|
|
|
ANALIZA UNUI FRAGMENT POETIC
Etape:
atitudinea eului liric (obiectivitate/ subiectivitate)
relatia pe care acesta o instituie in poezie ( cu sine, cu lumea, cu ceilalti);
expresivitatea, sugestivitatea limbajului;
modul de realizare a imaginarului poetic;
procedee si modalitati poetice (metafore, imagini poetice, inversiuni, simetrii.)
EXEMPLU:Melancolie, de Tudor Arghezi
"Am luat ceasul de intilnire
Cind
se tulbura in fund lacul
Si-n perdeaua lui subtire
Isi petrece steaua acul.
Cita vreme n-a venit
M-am uitat cu dor in zare
Orele si-au inpletit
Firul lor cu firul mare."
Fragmentul are fixata inca din titlu o tonalitate a versurilor si o atitudine a eului liric -melancolia. Discursul se instituie la persoana intii (este deci subiectiv) cu o nuanta confesiva, cu accente de romantism in imaginarea cadrului, dezavuate insa de semnificarea imaginii dincolo de realitatea ei de cadru.
Starea este generata de asteptarea iubitei, fiind aici redat ceea ce simte eul liric in momentul apropierii unei intilniri. Este exprimata aici emotia starii de expectativa care este mai pretioasa decit clipa venirii in sine. Asteptarea este momentul cel mai prielnic adincirii in sensuri si simtire.
Limbajul este simplu, cumulat insa pe imagini sugestive. In prima strofa se prezinta imaginea unui amurg, sugerata de doua cuvinte ce trimit la idea de temporalitate ("ceasul", "acul") si la sfera semantica a innoptarii ("tulbura"-ideea de curgere, de proces al asfintitului, cadru nelipsit melancoliei romantice,"stea"). Nu se mizeaza pe ambiguizare, sugestivitatea reiese din modul surprinzator de imbinare a cuvintelor, si nu pe incifrarea sensurilor.
De fapt, se mimeaza un peisaj romantic, dar cu functie schimbata. El nu mai este valorificat ca si cadru ce intretine idila, ci spatiul este imagine a temporalitatii, este un mod de a semnifica, de a sugera. Avem aici stea, lac, ceas_recuzita romantica, dar acestea isi pierd semnificatiile individuale pe care le aveau spre exemplu la Eminescu si participa la construirea imaginii in ansamblu.
In strofa a doua este proiectata imaginea asteptarii, vazuta ca o desprindere de timpul cotidian, ca o inserare in "timpul etern" al emotiei, adica in acea durata ce se percepe la nivelul intensitatii simtirii si nu din punct de vedere al scurgerii firesti a orelor, clipelor ("Orele si-au impletit /Firul lor cu firul mare"). Starea de exaltare amestecata cu sentimentul de "dor" este o stare ce transgreseaza realul si iti determina o stare de visare sintetizata in acea privire "in zare".
Modelul de versificare este unul traditional din punct de vedere formal: rima imbratisata si ritmarea versurilor, impartirea pe strofe. Insa continutul satisface principiul modern arghezian al creativitatii, acela al redescoperirii de noi sensuri ale cuvintelor , de obtinere a sugestivitatii.
Ca si figuri de stil avem: "perdeaua" lacului_metafora care trimite atit la idea de oglindire, cit si la cea de val, ce sugereaza misterul sentimentului asteptarii; imaginea simbolica a atemporalitatii clipei de asteptare a iubitei _ "Orele si-au impletit/ Firul lor cu firul mare". Vizualul este elementul predominant care coordoneaza starea de melancolie, surprinsa in ipostaza ei benefica, ca si creatoare a starii de infiorare: pe de o parte amurgul ce se oglindeste in lac, pe de alta parte acel "uitat in zare".
Cele doua strofe in ansamblu stau sub semnul unei linisti exterioare, ce face evidenta fervoarea interioara.
