|
|
|
Primele societati organizate statal au aparut in Orientul Apropiat la finele mileniului IV a. Chr., inaugurand un nou capitol in istoria Umanitatii. Spre deosebire de societatile prestatale, noile structuri statale serveau unor elite care controlau miile de locuitori prin monopol economic, forta militara si constrangeri de natura religioasa.
Cu privire la originea statului s-au formulat teorii contradictorii. De pilda, V.G. Childe considera ca geneza statului trebuie pusa in legatura cu revolutia urbana. In acest context, un rol esential ar fi avut dezvoltarea metalurgiei, ramura ce a creat o categorie de specialisti si a modificat structurile sociale. V.G. Childe sustinea ca metalurgistii erau platiti doar din surplusurile alimentare rezultate in urma practicarii agriculturii intensive. Roadele travaliului mestesugarilor trebuiau distribuite, iar materiile prime trebuiau importate. Irugatiile au sporit productivitatea agriculturii, conducand la controlul centralizat al producerii si distributiei de alimente. Astfel se naste o societate stratificata, bazata pe categorii economice. In cele din urma, o forta politica si religioasa a inceput sa domine viata urbana, pe masura ce despotii si preotii au ajuns sa stapaneasca temple si cladiri publice ca simboluri ale autoritatii lor.
Primele constructii monumentale sunt semnul unei concenmnul unei concen In epoca predinastica avem si atestari in legatura cu functia redistributiva a acestor nuclee de putere; depozitele si atelierele vadesc exercitarea unui control asupra proceselor de productie, fapt confirmat si de cilindri-sigilii, semne de autoritate si semne de proprietate deopotriva. Se contureaza astfel elementele definitorii ale unei societati prestationare (sau tributare) care va cunoaste formele cele mai evoluate tocmai in orasele-state mesopotamiene.
Alte teorii accentueaza rolul factorilor de mediu care, indiscutabil, au jucat un rol important in geneza civilizatiei de vreme ce primele state ale lumii antice apar in zone cu un ridicat potential agricol, adesea situate la juxtapunerea diferitelor regiuni ecologice. In Mesopotamia satele mai dezvoltate au devenit orase si , mai tarziu, cetati-state, de-a lungul secolelor in care exploatarea ecosistemului a devenit mai organizata si mai sistematica. Din aceasta perspectiva, o deosebita importanta trebuie sa fi avut crearea de provizii alimentare utilizate pentru noile categorii care nu erau implicate in agricultura. Astfel a fost necesara nu doar o mai mare productivitate in agricultura, ci si unele schimbari sociale si culturale, cum ar fi sistemele centralizate de depozitare.
Nu este de neglijat nici rolul comertului de vreme ce inca din epocile arhaice retele comerciale din cadrul civilizatiilor de tip rural s-au integrat in vastele rute ale caravanelor, ulterior comertul la distante mari luand amploare in statele Vechiului Orient.
In sfarsit, un rol esential in geneza statului vor fi avut centrele ceremoniale (templele) si religia institutionalizata. Centrul ceremonial constituia locul sacru unde oamenilor de rand li se garanta reinnoirea ciclica a fiecarui anotimp si, totodata, locul in care splendoarea, puterea si opulenta elitelor simboliza bunastarea intregii comunitati. Cu timpul, centrul ceremonial a devenit centrul initial al puterii, schimbului si autoritatii publice.
Rezumand, putem conchide ca presiunea si cresterea densitatii populatiei au constituit dinamica sistemului cultural ce a determinat geneza statului. Oricum, cheia procesul a fost centralizarea administrativa a resurselor. Un atare proces a permis economiei sa depaseasca stadiul gospodariei individuale. De aceea, primele state ale Vechiului Orient au aparut in contexte socio-culturale si ecologice in care administratia centralizata rezolva toate probleme individului. Primele state indeplineau functii de manipulare a mediului ecologic, dar si a populatiei, prin intermediul unui sistem birocratic si politic.
Noile conditii economice si sociale dezvoltate in cadrul civilizatiilor de tip rural din epoca neolitica si chalcolitica au determinat o mutatie in regiunea numita de vechii greci "tara dintre fluvii", adica Eufrat si Tigru. Extinderea suprafetelor cultivate tot mai departe de fluvii, reclama organizarea unui sistem de irigatii din ce in ce mai complex. Doar anumite organisme colective -anumite clanuri sau marii proprietari- erau in masura sa faca fata unor asemenea exigente.
Marile domenii particulare ale unor clanuri au jucat un rol important in acele regiuni ale Mesopotamiei unde structura etnica prezenta de timpuriu o dominanta semitica, adica mai ales in Babilonia. In Sumer, pamanturile au fost acaparate de timpuriu de clerul principalelor temple, care au jucat de timpuriu un rol economic decisiv.
Asadar, in sudul Mesopotamiei, templele au fost beneficiarele unei evolutii in care dezvoltarea economico-sociala era conditionata de un efort colectiv indispensabil bunei functionari a sistemului de irigatii. Noile conditii economice de la finele mileniului IV a. Chr. si inceputul celui urmator au favorizat atat dezvoltarea marilor sanctuare sumeriene cat si cea a oraselor. Daca progresele economice au fost determinante in diferentierea corpului social, dezvoltarea comertului va favoriza constituirea unei veritabile caste birocratice.
Epoca predinastica -cuprinsa intre ultimele secole ale mileniului IV a. Chr. si cele dintai ale mileniului III a. Chr.- coincide cu inflorirea civilizatiei sumeriene. Impulsul isi are originea la Uruk (Erebul biblic, actualul Warka) care a jucat un rol capital la inceputurile civilizatiei urbane. Vestigiile de la Uruk (nivele VI-III) atesta inceputurile si dezvoltarea unui urbanism monumental, aparitia cilindrilor-sigiliu, apoi a scrierii, si in cele din urma, a unei sculpturi in piatra de mari dimensiuni.
In stadiul actual al cercetarii se considera ca Uruk este primul oras-stat din lumea antica. Dupa 4500 a. Chr. comunitatea din Uruk a devenit oras, absorbind populatia satelor din vecinatate. Uruk-ul se intindea pe cca. 250 ha, iar satele-satelit din jur pe cel putin 9,7 km fata de centru, fiecare dispunand de propriul sau sistem de irigatie. Orasul era dominat de marele ziggurat (pe una din terasele superioare se inalta Templul Alb); sanctuarul era centru vietii din Uruk, locul unde se aflau, deopotriva, templul, depozitele, atelierele si centrul de guvernamant. Pana la mijlocul mileniului IV a. Chr. orasul sumerian isi va dezvolta un sistem elaborat de administratie.
Economia nu se putea dezvolta fara existenta unui sistem stabil de echivalente intre bunurile materiale si anumite servicii. Aceste echivalente presupuneau reguli stricte si o autoritate capabila sa le faca respectate. Puterea economica si cea politica erau astfel in mod inevitabil legate intre ele.
Prin urmare, pe masura ce se accentua diferentierea corpului social, devenea imperios necesara o structura politica (statul) pentru a proteja bogatiile acumulate si pentru a pastra coeziunea unei comunitati tot mai diverse. Aceste ratiuni au determinat geneza cetatii-stat in Vechiul Orient.
In prima jumatate a mileniului III a. Chr. apare institutia monarhica. Pentru sumerieni regalitatea avea o origine divina; institutia regalitatii "a descins din Cer", in acelasi timp cu insemnele sale, tiara si tronul. Aceasta conceptie s-a perpetuat pana la disparitia civilizatiei asiro-babiloniene. Regele, reprezentantul zeului, era raspunzator de recolte si de prosperitatea cetatilor. Trecerea de la cetatile-temple la cetatile-state reprezinta un fenomen de importanta capitala in istoria Vechiului Orient. Institutii noi -armata regulata si birocratia- sunt atestate acum pentru intaia oara.
Este greu de precizat in ce consta puterea in epoca predinastica. Cele mai vechi texte descifrate nu trec dincolo de perioada protodinastica si ele ne infatiseaza imaginea unei civilizatii in care regele intruchipa deja puterea in cetate. Unii istorici presupun existenta unei democratii primitive; regele ar fi fost desemnat numai in momentele de criza, deci, pentru o perioada limitata de timp. Cu timpul, pe masura ce razboaiele s-au inmultit, puterea monarhica ar fi devenit permanenta.
Despotismul, care apare odata cu primele orase, a fost mijlocul de a garanta privilegiile unui corp social pe cale de diferentiere. Proprietatea funciara, sursa exclusiva a bogatiei, era temelia pe care se sprijinea intreaga ierarhie sociala.
In momentele de criza, interesele comunitatii, adica, in esenta, ale grupului dominant format din marii proprietari si din sefii clanurilor, erau asumate de un lugal ("marele om" -regele epocilor arhaice), reprezentantul acestei aristocratii funciare.
Aceasta evolutie va fi avut loc mai ales in regiunile mesopotamiene deja semitizate, adica in Babilonia,ca in Babilonia,rea clanurilor favoriza constituirea unei autoritati monarhice care nu avea la origine nici o componenta religioasa. Oricum, monarhia din Kis (cca. 2 700 a. Chr.) este cea mai veche pe care o mentioneaza listele dinastice mesopotamiene.
In Sumer, dimpotriva, puterea politica pare sa decurga dintr-o functie sacerdotala. Inca de la inceputul mileniului III a. Chr. en-ul, marele preot din Uruk, exercita adesea o autoritate politica si mai ales militara. Curand, in diferite orase sumeriene, puterea va fi asumata de ensi (patesi) care, la origine, ar fi putut fi doar mari-preoti. Termenul de ensi pare sa implice o anume subordonare. Daca la inceput aceasta autoritate regala va fi fost exercitata in numele si sub tutela zeului, mai tarziu ensi a fost subordonat suveranului, lugal-ul unui oras mai puternic.
