Prezinta
particularitati moderniste intr-o poezie studiata, apartinand lui Ion Barbu
Printre poeziile care ilustreaza "fetele' eului pot fi amintite: Din
ceas dedus si Dioptrie. in aceste texte, eului poetic ii revine
responsabilitatea de a inlatura valul care acopera adevaratul chip al lumii, pe
care-1 eternizeaza, transsubstantiat, in vers. Dezvaluirea ar putea echivala cu
o intoarcere la starea primordiala a poeziei si la cea pura, sacra, a lumii.
i6h477ix88rfr
Textul care deschide volumul, preluandu-i si titlul, Joc secund, reprezinta
un prim pas in procesul de initiere in tainele creatiei poetice. Titlul,
sugestiv, pune in evidenta ideea centrala si crezul poetic: poezia reprezinta o
dematerializare a lumii prin oglindire, o reprezentare purificata a lumii,
creatia devenind "un joc secund, mai pur'. Lumea vazuta ca o copie a
"lumii perfecte' este salvata prin spatiul poeziei, spatiul jocului
secund, atemporal "din ceas dedus', aspatial, teritoriu imaginat al
experientelor spirituale pure. Poezia porneste de la viata, dar nu se confunda
cu aceasta; ea se inalta pe "inecarea' universului real printr-un joc al
oglindirii, devenind un sublimat, o copie geometrizata a lumii.
Primul vers contine un element-cheie al textului, propagat dupa principiul
undei in intregul corp poetic. Poezia, "adancul acestei calme creste',
pune realitatea intre paranteze, iesind din temporalitate, "din ceas
dedus', spre a instaura prin reflectarea in oglinda o lume superioara,
spirituala, mantuita. Metaforele care definesc poezia evidentiaza profunzimea
actului creator ("adancul') si ordinea spirituala, intelectuala, pe care
aceasta o impune ("calmele creste' amintesc de esenta piscurilor
intelectului). Scenariul din primul vers este reluat in versurile urmatoare.
Reflectarea in oglinda magica a apei ("grupurile apei'; "numai
marea') permite transcenderea fondului biologic al lumii ("cirezilor
agreste'; "meduzele') si circumscrierea esentelor (,joc secund, mai
pur'; "clopotele verzi'). Lumea e joc; oglindindu-se in spirit, se
transforma intr-un alt fel de joc, mai aproape de idee. Se remarca rolul
cromaticii barbiene, culoarea aducand sugestia unei lumi superioare (azurul
pastreaza aceeasi imagine eminesciana a infinitului sacru, verdele este
culoarea nemuririi, dar si a intelectului).
Eul poetic apare in ipostaza unui homo ludens, parte a jocului creator,
el fiind cel care delimiteaza rasaritul unei noi metode de creatie ce se
deschide spre o lume a spiritului ("nadir latent'). Punct simetric al
zenitului, nadirul ascuns vederii, dar accesibil prin gandire si calcul
matematic, este locul in care se situeaza constiinta poetica pentru a ridica
imaginea sintetizata a lumii si a capta muzica ei secreta, risipita,
fragmentara. Creatorul isi asuma rolul de insumator al "harfelor
resfirate', avand puterea de integrare a experientelor poetice si de
sublimare a lor in imnurile "harfelor rasfirate'. Poezia generata este
cantec misterios si plan secund al absolutului. Aluziile la Orfeu sunt
inregistrate de imaginea creatiei poetice - cantecul pe care-1 istoveste, redu-candu-1
la esente. Actul creator consuma fiinta in dificila incercare de recuperare a
fabuloasei muzici a sferelor ce ar putea organiza si da sens intregului
univers. Lumea umana nu este decat o masca, un desen complicat. Poezia ce-si
alatura puterea spiritului accede intr-un univers de linii si forme pure, care
geometrizeaza - ordoneaza si esentializeaza - lumea.
