bacovia.

Curent literar aparut la mijlocul secolului al 19-lea ca reactie impotriva romantismului si a parnasianismului, simbolismul are meritul de a reface sensibilitatea poeziei, apeland la simbol, aluzie, sugestie: "A numi un obiect inseamna a suprima trei sferturi din bucuria poemului [.] a sugera, iata visul!"(Stephane Mallarme).

Prin structura si expresivitate, tema si motive, "Plumb" este definitorie pentru simbolism, inscriindu-se in universul liric specific bacovian, al "atmosferei de coplesitoare dezolare, [.] o atmosfera de plumb, in care pluteste obsesia mortii si a neantului si o descompunere a fiintei organice." (Eugen Lovinescu)

Tema poeziei se inscrie in temele specific simbolsite: moartea este o obsesie fascinanta, in care lipseste cu desavarsire aspiratia, este o stare de disperare, de dezagregare a materiei, a fiintei, a existentei cosmice.

Ideea exprima starea de melancolie, solitudine a poetului incatusat si sufocat spiritual in aceasta lume.

Corespondenta dintre cuvinte si elemente din natura constituie la simbolisti principala modalitate de realizare literara a poeziilor. Titlu al poeziei, cuvantul "plumb" are drept corespondent in natura un metal greu, de culoare cenusie, maleabil. Specific simbolismului este faptul ca raportul dintre simbol (semn, cuvant) nu este exprimat, ci sugerat:

greutatea metalului sugereaza apasarea sufleteasca

culoarea cenusie sugereaza monotonia, angoasa

maleabilitatea metalului sugereaza labilitatea psihica, dezorientarea

prin gloantele de pusca fabricate din plumb devine simbol al fatalitatii si al mortii

sonoritatea surda a cuvantului ( o singura vocala incadrata de patru consoane)

sugereaza inchiderea definitita a spatiului existential, fara solutii de iesire

Structura: Poezia este alcatuita din doua catrene, fiind prezente doua planuri ale

existentei: unul exterior, sugerat de campul semantic "cimitir", "cavou", "vesminte funerare" si unul interior, al sentimentului de iubire care ii provoaca poetului disperare, nevroza, deprimare, dezolare. Avand in vedere cele doua planuri, se poate urmari aici procesul transformarii realitatii exterioare si obiective, receptate de o sensibilitate depresiva, intr-o realitate interioara si apoi transformarea acesteia, prin disolutia eului, in realitate existentiala.

Strofa intai exprima simbolic spatiul inchis sufocant, apasator in care traieste poetul, ce poate fi societatea, mediu, propriul suflet sau destinul, oricare dintre acestea fiind sugerate de simboluri din acelasi camp semantic ("sicriele de plumb", "cavou") trimitand ca stare catre iminenta mortii: "funerar vestmant", "coroanele de plumb". Starea poetului de solitudine este simbolizata de sintagma "stam singur", care alaturi de celelalte simboluri creeaza pustietate sufleteasca, nevroza, spleen, toate atitudini poetice si stari sufletesti specifice simbolismului, cu mentiunea ca toate sunt sugerate fara a fi numite. Simetria imagistica a simbolului "plumb" plasat ca rima la primul si ultimul vers al strofei inchide spatiul provocand neputinta poetului de a evada din apasarea sufleteasca sufocanta care il incatuseaza.

Strofa a doua a poeziei va ilustra mai ales spatiul poetic interior, prin aparitia sentimentului de iubire care "dormea intors" "pe flori de plumb", provocand disperarea poetului care incearca o descatusare ("am inceput sa-l strig"), insa intr-o solitudine morbida ("stam singur langa mort"), dragostea este rece, fara nici o perspectiva de implinire ("si-I atarnau aripile de plumb"). Prezenta cuvantului plumb ca rima la sfarsitul primului si ultimului vers inchide inca o data spatiul, inclestand eul poetic in interior si lasandu-l sa moara in ghearele angoasei.

Muzicalitatea versurilor specifica simbolismului este ilustrata la Bacovia in cuvinte cu sonoritate surda, terminate in consoane (plumb /vestmant /vant /plumb), de verbele la imperfect care indica lipsa oricaror stari optimiste, lipsa proiectata la nesfarsit si de cele cu sonoritate stridenta, tipatoare (scartaiau, strig).

Cromatica este numai sugerata in "Plumb" prin insasi culoarea cenusie a metalului, prin prezenta elementelor funerare: flori, vesminte, coroane, iar olfactivul apare prin prezenta mortului.

De remarcat este ca "Plumb" nu constituie o simpla abordare a mortii fizice, fizeologice. Este aici obsesia solitudinii, a mortii vietii si dragostei, a extinctiei totale. Este spaima de singuratate, de neant, poetul reusind astfel sa-si proiecteze trairile in dimensiune existentiala.