|
|
|
Sistemul informatic, instrument al conducerii moderne
Obtinerea de catre agentii economici si societatile comerciale a unei eficiente
economice sporite este conditionata de existenta unei conduceri stiintifice bazate pe o buna cunoastere a legilor economice, cunoasterea operativa si exacta a cererii si ofertei de pe piata interna si externa, a dinamicii preturilor marfurilor, a caracteristicilor tehnologice ale marfurilor ce constituie obiectul de preocupare, a tendintelor tehnologice precum si a modului de utilizare a resurselor de care dispun.
Acest lucru impune promovarea in munca de conducere a unor metode, tehnici si mijloace moderne de informare, analiza si decizie. In ansamblul metodelor, tehnicilor si mijloacelor moderne un loc central il ocupa metodele matematice de crestere a eficientei economice, de prognozare precum si sistemele informatice. Deci, se pune problema perfectionarii sistemului de conducere concomitent cu cea a perfectionarii sistemului informational prin aplicarea principiilor si metodelor pe care le ofera stiinta conducerii si organizarii, cibernetica, cercetarea operationala, econometria pe de o parte, iar pe de alta parte informatica cu cele mai eficiente metode si procedee de culegere, verificare, transmitere, stocare si prelucrare a datelor.
Plecand de la faptul, pe de o parte, ca modelele matematice reprezinta componenta stiintifica a unui sistem informatic, iar pe de alta parte tinand seama de facilitatile oferite de utilizarea calculatorului electronic (ca o alta componenta a sistemului informatic) se poate aprecia ca sistemul informatic constituie un adevarat instrument in conducerea stiintifica a activitatii economice, cel putin din urmatoarele considerente:
Ofera posibilitatea simularii facile a proceselor si fenomenelor economice la nivel
micro si macroeconomic.
Asigura o corelare mai judicioasa a obiectivelor cu resursele. De exemplu, prin
implementarea unui sistem informatic privind programarea, lansarea si urmarirea operativa a productiei, pe baza unor modele matematice de armonizarea a cerintelor cu resursele, se poate detalia aceasta activitate pana la nivel de saptamana sau chiar zi, in conditii de eficienta economica sporita. In conditii traditionale aceasta activitate se realizeaza in mod empiric, pana cel mult la nivel de trimestru, fara o fundamentare stiintifica.
Prin implementarea unor modele matematice in cadrul sistemelor informatice
apare posibilitatea alegerii ofertei (variantei) optime in diferite domenii de activitate. De exemplu, in domeniul comertului exterior, alegerea ofertei optime reprezinta una din principalele exigente la contractare si se poate realiza prin aplicarea unor modele de decizii multicriteriale in paralel cu asigurarea fondului de date referitoare la dinamica preturilor, documentatia tehnica, performantele utilajelor sau masinilor etc. In general, studiul comparativ al ofertelor se realizeaza in mod empiric si cu mari dificultati.
Sistemul informatic inlatura anacronismul din activitatea unitatilor economice,
manifestat prin faptul ca cca. 40-60% din bugetul de timp este folosit pentru activitati de rutina, de evidenta, prelucrare si raportare a datelor, ramanand prea putin timp pentru activitatea de informare tehnica de specialitate, pentru consultarea unor materiale de conjunctura economica, de analiza si previziune a fenomenelor si proceselor economice ce prezinta interes.
Prin implementarea unor modele matematice privind croirea optima a suprafetelor
apare posibilitatea reducerii consumurilor de materii prime si materiale pe unitate de produs. De exemplu, in industria confectiilor si tricotajelor, fabricilor de mobila, obiectelor de uz casnic etc., croirea suprafetelor cu ajutorul calculatorului electronic poate spori gradul de utilizare a materiilor prime la peste 90%.
Sistemele informatice imprima valente sporite de ordin cantitativ si calitativ
informatiilor furnizate decidentilor sub aspectul exactitatii, realitatii, oportunitatii, vitezeo de raspuns, formei de prezentare, completitudinei informatiei si costului informatiei.
Deci se impune proiectarea si implementarea unor sisteme informatice care sa se
bazeze pe o tehnica rafinata de organizare a datelor, sa includa o serie de modele matematice si care in final sa fie capabile sa imprime performante sporite sistemului informational si activitatilor de baza.
Proiectarea la nivel micro si macroeconomic a unor sisteme informatice care sa
utilizeze tehnica bazelor de date si care sa contina o serie de modele matematice iar situatiile de informare-raportare sa aiba caracter de semnalare preventiva a abaterilor fata de starea normala, reprezinta o forma superioara de organizare si prelucrare a datelor. Aceasta conceptie revolutioneaza intregul sistem informational, pe de o parte transformandu-l dintr-un instrument pasiv de constatare, consemnare si analiza a unor fenomene si procese economice deja petrecute, intr-un instrument activ de previziune, comanda si control al acestora, iar pe de alta parte prezenta bazei de date ca un punct central la care vin si de la care pleaca toate informatiile de la proces spre punctele de decizie si invers, face ca aspectul circuitelor informationale sa se schimbe de la "paienjenisul" si redundanta existenta in cele mai multe sisteme informationale la razele unei surse unice- baza de date.
