|
|
|
Comenteaza doua modalitati specifice de caracterizare a personajului dramatic, prin referire la un text literar studiat.
O scrisoare pierduta, de I.L. Caragiale
La Caragiale, in O scrisoare pierduta, intalnim frecvent ca modalitati de caracterizare preferate de autor urmatoarele procedee fundamentale, toate indirecte:
1. prin limbaj;
2. prin nume.
Prin limbaj
54 Zaharia Trahanache are ticuri verbale, precum «aveti putintica rabdare», ceea ce denota o gandire plata si o anumita inertie a personajului.
55 Dandanache e peltic, defect de vorbire care nu se potriveste cu statul lui social: «Asa e, puicusorule, c-am intors-o cu politica?»
56 Pristanda foloseste frecvent termeni populari, mai ales regionalismele, iar neologismele le deformeaza, tradandu-si incultura si lipsa de instructie: bampir, famelie, catrindala, renumeratie. Ticul sau verbal produce asociatii comice: curat murdar, curat condei, curat constitutional
Prin nume
57 Zaharia Trahanache - numele lui sugereaza zahariseala si capacitatea de a se modela usor, dupa ordinele superiorilor: Trahanaua e o coca moale.
58 Nae Catavencu - demagogia personajului, principala sa caracteristica, este sugerata prin numele de Catavencu, nume ce trimite la cata - persoana care vorbeste mult.
59 Farfurdi si Branzovenescu - numele lor au «rezonante culinare» si sunt derivate cu sufixe onomastice grecesti si romanesti, amestecul clientelei politice a vremii, care se bucura de aceleasi avantaje constitutionale.
60 Pristanda - numele personajului este luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si-n alta fara sa se porneasca niciunde, aratand siretenia lui, ce simte ca adversarul de azi poate fi prefectul de maine.
