|
|
|
Comentariu literar ENIGMA OTILIEI de George Calinescu
George Calinescu a fost ganditorul deplin al spiritualitatii romanesti ,iar geniul sau s-a manifestat in toate domeniile legate de arta cuvantului: istoria literaturii, critica literara, estetica, roman, poezie, teatru, publicistica.
De-a lungul vietii sale, G.Calinescu a scris o serie de lucrari, printre care se numara: o lucrare monumentala "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent". Opera "Viata lui Mihai Eminescu" este o biografie literara si portret al geniului; "Opera lui Mihai Eminescu" este un studiu sistematic asupra operei eminesciene. De asemenea G. Calinescu a mai scris monografii inchinate unor scriitori romani (Ion Creanga, Vasile Alecsandri, Nicolae Filimon).
Creatia literara a lui G. Calinescu include toate cele trei mari ramuri: poezia (volumele "Poezii", "Lauda lucrurilor"), proza (romanele "Cartea nuntii", "Enigma Otiliei", "Scrinul negru", "Bietul Ioanide") si dramaturgia ("Ludovic al XIX-lea").
"Enigma Otiliei" este o mare panza rupta din viata, un roman citadin incadrat in formula realismului clasic, cu accente romantice si chiar moderniste.
Romanul "Enigma Otiliei" apartine genului epic, in proza, de dimensiuni mari, cu o actiune complexa, conflicte puternice si cu o intriga complicata, la care participa numeroase personaje bine individualizate si construite in spirit modern ,de catre G. Calinescu.
Tema romanului este viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea surprinsa in cateva din aspectele ei tipice, relatiile de familie, dezumanizarea , goana dupa bani.
Titlul reliefeaza ambiguitatea si farmecul misterior al personajului central feminin.
Naratorul omniscient (heterodiegenic) si naratiunea la persoana a III-a definesc perspectiva narativa. In modernism se inscrie existenta celui de-al doilea narator homodiegenic, Felix, care, in ipostaza de martor al evenimentelor este mediatorul intre naratorul obiectiv al romanului si cititor.
Timpul este cronologic, bazat pe relatarea evenimentelor in ordinea derularii lor. Perpectiva spatiala reflecta un spatiu real, acela al caselor, strazilor, si unul imaginar inchis, prin care contureaza trairile interioare ale personajelor.
Perspectiva realista a romanului este configurata de precizarea timpului si a spatiului desfasurarii actiunii, realizata prin tehnica detaliului, care constituie incipitul romanului.
Romanul este alcatuit din douazeci de capitole, numerotate cu cifre romane ,fara titluri.
Incipitul este reprezentat de specificarea timpului si a spatiului desfasurarii actiunii, realizata prin tehnica detaliului.
Actiunea incepe in 1909 si se incheie dupa mai mult de zece ani (dintre care ultimii sunt rezumati in doar doua pagini).
Primul capitol prezinta sosirea tanarului Felix Sima in casa tutorelui sau, Costache Giurgiuveanu, unchiul sau. Cand Felix ajunge in casa unchiului sau, este intampinat putin ciudat de catre acesta. Verisoara lui, Otilia, o tanara de aceeasi varsta cu el il primeste cu multa caldura si il conduce pe baiat intr-o camera unde restul familiei juca table si carti. Astfel, Felix ii cunoaste pe Costache Giurgiuveanu, Otilia Marculescu, Leonida Pascalopol, Aglae, Aurica si Simon Tulea.
Atunci cand Felix merge la familia Tulea, cititorul (naratorul) ia cunostinta, tot prin intermediul personajului-martor (narrator homodiegenic), despre aspectu casei, preocuparile si obiceiurile locatarilor, utilizand aceeasi tehnica a detaliului, prin care se sugereaza indirect, si trasaturile caracteriale. Astfel, tatal familiei, Simio Tulea, broad perne pe etamina si picta, ca si Titi, tablouri ce reproduceau carti postale ilustrate, de unde reiese lipsa de creativitate si fantezie a celor doi barbati. Felix se ofera sa-l mediteze pe Titi pentru corigenta la Latina, intrucat avea 22 de ani si nu terminase inca liceul.
Alt plan narativ este reprezentat de iubirea adolescentina a lui Felix pentru Otilia, care-i reproseaza acesteia familiaritatea excesiva fata de mosierul Pascalopol. Tanara reactioneaza cu surprinzatoare maturitate la declaratiile lui Felix, despre care crede ca este prea tanar si nerabdator, il sfatuieste sa nu se gandeasca la iubire "inainte de a-si face o cariera stralucita", considerand ca dragostea singura n-ajunge.
Conflictul dintre Otilia si familia Tulea evolueaza, tanara fiind deseori barfita si jignita, Aglae temandu-se ca fata sa nu fie infiata de Costache si ea sa piarda astfel mostenirea averii fratelui sau.
Otilia pleaca, brusc, cu Pascalopol la Paris, fara sa stie nimeni, iar Felix este deznadajduit si nedumerit, asteptand in fiecare zi o scrisoare sau o veste de la ei. Dupa intoarcerea celor doi de la Paris, Costache aduna materiale de la demolari ca sa-i construiasca Otiliei o casa, dar face un atac cerebral. Aglae, impreuna cu cele doua fiice ale acesteia si cu Stanica vin acasa la Costache ca sa vegheze ca nimeni sa nu se atinga de nimic. Aduc mancare de acasa si intind o masa mare, ca un festin, ignorandu-l total pe mos Costache. Batranul isi revine dupa boala, refuza sa intocmeasca un testament sau sa o infieze pe Otilia si, dorind sa tina banii asupra lui, o roaga pe fata sa-i faca un saculet, pe care il va coase in spatele pantalonilor, in care isi "indeasa pachetele cu hartii". Nu dupa mult timp, batranul face din nou o criza si moare.
Spre sfarsitul romanului Otilia se casatoreste cu Pascalopol in strainatate, apoi divorteaza si fata devine "nevasta unui conte". Felix ajunge profesor universitar, medic de prestigiu si autor de tratate de medicina. Stanica se casatoreste cu Georgeta , o femeie frivola si era proprietarul unui bloc de locatari.
In final Felix se intoarce in strada Antim, amintindu-si de seara in care venise pentru prima oara acolo si de cuvintele pe care le rostise atunci: "Aici nu sta nimeni!".
Caracteristici/trasaturi ale romanului:
"Enigma Otiliei" de G. Calinescu este un roman modern deoarece descrie societatea burgheza citadina, urmareste procesul de formare a unui intelectual (este bildungsroman=roman de formare), autorul utilizeaza tehnici narative moderne: oglinzi paralele (pluriperspectivism- personajele sunt caracterizate prin intermediul unui alt personaj), analiza psihologica, introspectie, prolepsa (evocarea copilariei lui Felix), tehnica contrapunctului (actiunea este construita in jurul averii lui Mos Costache; in jurul acesteia evoluand alte conflicte secundare intr Otilia si Aglae, Felix si Pascalopol), autorul utilizeza elipsa narativa (spre sfarsitul romanului lipsesc anumite episoade).
"Enigma Otiliei" este un roman realist de tip balzacian deoarece: actiunea este plasata in timp si spatiu (Bucurestiul in 1909), tema romanului prezinta viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, legaturile puternice dintre personaje, infatisarea acestora si mediul de viata, relatiile interfamiliale degradante si conflictuale si tipurile de personaje.
Caracteristici ale personajelor secundare:
Otilia Marculescu este tipul fetei cochete, enigmatice sau reprezinta tipul feminitatii.
G. Calinescu spune despre ea ca "este eroina mea lirica". Otilia starneste contradictii prin comportament. Este un personaj modern si deschis cu ajutor tehnicilor oglinzilor paralele. Felix spune despre ea ca este "fata admirabila, superioara pe care n-o inteleg", Pascalopol o considera o fata enigmatica, "artista", Costache ii spune "fe-fetita mea", Stanica o considera "fata faina si desteapta", iar Aglae o vede "dezmatata si stricata".
Costache Giurgiuveanu reprezinta tipul avarului intrucat este obsedat de idea banului, carereia ii devine victima. Intre caracterul lui Costache, infatisarea sa si mediul de viata se stabileste o legatura puternica ce demonstreaza avaritia personajului (vrea sa-i construiasca Otiliei o casa din caramizi deja folosite). Scapa de dezumanizare deoarece isi iubeste fiica vitrega si se teme de familia Tulea.
Stanica Ratiu reprezinta tipul parvenitului sau al arivistului deoarece are un scop bine determinat, este un personaj fara scrupule, un "avocat fara procese". Este demagog deoarece face discursuri pe orice tema fara sa creada in nimic.
Leonida Pascalopol reprezinta tipul mosierului rafinat, al maturului indragostit. Traieste o dilema pentru ca nu reuseste sa distinga "ce e patern si ce e viril" in dragostea lui fata de Otilia. Este generos cu toate personajele. Este distins cu gusturi desavarsite.
Aglae Tulea este "baba absoluta fara cusur in rau". Este un personaj grotesc cu o infatisare hidoasa, fara urma de feminitate. Este sotia si mama dominatoare, care isi sufoca familia din dorinta de a controla totul. Este malitioasa, "acra si vulgara", limitata in gandire.
Simion Tulea reprezinta tipul senilului lipsit de personalitate. Are preocupari infantile: croseteaza, copiaza carti postale, Este senile si apatic, evouand spre nebunie.
Aurica Tulea este fata batrana, obsedata de idea casatoriei. Este descrisa in antiteza cu feminitatea si delicatetea Otiliei. Vede in orice barbat un posibil pretendent.
Titi Tulea reprezinta tipul retardatului, al arieratului (inapoiat). Este lipsit de orice preocupare superioara care demonstreaza imbecilitatea si mecanicismul gandirii: copia carti postale, se legana, acuza dureri de cap cand invata. Numele acestuia, "Titi", este semnificativ pentru inteligenta redusa.
Olimpia Ratiu reprezinta tipul femeii apatice, lipsita de orice preocupare si de orice interes. Este lipsita de gratie. Este sotia supusa si o mama neinteresata.
Georgeta reprezinta tipul curtezanei, al femeii intretinute. Traieste sentimente puternice fata de Felix. Este tot orfana si dornica sa-si intemeieze o familie.
Caracterizarea personajului principal:
Felix Sima reprezinta tipul tanarului intelectual in formare, al indragostitului numit martor si actor.
Este urmarit in procesul de formare, maturizare (initiere) in plan profesional cat si sentimental. Are trasaturi romantic, atat prin infatisare cat si prin dorinta de a trai o dragoste absoluta si de a-si implini idealul. Reprezinta motivul orfanului dornic de iubire si de a-si intemeia o familie.
Caracterizarea directa este realizata de catre narrator prin decrierea fizicului "fata juvenila si prelungita, aproape feminina", "tanar de vreo 18 ani [.] cu un aer barbatesc si elegant". Otilia spune despre acesta ca "domnul e timid sau discret" iar Felix se autocarcterizeaza "doresc sa-mi fac o educatie de om. Voi fi ambitios, nu orgolios".
Caracterizarea indirecta se realizeaza prin fapte, prin mediu, prin relatiile cu ceilalti, prin relatia lui cu Otilia si prin limbaj.
Din faptele sale reie ca Felix este lucid si analitic deoarece analizeaza toate gesturile Otiliei, este ambitios intrucat isi doreste o cariera solida. Este perseverant siinteligent, ferm si tenace deoarece munceste in mod consecvent pentru a fi remarcat. Nu esteinteresat de mostenirea lui Giurgiuveanu asemeni Otiliei si lui Pascalopol.
In casa lui mos Costache, Felix este suprins in antiteza cu nefavorabilul si traieste izolat, inconjurat de carti si tratate de medicina.
In relatiile cu ceilalti este dispus sa-l ajute pe Titi la lectii, insa intampina incapatanarea acestuia. Este naiv si credul, insa dupa avertismentele Otiliei se indeparteaza de familia Tulea.
In relatia cu Otilia el traiest o iubire juvenila si entuziasta care il transforma intr-un personaj romantic. Isi doreste sa-i ofere Otiliei o viata lipsita de griji si se simte gelos pe relatia ei cu Pascalopol. O considera o tanara enigmatica si este atras de amestecul de copilarie si maturitate. Esecul in dragoste il maturizeaza.
Este un personaj martor deoarece, din perspective lui cititorul descopera secvente si personaje ale romanului. Limbajul lui Felix ii dovedeste eruditia si cultura.
"Enigma Otiliei" este o mare panza rupta din viata, , roman citadin incadrat in formula realismului clasic cu accente romantice si chiar moderniste.
