|
|
|
Andrei Muresanu si al sau Un Rasunet
Nascut la Bistrita, in 1816, intr-o familie de mica burghezie transilvaneana, inceteaza din viata la Brasov, in 24 Octombrie 1863. Invata la o scoala saseasca, apoi in cadrul Liceului Piaristilor din Bistrita si la Blaj ( studii de teologie si de filosofie).
A fost institutor, profesor in Brasov si functionar de stat la Sibiu. Revolutia de la 1848 il numara printre conducatorii ei. Cunoscut in primul rand ca poet ( si-a publicat versurile in volumul Din poesiele lui Andrei Muresanu -1862) si autor de interventii publice pe teme istorice, politice si de arta. Ii intalnim semnatura in Gazeta Transilvaniei, Foaie pentru minte, inima si literatura etc.
Tonul sau vaticinar a castigat publicul epocii si ii va aduce interpretarea personalitatii sale de catre Eminescu ca fiind expresia romantismului orfic si revolutionar.
Eminescu ii consemna in epitete superlative meritele in Epigonii , acordandu-I un spatiu egal cu cel rezervat lui Bolintineanu, Negruzzi si Alecsandri, si, semn al marii sale admiratii , il facea eroul unui amplu poem romantic ramas neterminat:
,, Muresan scutura lantul cu-a lui voce ruginita,
Rumpe coarde de arama cu o mana amortita,
Cheama piatra sa invie ca si miticul poet,
Smulge muntilor durerea , brazilor destinul spune,
Si bogat in saracia-I ca un astru el apune,
Preot desteptarii noastre, semnelor vremii profet."
Poezia de acest tip nu putea sa nu aiba ecou in Ardealul oprimat ( care peste decenii va da pe Goga) si lirismul lui Muresanu a avut imitatori. Prestigiul poetului era mare, Eminescu il aseamana cu miticul poet si vede in el ,, un preot al desteptarii noastre, semnelor vremii profet" in ciuda atitudinii negatoare a lui Maiorescu.
Poezia Un rasunet cunoscuta sub numele Desteapta-te, romane! Reprezinta culmea creatiei poetice a lui Andrei Muresanu. O legenda spune ca poezia ar avea urmatoarea legenda: ,, Andrei Muresanu se simte intr-o dimineata din luna lui Mai a anului 1848, impins ca de o putere nevazuta spre varful muntelui Tampa din Brasov. Urca potecile piciorului de munte ca tarat de o vraja, tot mai sus, mereu mai sus, spre taria cerului. Sosit pe cea mai inalta culme a Tampei , privi Brasovul inca adormit. Se uita spre Scheiul romanesc si se gandi cu amor la poporul robit si la neputinta lui de a-I putea fi de vreun folos. Mintea I se dusese spre robia de odinioara a altor popoare. Fara vrere se gandi si la literatorii neamurilor din vremurile vechi si se hotari ca precum Moise odinioara a dat poruncile Decalogului, tot astfel sa intocmeasca si el pentru romani niste ,,legi "de reinnoire, de redesteptare, de chemare la o noua viata. Prima varianta a poeziei ar fi avut zece strofe. Prietenii brasoveni ii sugereaza a unsprezecea strofa."
Mai plauzibile, in privinta genezei poeziei sunt marturiile sotiei poetului.Dupa adunarea de pe Campia Libertatii, Andrei Muresanu s-a intors intr-o evidenta ,,febra" creatoare :,,El nu s-a culcat , ci s-a asezat la masa de scris si a scris pana tarziu , dupa ce se facuse ziua, mai sculandu-se din cand in cand , de la masa, si plimbandu-se prin odaie, citind ceea ce scrisese. Erau strofele din Desteapta-te, romane! "
Poezia are ca idee poetica de baza lupta pentru libertate si unitate nationala a intregului nostru popor. Alcatuita din 11 strofe, creatia impresioneaza prin tonul solemn, profetic si prin patosul chemarii la lupta .
La nivelul expresiei, cele trei idei- libertate, unitate, lupta- sunt redate prin cuvinte cheie - ,, desteptare", ,,somn", ,,moarte", ,,dusmani", ,,frati" si prin simboluri - Mihai, Stefan, Corvin- domnitori luminati din cele trei provincii.
Textul este construit dintr-o serie de indemnuri prin care romanii trebuie sa actioneze pentru ,, a-si croi o alta soarte". Prin fapte, poporul nostru este un urmas demn al romanilor. Poetul subliniaza dorinta arzatoare a romanilor de a duce mai departe idealul de libertate si unitate nationala. Atat de,, patrunsi la suflet"sunt romanii, incat jura sa implineasca visul de unire nerealizat la Milcov si Carpati. Patria devine simbolul mamei care cere fiilor sa treaca s i ,,prin sabie si f oc"pentru realizarea Unirii.
Poporul a indurat robia turceasca si despotismul,,cu-n treaga lui orbie", dar a pastrat cu sfintenie limba romaneasca. Poetul ii indeamna pe romanii ,,din patru unghiuri"sa fie uniti ,,in cuget si-n simtiri".
Poezia a fost supranumita de Nicolae Balcescu ,,Marseilleza romanilor" pentru ca ,,una din faptele cele minunate ale acestui minunat al XIX-lea veac fara indoiala e desteptarea nationalitatii romane din Ardeal, dupa un somn greu dintr-un jug ce de o mie de ani o impovara."Ea este adoptata ca imn al revolutionarilor romani de la 1848: in tabara din Apuseni a lui Avram Iancu -,,cu totii juni, barbati si batrani"se puneau de faceau sa rasune vaile muntilor de cantari de vitejie si de nationalitate, mai cu seama de acea puternica si frumoasa Marseilleza a domnului Andrei Muresanu: ,,Desteapta-te romane, din somnul cel de moarte".
O lunga discutie s-a purtat in jurul melodiei ,,Rasunetului".Trei opinii s-au cristalizat in decursul timpului: a) Autorul melodiei este necunoscut ( opinie sustinuta de Iacob Muresianu si de unul dintre primii sai biografi, Ion Ratiu): ,,Pe cum mult timp n-au fost in clar cu compozitorul melodiei Marseillezii.asa si despre melodia Rasunetului lui Muresanu nu s-a putut constata pana in ziua de azi cine este autorul ei."
b) Autorul poeziei ar fi poetul ( sustin G. Barit si G. Moroianu, scriitor brasovean, nepot al poetului) : ,,Aria inventata tot de autor corespundea foarte bine textului; ea respira din durerile trecutului, dedea si espresiune la suferintele actuale"; c) Autorul melodiei este Anton Pann. Este parerea cea mai larg raspandita si cea adevarata, dar trebuie precizat ca melodia a fost gasita si adaptata pentru text de Ghe. Ucenescu, psalt la biserica sf. Nicolae din Scheii Brasovului, fost elev al lui Anton Pann.
Aron Densusianu socotea ca nimeni ,,n-a atins inaltimea lui Muresanu", ca opera lui are un caracter profetic, grav si sincer, ca a unui ,,om inspirat de divinitate", pe cand Maiorescu striga ,,in laturi!"la toate poeziile lui, in afara de ,,Un rasunet", la toate, fara exceptie, exagerare si de o parte si de alta.
Maiorescu sustinea ca Muresanu ,, a scris multe versuri, dar o singura poezie - Desteapta-te, romane! - aceasta poezie (desi prea lunga ) arata un simtamant patriotic adevarat, a venit in momentul unei mari agitari a spiritelor, a fost din intamplare singura care a dat expresie acelei agitari in acel moment (1848) si astfel a devenit populara si a ramas cunoscuta de toata lumea romana.. Asa de intinsa si de adanca era pe atunci miscarea sufleteasca a poporului, incat nu putea sa fie stapanita in marginile obisnuite, ci, precum s-a revarsat in actiuni istorice neobisnuite a cautat sa se exprime si in oarecare forme estetice ale emotiunii, in poezie si in cantare. Cantarea este o trebuinta neaparata a situatiei , si pentru cantare se cerea si poezie."
Poezia Un rasunet a cunoscut si alta varianta in 1842 cu titlul Alt resunet care cuprindea un grav blestem:
,,Intuneca-te soare, s-aurita ta lumina
Pastreaz-o pentru fiii din timpii viitori,
Acopera-ti , o, luna a ta raza senina,
Sa nu o vada muntii s-a lor locuitori.
Putina mostenita ramaie-le povata ,
L-a iadului prapastii pogoare-se de vii,
O moarte necurmata sa pasca a lor vieata !
Cutremur, spaima, groaza, ajunga asea fii."
Pe langa putinele poezii de autentica vibratie, Muresanu, este dupa 1848 autorul a numeroase versuri ocazionale, in care retorismul greoi si confuz, stangacia expresiei sau stridenta unor neologisme nu mai sunt compensate de patosul poeziilor care l-au cunoscut.
Ajuns functionar de stat si translator la Sibiu la Buletinul oficial al guvernului (1850), Muresanu devine un slujbas constiincios, inchinand ode si imnuri reprezentantilor de la Viena.
Cand guvernatorul Transilvaniei principele Carol de Schwazenberg,intra in Sibiu (1851), ,,contepistul"ii facu un ,,devotament", precum ca romanul:
,,In Austria unita zareste a sa scapare
Prin casa domnitoare, supt vultur duplicat,
Ce-avand romanul astazi un bine mic au mare,
Acela il ascrie l-augustul imparat!"
In 1852 inchina imparatului, venit in Ardeal, un ,,Omagiu de fidelitate":
,,Fiti siguri, Maiestate, ca asta natiune,
Va zice: Francisc Josef ne dete inceput
Iar in 1854, cu prilejul nuntii aceluia ,,Un vot sincer" si un penibil ,,Inm populare", paralela a imnului oficial:
,, Doamne tine si protégé
Patria si pre-mparat!
Ca umbrit de santa lege
Sa ne vaga luminat!
De dusmani s-o aparam,
Si cu tronu-I dempreuna,
Soarta Austrii s-o saltam.!
Austria sa-n floreasca
Toate aceste umilinte sunt explicabile, insa stirbesc mult aureola de martir national a Muresanului, dealtfel guvernul il puse in disponibilitate in 1861 si poetul recunoaste in 1862 in prefata scrisa de el la volumul sau de poezii :
,,Din anul 1850 incoace, cerand impregiurarile mele ca sa ma asecur cevas mai bine pentru viitor , atat in privinta persoanei mele, cat si a familie-mi, si sa nu mai fiu astrans a trai din promisiuni, cari mai ca nu se implinesc niciodata, urmai chiamarei ce mi se facu din partea guvernului c.r. civile si militare al Transilvaniei, in calitate de concepist guverniale, cu care post era impreunat si oficiul de translator pentru limba romaneasca , pe langa o remeneratie anuale, afara de salariul defipt pentru postul de, concepist, si petrecui acolo unsprezece ani in pace si liniste, fara sa-mi fi parasit lira, sau sa ma fi departat de Parnas, cu o zisera unii si altii,."
Reintors la Brasov muri, prematur, in noaptea de 11 spre 12/ 24 Octombrie 1863 (,,nebun"), fiind ingropat in cimitirul Sfanta Treime in suburbiul de sus.Lasa un fiu George , elev in clasa a VII-a de gimnaziu si o fiica Eleonora de 11 luni. Pe sotie o chema Susana si era fiica de preot.
Desi poet minor, Muresanu a creeat un text care, in lirica sociala romaneasca, se numara printre capodopere.Prin aceasta poezie, el intra in galeria marilor spirite reprezentative ale literaturii romane de la 1848, in galeria celor mai autentici poeti-tribuni. El inaugureaza o trasatura majora a poeziei transilvanene: caracterul mesianic si profetic ce va culmina cu creatia lui Goga.
Poezia Desteapta-te, romane! a devenit un ,,cantec care ne-a insotit istoria"de la 1848 pana la Revolutia din Decembrie 1989. Adeseori interzise in perioadele de dictatura, versurile poeziei lui Andrei Muresanu s-au bucurat de aprecieri elogioase in critica literara romaneasca de la Titu Maiorescu pana la George Calinescu.
In Decembrie 1989, Desteapta-te, romane! a fost imn al revolutionarilor, iar la 24 ianuarie 1990 a devenit Imnul national al Romaniei.
BIBLIOGRAFIE :
1) George Calinescu - Istoria literaturii romane.; Editura Minerva, Bucuresti 1988, pp.253-255
2) Zoe Dumitrescu- Busulenga si Iosif Sava , Dialog despre A.Muresanu- in Astra ,1988, nr. 11.,p.9.
3) Mihai Eminescu- poezia Epigonii , volumul Poezii, Editura Minerva, Bucuresti 1982, p.92.
4) I. Gherman- Geneza unui imn ,Astra, 1966, nr.6, p.7,
5) Titu Maiorescu- Critice -Ed. Minerva, 1989, Bucuresti, pp.319-331 (In laturi! 1886)
6) Iacob Muresianu - Muza romana- , nr.10, 1894, p.3,
7) I. Popescu-Bajenaru - Cum a scris Muresanu ,,Marsul Anului 1848", in volumul Cartea omului matur , Bucuresti , 1925, p.774.
8) Istoria literaturii romane de la origini pana la 1900, Ed.Academiei R.S.R. Bucuresti, 1979, pp. 596-597.
