|
|
|
Catre a. 2340 a. Chr., un uzurpator semit, Sargon (Sarrukin -"rege legitim), dupa ce a pus mana pe tronul din Kis, l-a inlaturat pe Lugalzaggisi, a cucerit intreaga Mesopotamie meridionala si a intemeiat o noua capitala, Akkad (Agade). Sargon cel Mare, ca si alti suverani celebri, a devenit personaj legendar. In decursul indelungatei sale domnii (cca. 2340-2284 a. Chr.), Sargon cucereste Elamul, insula Tilmun (Bahrein), regiunile de la est de Tigru si Asiria, ajungand pana in Siria si in Anatolia. Regii oraselor sumeriene se recunosteau tributari ai cuceritorului akkadian care, la Nippur, isi asumase titlul de "Rege al celor Patru Tinuturi" (Sumer, Akkad, Ammuru si Subartu).
De acum inainte Sumerul nu mai era decat o parte, e drept cea mai civilizata, a unui vast imperiu a semitic a carui coeziune se intemeia pe fidelitatea armatei fata de persoana suveranului. Aceasta evolutie trebuie pusa pe seama unui grup etnic minoritar (semitii akkadieni) care a reusit, asemenea hittitilor in Anatolia sau arienilor in Mitanni, sa impuna dominatia unei caste de razboinici condusa de rege. Un alt cuceritor, nepotul lui Sargon, Naram-Sin (2260-2223 a. Chr.), a fost primul suveran mesopotamian care a dispus sa fie divinizat ("Rege al celor Patru Tinuturi ale Lumii si zeu al Akkadului"). Naram-Sin a redresat Imperiul akkadian subrezit in urma domniilor succesive ale tatalui si unchiului sau. Stela lui Naram-Sin, pastrata la Luvru, care comemoreaza victoriile regelui asupra populatiilor din Zagros, este o capodopera a artei mesopotamiene.
Limba cuceritorilor semiti avea sa se impuna in locul celei sumeriene. Cu timpul, akkadiana a ramas singura limba de uz curent in Mesopotamia. Desi inceteaza de a mai fi vorbita, sumeriana si-a pastrat rolul de limba liturgica. De altfel, conservatorismul religios sumerian se prelungeste in structurile akkadiene.
Incepand din epoca cuceririi akkadiene declinul sumerienilor a fost rapid. Sumerienii au fost absorbiti intr-un mediu alogen in care, dupa putin timp, n-au mai reprezentat decat o minoritate. Schimbari majore au loc si in regimul proprietatii funciare: puterea economica trecea si ea in mainile akkadienilor. Prin diviziunea puterii, sumerienii, marisera domeniul regal in detrimentul domeniului zeului; sub Imperiul akkadian, templele isi vad micsorandu-li-se privilegiile in folosul domeniului regal si al unei anumite dezvoltari a proprietatii particulare. Odata cu instalarea dinastiei akkadiene practica arendarii cunoaste o noua forma: nu mai era doar o modalitate de exploatare a marilor domenii, ci si un mijloc al suveranilor akkadieni de a-i rasplati pe inaltii demnitari civili si militari, de a-i pastra in serviciul coroanei datorita unei legaturi personale (loturile acordate erau individuale si netransmisibile). Aceste noi realitati favorizeaza dezvoltarea proprietatii individuale, tot mai evidenta in perioadele urmatoare.
Pe de alta parte, cuceritorii semiti adopta multe din structurile de civilizatie sumeriene si, inainte de toate, sistemul economic al oraselor sumeriene. Astfel, se ajunge treptat la sinteza sumero-akkadiana.
Cuceririle militare ale akkadienilor nu reprezinta doar simpla manifestare a unui imperialism monarhic. Mobilurile economice ale acestor expeditii militare evidentiaza o anume continuitate in raport cu trecutul: asa se explica ocuparea insulei Tilmun care, inca din epoca protodinastica, avea rolul de intermediar intre Sumer, pe de o parte, valea Indului si minele de cupru din Oman pe de alta. La fel, campaniile lui Sargon indreptate spre coastele Levantului nu aveau alt scop decat acela de a pune mana pe sursele de aprovizionare cu lemn de cedru din Liban si din Amanus. Peste cateva decenii, cucerirea vaii Haburului i-a deschis lui Naram-Sin accesul spre bogatiile miniere si forestiere ale Anatoliei, precum si controlul drumurilor comerciale care duceau catre coasta mediteraneana.
Imperiul akkadian intemeiat de Sargon s-a prabusit dupa un secol si jumatate sub loviturile gutilor, populatie originara din muntii Zagros. Dupa moartea lui Sar-kali-sari, fiul lui Naram-Sin, Imperiul akkadian s-a dezagregat, iar barbarii lulubiti si guti se revarsa peste Mesopotamia.
De aici inainte, istoria Mesopotamiei vadeste o anume ciclicitate: unitatea politica a Sumerului si Akkadului este distrusa de "barbarii" din afara; la randul lor, acesti din urma sunt rasturnati de revolte ale oraselor-state mesopotamiene. In general, invaziile nomazilor au fost precedate de o lenta descompunere interna a statelor mesopotamiene. Infiltrarea rapida a populatiilor alogene in campiile Mesopotamiei centrale si meridionale, de indata ce puterea centrala dadea semne de slabiciune, este una din caracteristicile istoriei mesopotamiene.
Astfel, catre 2200 a. Chr., gutii -originari din Kurdistan- au profitat de conflictele dinastice care au tulburat ultimii ani ai Imperiului akkadian pentru a pune mana pe putere in Babilonia. In timpul dominatiei gutilor, orasele sumeriene par sa-si fi pastrat o anume autonomie. Oricum, in a doua jumatate a sec. XXII a. Chr., sub domnia lui Gudea (2144-2124 a. Chr.), Lagashul a putut initia o politica de hegemonie locala ce aminteste de epoca protodinastica, desi se afla inca sub tutela gutilor. Apoi, catre finele aceluiasi secol, Utu-hengal, regele Urukului, elibereaza Mesopotamia centrala si meridionala de sub dominatia gutilor, luandu-l prizonier pe Tiriqan, ultimul lor rege.
