|
|
|
Conceptul operational Curent literar. Simbolism.
Simbolismul este primul curent literar modernist, aparut in Franta, la sfarsitul secolului al XIX-lea, ca reactie impotriva parnasianismului si naturalismului. Acest nou curent impune in lirica alt tip de expresivitate, evitand sentimentalismul, patetismul si retorismul specifice romantismului si impunand o alta conceptie asupra liricii, mai moderna.
Cel care ii da numele curentului este scriitorul francez Jean Moreas, intr-un articol aparut in ziarul "Le Figaro". Reprezentantii de seama ai curentului simbolist in Franta sunt: Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Stephane Mallarne
In Romania, simbolismul se manifesta aproape sincronic cu cel european (sf. sec. al XIX-lea), avand ca teoretician pe Alexandru Macedonski. El scrie un articol intitulat "Poezia viitorului", aparut in revista proprie "Literatorul", prin care sustine necesitatea unei noi formule artistice. Astfel devine nu numai teoretician al curentului, dar mai tarziu este chiar fondator de scoala simbolista. Totusi, nu reuseste sa se desprinda in totalitate de estetica romantica. Alaturi de alti reprezentanti ai curentului, precum Dimitrie Anghel, ion Minulescu sau Stefan Petica, Macedonski ramane in esenta un poet romantic cu elemente simboliste, unicul poet roman cu adevarat simbolist fiind George Bacovia.
Poezia simbolista este exclusiv o poezie a sensibilitatii pure. De aceea obiectul operei simboliste il constituie starile sufletesti nelamurite, confuze. Astfel de stari sufletesti caracteristice curentului sunt spleenul, oboseala psihica, disperarea, apasarea sufleteasca, nevroza. Cultivarea simbolului are, de asemenea , o importanta majora in cadrul acestui curent, raportul dintre universul interior al eului poetic si universul exterior nefiind exprimat, ci doar sugerat. Poezia la simbolisti nu trebuie "sa numeasca" obiectul, ci sa-l sugereze, sa-l evoce pentru a crea o stare sufleteasca. Sugestia este deci o cale de exprimare a corespondentelor, a legaturilor imperceptibile intre elementele lumii inconjuratoare, cultivand senzatiile coloristice, auditive, olfactive sau uneori imagini complexe (sinestezie). Exemple pentru contopirea imaginilor amintite putem intalni pe parcursul intregii creatii bacoviene: "E miros de cadavre, iubito" , "Carbonizat, amorul fumega /Parfum de pene arse, si ploua /Negru, numai noian de negru" (Negru).
O alta trasatura definitorie a poeziei simboliste consta prin cautarea muzicalitatii exterioare, obtinute nu numai prin ritmuri si rime perfecte, ci mai ales prin repetitia obsedanta a unor cuvinte sau versuri, a refrenurilor. La Bacovia intalnim nu numai versuri refrene ("Si ninge ca-ntr-un cimitir" - poezia Nevroza), ci uneori strofe intregi , repetate pentru amplificarea mesajului artistic ("Si toamna si iarna/ Coboara amandoua,/Si ploua, si ninge,/ Si ninge si ploua). Instrumentele muzicale sau compozitiile muzicale au de asemenea rolul de a exprima o stare sufleteasca a creatiei. Totodata, pentru o muzicalitate interioara, dar si pentru a sugera sentimente intime, se foloseste versul liber, o noutate prozodica.
Printre temele favorite ale simbolistilor se enumara tema naturii, ca fiind un cadru dezolant, in care predomina anotimpurile dezagregarii. Ploaia, ninsoarea iernii si a toamnei produc o rezonanta in spiritul eului liric, aducand mereu melancolie, monotonie, nevroza ("Si toamna, si iarna / Coboara-amandoua; / Si ploua, si ninge / Si ninge, si ploua." - Moina). La Bacovia toamna devine deci anotimpul mohorat al ploilor interminabile, al umezelii, pe cand iarna este anotimp al frigului launtric al ninsorii si al cetii.
Tot de simbolism apartine tema orasului de provincie , al spatiului obsedante care produce sentimentul inadaptarii, al incapabilitatii de comunicare cu ceilalti; sau tema iubirii, iubirea fiind insa tratata intr-o maniera total diferita fata de romantism. Creatia bacoviana are ca laitmotiv motivul mortii, al dorintei de evadare. "Si-un frig ma cuprinde / Cu cei din morminte. / Un gand ma deprinde..." Obsesiei sfarsitului continuu adeseori i se adauga si un acut sentiment de nevroza. Totusi, moartea nu produce sentimente de frica sau de groaza, deoarece ea este considerata mai degraba o cale de evadare din spatiul sufocant al universului citadin.
In final, putem trage concluzia, ca simbolismul este un curent cultural care a avut influente determinante asupra evolutiei literaturii romane, dandu-ne mari personalitati literare, precum George Bacovia, poet care prin sistemul sau unic de simboluri isi inscrie numele intre creatorii de arta nemuritori.
