Soft-uri

SOFT-URI

1. GENERALITATI DESPRE SOFTURI

Softurile sint programele pentru calculator care ii permit unui utilizator sa foloseasca calculatorul pentru realizarea de activitati specifice cum sint editarea de text, prelucrarea grafica, etc. Un soft ('software' in lb. engleza) este alcatuit dintr-un un set de instructiuni (numite cod sursa) scrise intr-un limbaj special (numit limbaj de programare) care este inteles de calculator si interpretat in asa fel incit utilizatorul calculatorului sa poata desfasura activitatea pe care o doreste.

Clasificarea softurilor se face dupa sistemul de operare pe care ruleaza (softuri pentru Windows, Mac, Linux, etc.), dupa activitatea pentru care sint concepute (explorarea internetului, redarea de muzica, vizionarea de filme, editarea de imagini, etc.) si dupa costul perceput pentru ele (comerciale sau gratuite). Majoritatea softurilor pentru SO Windows ruleaza pe toate (sau aproape toate) variantele acestuia, dar cu precadere pe cele mai recente (Windows 98SE, Windows ME, Windows 2000, Windows XP). Exista insa si softuri care functioneaza exclusiv pe Windows 2000 si Windows XP, in acest caz incercarea de instalare pe o varianta mai veche de Windows fiind sortita esecului.

GRATISOFTURILE ('freeware') sint programe pentru calculator care pot fi folosite in scopuri personale (comerciale sau necomerciale) in mod gratuit si pe o perioada de timp nelimitata. Unele gratisofturi sint gratuite si pentru folosirea in cadru institutional (companii, firme, institute), insa majoritatea necesita in acest caz contactarea autorului de catre conducerea companiei in scopul cumpararii unei licente de utilizare care sa permita folosirea softului de catre angajati. Citeva gratisofturi (foarte putine) necesita inregistrarea pe situl autorului pentru obtinerea licentei de utilizare. Inregistrarea nu implica plata unei sume de bani ci doar furnizarea unor date personale (nume, resedinta, adresa de mel, etc.) pentru ca autorul softului sa isi faca o idee despre utilizatorii acestuia (numar, aria de raspindire geografica, etc.). In urma inregistrarii se obtine un cod care deblocheaza softul, ce va putea fi utilizat gratuit pe o perioada indefinita. Unii autori de gratisofturi solicita trimiterea unei carti postale pe adresa lor, iar altii solicita o mica suma de bani (5, 10, 15 euro) de la cei care si-o pot permite pentru a putea suporta cheltuielile legate de softul in cauza (de ex. cheltuielile generate de intretinerea unui sit web cu trafic important). Atit cartile postale cit si donatiile in bani solicitate de autori nu sint obligatorii si nu au nici un efect asupra functionalitatii softului, care va putea fi folosit chiar daca nu facem nici o donatie. Daca gratisoftul ne scuteste insa de plata unei sume importante de bani pe care ar trebui sa o dam pe un soft cu plata sau daca softul ne este extrem de util, putem sa luam in consideratie o mica donatie in bani pentru ca autorul softului sa fie stimulat sa continue imbunatatirea acestuia.

SURSOFTURILE ('open source software') sint softuri gratuite (gratisofturi) la care alaturi de programul propriu-zis este oferit si codul sursa al programului. Utilizatorii obisnuiti pot utiliza sursofturile ca pe orice alte programe gratuite. Programatorii consacrati sau cei in devenire pot in plus sa studieze codul sursa al softului si eventual sa-l modifice in scopul imbunatatirii programului respectiv pentru a satisface nevoile particulare ale celui (celei) care realizeaza modificarile.

PUBLISOFTURILE ('adware') sint programe gratuite destinate atit utilizarii personale cit si aceleia in cadru institutional. Majoritatea publisofturilor se limiteaza la afisarea unor reclame intr-un compartiment special al softului insa exista si programe care culeg date despre utilizatori si le transmit apoi in momentul conectarii la internet catre serverul central al unei companii de publicitate. Culegerea datelor (de ex. care sint siturile web vizitate, etc.) se realizeaza de catre un soft special care a primit denumirea de spisoft ('spyware') si care este instalat alaturi de programul propriu-zis, cel care este de fapt utilizat. Este deci necesar sa citim temenii de folosire a publisoftului ( 'License Agreement') si daca observam ca pe linga programul propriu-zis este inclus obligatoriu si un spisoft va trebui sa decidem daca vom continua sau nu procedura de instalare.

DEMOSOFTURILE ('demo version') sint versiuni gratuite ale unor programe comerciale al caror scop este acela de a-l ajuta pe utilizator sa evalueze softurile respective pentru a se decide daca le cumpara sau nu. Diferenta dintre versiunea completa (cu plata) si demosoft este data de faptul ca demosoftul are unele functii esentiale dezactivate. Una din cele mai intilnite limitari de functionalitate este dezactivarea functiei de salvare a fisierelor prelucrate cu ajutorul demosoftului. In afara acestor limitari functionalitatea este aceeasi cu a variantei cu plata. Unele programe foarte complexe (si scumpe in acelasi timp) sint lansate si in versiune demonstrativa (demosoft) pentru a permite atit evidentierea caracteristicilor  softurilor respective cit si familiarizarea utilizatorilor cu ele inainte ca acestia sa se hotarasca daca un anumit soft merita o investitie importanta pentru cumpararea lui. Demosofturile sint extrem de utile in scop educativ, de invatare a folosirii programelor de tipul respectiv, mai ales pentru ca multe au sectiuni de ajutor ('help') detaliate si chiar manuale de utilizare incluse in soft sau disponibile pe situl producatorului. Unele softuri complexe folosite pentru crearea de muzica sint puse la dipozitie sub forma de demosoft, avind limitari de functionalitate care includ intotdeauna imposibilitatea salvarii fisierelor prelucrate, alaturi de alte limitari cum este de exemplu posibilitatea folosirii softului doar in sesiuni de citeva zeci de minute (de ex. dupa 20 de minute de folosire softul se inchide automat si trebuie repornit). Lasind de-o parte aceste limitari demosoftul poate fi folosit (evaluat) pentru o perioada de timp nelimitata.

EDUSOFTURILE ('educational software') sint versiuni gratuite ale unor programe comerciale al caror scop este acela de a-l ajuta pe utilizator sa invete sa foloseasca softurile respective. Diferenta dintre versiunea completa (cu plata) si edusoft este data de faptul ca edusoftul are unele limitari de functionalitate, insa acestea nu sint esentiale din perspectiva invatarii folosirii softului. Edusoftul permite salvarea fisierelor prelucrate cu ajutorul lui insa aceste fisiere sint intr-un format special care nu poate fi deschis decit cu varianta educationala, nu si cu varianta completa a softului. Fisierele salvate mai au si alte limitari cum sint prezenta unor elemente care le fac imposibil de utilizat in scopuri comerciale (de ex. o imagine grafica 3D va avea intotdeauna incorporat in ea un filigran sau rezolutia imaginii va fi limitata la o valoare inacceptabila pentru grafica profesionala). Alaturi de aceste limitari legate de fisiere mai sint si altele legate de functionalitatea softului in general, cum este posibilitatea de a folosi doar un singur procesor fata de varianta comerciala care poate folosi mai multe procesoare in scopul accelerarii productivitatii. Prin faptul ca edusofturile permit salvarea fisierelor ele nu impiedica procesul educativ si cel creativ, ca atare ele sint de preferat demosofturilor. Unele softuri complexe folosite pentru crearea de grafica 3D sint puse la dipozitie sub forma de edusoft, putind fi folosite in scop educativ pe o perioada nelimitata.

DISTRISOFTURILE ('shareware') sint programe comerciale care pot fi distribuite ('shared') gratuit si care pot fi evaluate pentru o perioada de timp fara nici un fel de limitare a functionalitatii, dupa care este necesara cumpararea lor pentru a putea fi folosite in continuare. Pe tot parcursul perioadei de incercare sintem avertizati la pornirea distrisoftului printr-o fereastra siciitoare ('nag screen') asupra numarului de zile care au mai ramas pina la sfirsitul evaluarii. Dupa trecerea intervalului de timp destinat evaluarii care este specificat in licenta de folosire, distrisofturile fie isi pierd din functionalitate transformindu-se in demosofturi, fie refuza sa mai porneasca (cel mai frecvent). Pentru a le debloca trebuie sa cumparam o licenta de utilizare de la autorul softului, care ne va transmite un cod cu ajutorul caruia vom reinstaura functionalitatea programului. Unele distrisofturi continua sa functioneze fara limitari si dupa terminarea perioadei de evaluare, autorii acestora bazindu-se pe buna credinta a utilizatorilor care in cazul unei folosiri intensive si de lunga durata se vor simti obligati moral de a-l rasplati pe autorul softului, pentru ca acesta sa continue dezvoltarea si imbunatatirea programului.

COMERSOFTURILE ('commercial software') sint programe care pot fi folosite in mod legal doar daca am cumparat o licenta de la compania producatoare a softului. Aceste programe sint folosite de catre utilizatorii obisnuiti (persoane particulare) dar in special de utilizatorii aflati intr-un mediu institutional (companii, institute, firme). Avantajul comersofturilor fata de gratisofturi este atit de ordin calitativ (desi unele gratisofturi se apropie de calitatea comersofturilor) cit mai ales de ordin practic si anume legat de sprijinul oferit de compania producatoare a softului in cazul in care programul nu functioneaza corespunzator, acest din urma serviciu (foarte important pentru evitarea pierderilor de productivitate) nefiind oferit de autorii gratisofturilor. Unele comersofturi sint distribuite si sub forma de distrisoft sau demosoft pentru ca potentialii cumparatori sa le poata investiga calitatile inainte de a se decide sa le cumpere.

Granita dintre comersofturi si gratisofturi este citeodata destul de subtire pentru ca unele comersofturi se pot transforma in gratisofturi si invers. Dezvoltarea unor comersofturi poate fi abandonata la un moment dat de catre autorii lor si acestia pot decide sa le ofere sub forma de gratisofturi. Unele companii producatoare (sau producatori particulari) pot decide sa ofere sub forma de gratisoft unele versiuni mai vechi ale unor softuri comerciale in scopul de a-i determina pe cit mai multi utilizatori sa le incerce si ulterior sa cumpere versiunea comerciala care este actualizata si la care se ofera sprijin ('support') in folosire. Alte companii ofera un soft in doua versiuni, una gratuita si alta cu plata, sperind ca aceia care vor alege intr-o prima instanta varianta gratuita sa decida mai tirziu ca vor sa beneficieze de functionalitatea sporita a variantei cu plata si de sprijinul acordat in cazul acesteia. Transformarea unor gratisofturi in comersofturi este si ea destul de obisnuita in special in cazul gratisofturilor de succes. Autorul unui program gratuit poate decide sa il transforme in comersoft in momentul in care programul in cauza a devenit foarte popular printre utilizatori si eventual este chiar softul de referinta intr-un anumit domeniu. In acest caz uneori este pastrata si o versiune 'usoara' ('light' - 'lite') cu o functionalitate mai scazuta care continua sa fie oferita gratuit. In alte situatii autorul unui gratisoft isi vinde produsul unei companii care va continua dezvoltarea acestuia insa exclusiv sub forma de comersoft.

2. INSTALAREA SOFTURILOR

Un soft trebuie in prealabil 'instalat' pe calculatorul nostru pentru a putea fi folosit. Atunci cind instalam sistemul de operare exista un numar de softuri care sint instalate o data cu acesta, dar cea mai mare parte dintre ele sint foarte simple si de aceea este recomandat sa instalam alte softuri pe care sa le folosim in locul celor preinstalate daca avem nevoie de o functionalitate sporita. De exemplu SO Windows instaleaza doua softuri editoare de text (Notepad si Wordpad) care sint adecvate in cazul unei folosiri ocazionale, insa cei care folosesc calculatorul in special pentru editarea de text pot alege sa instaleze unul sau mai multe softuri specializate care permit o productivitate mai mare in cazul unei folosiri frecvente.

Instalarea ('setup' in lb. engleza) unui soft este un proces in cea mai mare parte automat care presupune o interventie minima din partea utilizatorului calculatorului. Un soft care trebuie instalat se prezinta de obicei ca un fisier executabil (cu extensia EXE) care contine dosarele si fisierele softului sub forma impachetata (arhivata). Exista insa si situatii in care avem de-a face cu un dosar de instalare care contine toate elementele necesare instalarii, insa sub forma dezarhivata (despachetata), elementul care trebuie folosit pentru initierea instalarii fiind de obicei un fisier cu numele 'setup.exe'. Fisierul arhivat de instalare (sau dosarul de instalare) se poate gasi pe hardisc, pe CD-ROM sau pe o discheta, acest lucru nu are nici o importanta, in final programul instalat se va afla pe hardiscul calculatorului nostru.

Instalarea este declansata in momentul in care facem dublu clic pe fisierul arhivat de instalare (sau pe fisierul 'setup.exe' din dosarul de instalare) care de cele mai multe ori are numele programului alaturi de care se poate afla si cuvintul 'setup'. Va fi lansat un program special (numit de obicei 'Install Shield') care ii prezinta utilizatorului o succesiune de ferestre in care acesta trebuie sa ia citeva decizii simple referitoare la instalare sau sa accepte optiunile predefinite. Programul de instalare decomprima dosarele si fisierele cuprinse in arhiva de instalare si le copiaza pe hardisc in locul predefinit sau in cel indicat de utilizator. In final programul de instalare integreaza softul instalat cu sistemul de operare (face modificari in registrul Windows, eventual adauga comenzi in meniurile WE) si mai face citeva adaugiri (de ex. adauga scurtaturi pe suprafata de lucru si in meniul de start) dupa care afiseaza un mesaj de incheiere a sarcinii sale. Utilizatorul poate sa inchida programul de instalare si sa inceapa sa foloseasca softul proaspat instalat.

Procesul de instalare se desfasoara in mai multe etape, dar etapele prinicipale sint copierea pe hardisc a dosarelor si fisierelor necesare pentru functionarea softului si integrarea softului cu sistemul de operare. Utilizatorul nu intervine in aceste doua etape, insa intervine la inceputul instalarii cind trebuie sa-si dea acordul asupra licentei de folosire a softului ('End User License Agreement'). Alte momente in care este nevoie de interventia utilizatorului in timpul procesului de instalare sint atunci cind trebuie decis dosarul de pe hardisc in care trebuie copiate elementele componente ale softului, ca si atunci cind este nevoie eventual de o preconfigurare a softului inainte de a fi lansat in executie la terminarea instalarii.

EULA este un document legal si in el se enumera drepturile (dreptul de autor asupra softului, etc.) si indatoririle (acordarea de sprijin tehnic legat de folosirea softului, etc.) producatorului softului, dar si drepturile (utilizarea fara restrictii a softului in concordanta cu licenta cumparata, dreptul la primirea de sprijin tehnic, etc.) si indatoririle (angajamentul de a nu altera codul sursa al softului, de a nu folosi softul decit pe numarul de calculatoare pentru care s-a platit licenta, etc.) utilizatorului softului.

Licenta de folosire (EULA) este de obicei scrisa in limba engleza si ea trebuie citita (indiferent daca softul este comercial sau gratuit) inainte de instalarea softului, pentru a nu avea surprize neplacute ulterior. De exemplu in ultima vreme multe programe gratuite includ si un modul special care inregistreaza si raporteaza unele din obiceiurile utilizatorului (de ex. siturile web vizitate, etc.). In acest caz producatorul softului care include si un modul spion este obligat sa specifice in licenta de folosire daca alaturi de softul sau este instalat si un soft spion (spisoft). In momentul in care am citit licenta si nu ne convine sa instalam si un spisoft pe calculatorul nostru putem intrerupe procedura de instalare.

Instalarea unui soft respecta de obicei etapele prezentate mai sus, cu variatii mai mici sau mai mari. Unele programe de instalare ofera trei tipuri de instalare si anume 'Typical' (instalare obisnuita facuta pe baza optiunilor predefinite, care presupune doar instalarea elementelor softului care sint folosite in mod predominant), 'Complete' (instalare completa a tuturor elementelor softului) si 'Custom' (instalare care presupune alegerea de catre utilizator a elementelor care urmeaza a fi instalate). Utilizatorii incepatori trebuie sa aleaga fie optiunea 'Typical', fie optiunea 'Complete', iar utilizatorii avansati pot alege optiunea 'Custom' (numita uneori si 'Advanced') pentru a avea posibilitatea de a personaliza instalarea softului. Ca o regula generala trebuie intotdeauna sa ne asiguram inainte de instalarea unui soft ca avem spatiul necesar pe hardisc, in special daca softul care urmeaza sa fie instalat are dimensiuni mari.

Instalarea jocurilor prezinta unele particularitati care trebuie luate in discutie. Majoritatea jocurilor nu sint instalate in totalitate pe hardisc (sint lasate pe CD-ROM fisierele continind muzica jocului, filmele, etc.) si pentru a functiona au nevoie de prezenta CD-ROM-ului jocului in unitatea optica (CD-ROM, DVD-ROM, CD-RW, etc.). Acest lucru se intimpla in principal pentru ca sa nu fie ocupat foarte mult spatiu pe hardisc, tinind cont de faptul ca unele dintre jocurile noi au dupa instalare o marime de peste 1GB si aceasta dimensiune s-ar dubla probabil daca o parte din fisiere nu ar fi lasate pe CD-ROM-ul de instalare. Multe jocuri ofera la instalare optiunea ca utilizatorul sa aleaga cit din joc sa fie lasat pe CD-ROM, cu mentiunea ca orice joc merge mai rapid daca o parte cit mai mare din el este instalata pe hardisc.

Un alt caz particular este cel al softurilor care nu au nevoie de instalare. Acestea sint in numar foarte mic (max. 5% din totalitatea softurilor) si tot ce trebuie facut pentru a le instala este sa le copiem intr-un dosar oarecare de pe hardisc. Dupa aceasta operatie ele pot fi folosite ca si oricare alt soft.

O situatie mai deosebita apare si atunci cind dorim sa folosim o versiune mai noua a unui soft pe care il avem deja instalat. Autorii de softuri isi actualizeaza in mod regulat programele si este recomandat ca intotdeauna sa folosim ultima versiune a unui soft. Avem doua posibilitati si anume sa dezinstalam versiunea veche si apoi sa o instalam pe cea noua, sau sa instalam versiunea noua peste cea veche, deci fara a o dezinstala in prealabil pe aceasta din urma. Metoda recomandata este sa dezinstalam versiunea veche si apoi sa o instalam pe cea noua. De asemenea este bine ca inainte de a instala versiunea noua sa stergem dosarul (cu tot ce a mai ramas din continutul sau) in care s-a aflat versiunea veche, in cazul in care acesta ramine pe hardisc dupa dezinstalare. Metoda de instalare a versiunii noi peste cea veche este si ea posibila, mai ales in situatiile in care autorul softului precizeaza in fisierul de prezentare ('read me.txt') ca aceasta metoda de actualizare a softului da aceleasi rezultate ca si instalarea 'pe curat'.

3. FOLOSIREA SOFTURILOR

Programele de calculator sint tot atit de variate ca si tipurile de activitati care se pot realiza cu un calculator. Ele difera foarte mult si in functie de gradul lor de complexitate. Un soft serveste de obicei pentru desfasurarea unei anumite activitati specifice, care poate fi numita activitate principala, de exemplu editarea de text (scrierea, formatarea, inlocuirea, stergerea unui text etc.). Tendinta este insa de largire a gamei de activitati care pot fi executate cu un anumit soft, prin introducerea de activitati secundare legate cumva de activitatea principala. In cazul exemplului de mai sus este vorba de activitati secundare cum sint : editarea Html, editarea de cod sursa, cautarea erorilor gramaticale intr-un text, cautarea definitiilor unor termeni din text, posibilitatea de a trimite un text prin posta electronica, criptarea textului, etc. 

LANSAREA IN EXECUTIE A UNUI SOFT. Pentru a putea sa folosim un soft trebuie sa-l lansam in executie, lucru care se realizeaza daca facem dublu clic pe fisierul executabil (cu extensia EXE), care se afla in dosarul in care a fost instalat softul. Daca exista mai multe fisiere executabile in dosar va trebui sa facem clic pe acela care are numele softului sau o varianta prescurtata a acestuia (de ex. in cazul IZArc fiserul executabil se numeste IZArc.exe). Va trebui deci sa folosim Windows Explorer pentru a afisa continutul dosarului in cauza si sa ne orientam in consecinta. O varianta mult mai comoda pentru a lansa in executie un program este sa facem clic pe una din scurtaturile care au fost create automat in timpul procesului de instalare. In mod obisnuit fiecare program creeaza la instalare o scurtatura pe suprafata de lucru, un dosar cu scurtaturi in meniul de start si eventual o scurtatura in bara de lansare rapida. Este recomandata folosirea scurtaturii catre fisierul executabil care este prezenta in meniul de start, pe celelalte putind sa le stergem sau sa le pastram. Facem deci clic pe butonul 'Start' din bara de procese ('taskbar') pentru a derula meniul de start si ducem cursorul mausului deasupra optiunii 'Programs' (numita 'All Programs' in Windows XP). Va apare un alt meniu la dreapta celui precedent care contine dosarele cu scurtaturi create de programele instalate. Ducem cursorul mausului deasupra dosarului creat de programul pe care dorim sa-l folosim si observam ca se deschide un alt meniu care contine scurtaturile propriu-zise. In general programele instaleaza intre 1 si 5 scurtaturi, cu mici variatii numerice in plus sau in minus. Scurtatura care este prezenta permanent este cea catre fisierul executabil al programului si pe ea trebuie sa facem clic (simplu, nu dublu) daca dorim sa-l lansam in executie. Aceasta scurtatura are numele programului si de aceea poate fi reperata foarte usor. Alte scurtaturi, care pot fi prezente sau nu sint cele care ne permit accesul rapid la fisierul de prezentare ('Readme' - 'Citeste-ma'), la fisierul de ajutor ('Help'), la procedura de dezinstalare ('Uninstall'), la fisierul care contine licenta de folosire ('License'), etc..

FOLOSIREA PROPRIU-ZISA A UNUI SOFT. Folosirea unui soft este evident legata de functiile pe care le poate indeplini, cele pentru care a fost creat. Un editor de text este folosit pentru a scrie un text si apoi pentru a-l modifica, un editor Html este folosit pentru a crea pagini web, un arhivator ne ajuta sa comprimam fisiere pentru a economisi spatiu, un explorator de internet ne permite sa vizitam paginile siturilor de pe internet, etc.

Fiecare program are o fereastra principala care apare dupa lansarea sa in executie. Ferestrele principale ale tuturor softurilor se aseamana, in sensul ca au citeva elemente comune si anume bara de meniuri, bara de instrumente, bara de stare, etc. Fiecare bara din fereastra unui soft contine meniuri sau butoane care sint comune cu alte softuri dar cele mai multe meniuri si butoane sint specifice softului in cauza si sint legate de scopul pentru care a fost creat. Utilizatorul trebuie sa foloseasca diversele elemente ale ferestrei principale a softului pentru a-si realiza obiectivele.

De exemplu cineva care doreste sa scrie un text va trebui sa lanseze in executie un editor de text, sa creeze un fisier nou de tip text, sa scrie ce are de scris folosind tastatura, sa modifice textul scris pentru a corecta greselile si pentru a-i imbunatati aspectul si in final sa salveze fisierul text in asa fel incit continutul nou creat sa fie pastrat. Daca utilizatorul doreste sa trimita textul scris prin posta electronica el va trebui sa lanseze in executie programul de posta electronica, sa creeze un mesaj nou, sa copieze textul scris anterior apoi sa-l lipeasca in corpul mesajului de posta electronica si in final sa se conecteze la internet si sa trimita mesajul care contine textul nou creat. Acesta este un exemplu de folosire complementara a unor softuri, lucru care se intimpla foarte des pentru ca de cele mai multe ori rezultatul la care dorim sa ajungem nu este realizabil cu ajutorul unui singur soft. Alt exemplu ar fi legat de crearea unui sit web la care folosim de obicei un editor Html pentru scrierea paginilor, un editor de fisiere grafice pentru a prelucra pozele pe care dorim sa le introducem in pagini si in final un program FTP pentru a transfera paginile sitului pe un server conectat permanent la internet. Producatorii de programe au luat insa in calcul aceasta succesiune de operatii valabila pentru crearea unui sit web si unii dintre ei ofera softuri de editare Html care permit nu numai scrierea paginilor web ci si prelucrarea imaginilor (de ex. micsorarea acestora), ca si transferul paginilor prin FTP.

FOLOSIREA MAI MULTOR SOFTURI IN ACELASI TIMP. Sistemul de operare Windows permite folosirea mai multor softuri in acelasi timp, cu conditia sa nu apara conflicte majore in alocarea resurselor calculatorului pentru ele. De exemplu un utilizator poate sa scrie un text si in acelasi timp sa asculte muzica. Acest lucru este posibil pentru ca desi editorul de text si programul de redare a fisierelor audio se afla in concurenta in privinta folosirii unora din componentele calculatorului (procesor, placa video, hardisc, memorie RAM), sistemul de operare gestioneaza in asa fel accesul la resurse incit ambele programe pot sa functioneze in general fara probleme. Folosirea mai multor softuri in acelasi timp poate avea un insa impact asupra performantelor programelor folosite, mai ales daca ele sint mari consumatoare de resurse (programe de editare audio-video, programe de editare grafica in 3D, etc.). Chiar si in cazul banal in care scriem un text si ascultam muzica, pot exista situatii de scurta durata in care devine evidenta o distorsiune a muzicii, pentru ca resursele calculatorului sint suprasolicitate din cauza unor activitati pe care le facem in acel moment (in editorul de text sau in alt program, de ex. in Windows Explorer). Din aceasta cauza atunci cind ne decidem sa utilizam un soft mare consumator de resurse (de ex. un joc) este recomandat sa inchidem in prealabil toate celelate programe care ruleaza in acel moment, pentru a elibera cit mai multe din resursele calculatorului.

INCETAREA FOLOSIRII UNUI SOFT. Dupa ce am terminat de folosit un soft (de ex. am terminat de scris un text) trebuie sa il inchidem si acest lucru se realizeaza de obicei prin inchiderea ferestrei sale principale si a tuturor celorlalte fersetre deschise in timpul folosirii softului. Daca am utilizat softul pentru o activitate productiva (editare de imagini, editare audio-video, proiectare, etc.) trebuie ca inainte de inchiderea softului sa 'salvam' produsul activitatii noastre, ceea ce se traduce prin copierea permanenta pe hardisc a fisierelor pe care le-am prelucrat cu ajutorul softului. In acest fel, de exemplu fisierul text in care am scris va fi depozitat pe hardisc in mod permanent (sau pina cind decidem sa il stergem) si vom putea sa-l consultam si sa-i aducem modificari de cite ori dorim. Chiar si in cazul softurilor pe care le folosim pentru activitati recreative este uneori necesar sa salvam activitatea depusa, inainte de a le inchide. De exemplu in cazul unui joc trebuie sa salvam progresia noastra inainte de a-l inchide pentru a nu fi obligati sa pornim jocul de la inceput.

4. DEZINSTALAREA  SOFTURILOR

Efectuarea unei activitati specifice cu ajutorul calculatorului presupune de cele mai multe ori cautarea celui mai bun soft pentru activitatea respectiva. Sintem astfel pusi in situatia sa incercam o varietate de softuri atit gratuite cit si comerciale, pentru a putea sa ne decidem care dintre ele ne va ajuta sa desfasuram activitatea dorita mai eficient si mai usor. Evaluarea unor softuri presupune bineinteles instalarea lor pe hardisc si ca urmare daca evaluam softuri din mai multe domenii (editare grafica 3D, variante demo ale unor jocuri, etc.) spatiul de pe hardisc va fi ocupat in buna masura de acestea, mai ales daca softurile au dimensiuni mari. Solutia pentru eliberarea spatiului de pe hardisc este desigur dezinstalarea softurilor pe care nu le mai folosim.

Dezinstalarea ('uninstall') unui soft este procesul invers instalarii si consta in stergerea tuturor fisierelor si dosarelor care au fost copiate pe hardisc in timpul procesului de instalare, alaturi de anularea integrarii softului respectiv cu sistemul de operare. Dezinstalarea se desfasoara in mare masura automat, interventia utilizatorului fiind insa necesara in citeva etape pentru a lua decizii cu privire la fisierele pe care doreste sa le pastreze pe hardisc. In momentul instalarii unui soft acesta creeaza un fisier special in care sint notati parametrii instalarii (adresa dosarului de pe hardisc, numarul de scurtaturi create, etc.). Dezinstalarea se face tocmai pe baza acestui fisier (inversind, bineinteles, etapele instalarii) in asa fel incit dupa terminarea ei sistemul nostru se afla in aceeasi stare ca inainte de instalarea softului. Acesta este insa cazul ideal, pentru ca dupa dezinstalare exista de obicei unele elemente care sint lasate pe hardisc. Programul de dezinstalare lasa de multe ori pe hardisc dosarul in care a fost instalat programul si asta pentru ca el contine fisiere care au fost create dupa instalare. Se presupune ca aceste fisiere nou create sint eventual folositoare utilizatorului, care a uitat ca ele exista si nu le-a mutat inainte de dezinstalare. Din aceasta cauza este bine ca dupa dezinstalare sa cautam dosarul de pe hardisc in care s-a aflat programul inlaturat si sa-l stergem (dupa ce il mai inspectam o data si recuperam eventualele fisiere utile).

PROCEDURA PROPRIU-ZISA DE DEZINSTALARE A UNUI SOFT. Pentru a porni procesul de dezinstalare avem doua variante. Prima dintre ele este cea mai la indemina dar nu este disponibila intotdeauna. La instalarea unui program este creat un dosar cu scurtaturile programului respectiv in meniul de start. Una dintre aceste scurtaturi permite (daca facem clic pe ea) sa declansam procesul de dezinstalare. Numele acestei scurtaturi variaza in functie de program, insa de cele mai multe ori se numeste 'Uninstall' dupa care urmeaza numele programului (de ex. 'Uninstall AVG' in cazul programului antivirus AVG). In unele cazuri numele scurtaturii este 'Remove' ('inlatura') sau 'Unwise' ('desurubeaza').

Mai important este faptul ca in destule situatii scurtatura pentru dezinstalare lipseste, probabil pentru ca autorul programului isi doreste ca softul sa stea cit mai mult timp pe hardiscul utilizatorului si spera ca acest mic truc il va determina pe acesta din urma sa se gindeaasca de doua ori inainte de a-l dezinstala. Acest lucru nu inseamna ca softul nu poate fi dezinstalat, ci doar ca trebuie sa apelam la una din sectiunile panoului de control ('Control Panel') pentru a declansa procesul. In Winows ME (si versiunile anterioare) putem afisa panoul de control daca facem clic pe butonul 'Start' (din bara de procese), apoi mergem cu cursorul mausului deasupra sectiunii Settings si in final facem clic pe optiunea 'Control Panel' din meniul care apare. In Windows XP afisam panoul de control facind clic pe butonul 'Start', ducind cursorul mausului peste coloana din dreapta a meniului de start si in final facind clic pe optiunea 'Control Panel'. Atit in Windows ME cit si in Windows XP continutul panoului de control poate fi afisat si in Windows Explorer, daca facem clic pe elementul 'Control Panel' care se afla de obicei in compartimentul din stinga al WE sub partitii si unitatea de stocare optica.

In panoul de control va trebui sa facem dublu clic pe sectiunea 'Add/Remove Programs' ('adauga/inlatura programe'). Va apare o multifereastra care contine ferestrele 'Change or Remove Programs', 'Add New programs' si 'Add/remove Windows Components'. Initial in prim plan se afla fereastra 'Change or Remove Programs', dar putem aduce in prim plan pe oricare din ferestre facind clic pe titlul ei. In fereastra 'Change or Remove Programs' se gaseste o lista cu toate softurile instalate in calculatorul nostru. Daca avem multe programe instalate va fi nevoie sa derulam lista cu ajutorul glisorului din bara de derulare, cu ajutorul tastelor cu sageti sau cu ajutorul rotitei mausului (dupa ce facem clic pe lista). Programele din lista sint aranjate in ordine alfabetica dupa numele lor, insa exista situatii in care numele programului este precedat de cel al companiei producatoare. In momentul in care dorim sa-l dezinstalam pe unul dintre ele va trebui sa facem clic pe numele lui in lista si apoi pe butonul 'Change/Remove', aflat pe acelasi rind cu numele programului. Procesul de dezinstalare va fi declansat automat. Dupa terminarea lui inchidem fereastra 'Change or Remove Programs' si apoi panoul de control.

5. INCHIDEREA CALCULATORULUI

Dupa terminarea lucrului cu calculatorul putem sa il inchidem sau sa il trecem in stare de veghe ('stand-by'). Inchiderea completa este recomandata la sfirsitul zilei sau daca in timpul zilei nu folosim calculatorul pentru o perioada mai mare de timp (peste 3-4h). Trecerea in starea de veghe este deci recomandata daca intrerupem temporar (zeci de minute - citeva ore) folosirea calculatorului pe parcursul unei zile si are ca scop principal economia de energie electrica. Repornirea calculatorului ('restart') este recomandata in cazul in care calculatorul s-a blocat si nu mai raspunde la comenzi.

Inchiderea corecta a calculatorului se realizeaza din mediul Windows facind clic pe butonul 'Start' si apoi pe optiunea 'Turn Off Computer' ('inchide calculatorul') din meniul care apare. Va apare o minifereastra cu numele 'Turn Off Computer' care are trei butoane si anume : 'Stand By' ('stare de veghe'), 'Turn Off' ('inchidere') si 'Restart' ('repornire'). Facem clic pe butonul care corespunde actiunii dorite de noi pentru ca actiunea sa fie declansata.

Folosirea optiunii 'Shut Down' duce la oprirea completa a calculatorului in cazul in care avem o placa de baza in format ATX ('soft power-off' - inchidere prin intermediul softului [SO]). Daca avem o placa de baza in format AT va trebui ca dupa procedura de inchidere din Windows sa apasam butonul de pornire/oprire a calculatorului pentru a-l inchide complet.