|
|
|
DEFINIREA SISTEMELOR INFORMATIONALE
Conceptul de baza al analizei si proiectarii sisteme1or i1 constituie notiunea de sistem. Acest concept este folosit in mod frecvent in diferite domenii de activitate existand astfel: sisteme de afaceri, sisteme politice, sisteme informatice, sisteme de productie, sisteme biologice, sisteme educationale etc. Toate aceste sisteme au in comun faptul ca sunt alcatuite dintr-un numar de elemente ce interactioneaza atat intre ele cat si cu mediul inconjurator in vederea realizarii unui obiectiv.
Notiunea de sistem este una foarte generala, cuprinzatoare, practic, in orice domeniu de activitate se are de a face, intr-o forma sau alta, cu sisteme.
Conceptul de sistem a aparut intr-o forma embrionara in filozofia antica greaca afirmand ca "intregul este mai mult decat suma partilor componente", Aristotel a dat o prima definitienotiunii de sistem.
Notiunea de sistem are un caracter relativ, in sensul ca orice sistem poate fi descompus in subsisteme si la randul sau, poate fi privit ca un subsistem al unui sistem mai complex. Astfel de exemplu, o intreprindere poate fi descompusa in sisteme (sectii, ateliere, locuri de munca) si la randul ei, intreprinderea poate fi privita ca un subsistem al unei ramuri, sau al economiei nationale. Pe acest principiu de descompunere a sistemului real in subsisteme, se bazeaza analiza si proiectarea sistemelor informatice pentru a studia conexiunile dintre subsisteme in raport cu obiectivele lor si in functie de resursele existente. dupa care sunt reintegrate intr-un nou sistem mai performant, a carui reproiectare constituie obiectivul principal al analizei si proiectarii sistemelor.
Prima definitie riguroasa a conceptului de sistem apartine fondatorului teoriei generale a sistemelor (TGS), Ludwing von Berthalanffy, care considera ca "sistemul este o multime de elemente intre care exista relatii sau raporturi neintamplatoare care interactioneaza in vederea realizarii unui obiectiv comun, care poate fi o lege a naturii sau un obiectiv stabilit de catre om".
In teorema generala a sistemelor exista o legitate. Formulata pentru prima data de Churchmann, care afirma ca orice sistem poate fi considerat in alte conditii ca subsistem, fapt ce evidentiaza caracterul relativ al acestor doua concepte de baza in analiza si proiectarea sistemelor informatice.
In general pentru a putea defini un sistem din orice domeniu de activitate trebuie stabilite cu precizie elementele componente si conexiunile existente intre elementele sistemului pe de o parte. si intre sistem si mediu pe de alta parte. Precum si obiectivul sistemului.
Un sistem este un ansamblu de elemente care asculta de un pachet de reguli de functionare bine definite, in vederea indepliniri unui anumit scop. Orice sistem este caracterizat prin aceea ca este legat de mediul ambiant. Are o anumita structura, functioneaza dupa anumite reguli si urmareste un anumit scop. Datele se gasesc intr-o circulatie permanenta intre oameni care transmit informatii si cei care le primesc. Acest drum se numeste flux informational. In ceea ce priveste scopul sau obiectivul sistemului, acesta trebuie vazut ca ratiunea pentru care a fost construit sistemul. Motivul pentru care au fost grupate elementele respective.
Un sistem, in absenta obiectivului sau, reprezinta numai o multime de elemente interconectate. La randul ei o multime de elemente neconectate nu va avea nici o semnificatie pentru analiza si proiectarea sistemelor.
Elementele unui sistem sunt entitati de tipuri si caracteristici diferite, cum ar fi oameni echipamente. Procese de productie, tehnologii, organizare etc.. Implicate intr-o multime de activitati specifice sistemului. Entitatea este un element de abstractizare a realitatii caracterizat prin atributele care o descriu si o definesc functional. Elementele sistemului pot fi ele insele considerate ca sisteme in sensul definirii acestui concept.
Sistemul alcatuit din unul sau mai multe elemente il putem considera ca subsistem al unui sistem mai complex (hipersistem/suprasistem). Apare astfel, problema existentei si definirii unor elemente primare simple, despre care sa nu mai putem afirma ca sunt sisteme sau subsisteme, ci doar elemente componente ale unui sistem/subsistem. Si evident, in celalalt sens, apare problema existentei Si definirii unui hipersistem care sa includa toate sistemele existente. iar el sa nu mai fie inclus intr-un alt sistem de ordin superior. Este clar ca raspunsul la cele doua probleme este negativ, si ca numai in mod abstract. Imaginative, din necesitati practice de cercetare, vom considera existenta acestor cazuri-limita de sisteme.
Relatiile dintre elemente includ si comunicatiile dintre ele si limiteaza comportamentul acestora in cadrul sistemului. In acest sens, sistemul trebuie izolat pentru a pune in evidenta restrictiile care exista , care actioneaza si influenteaza comportamentul elementelor din sistem. in descrierea unui sistem se vor evidentia totdeauna elementele componente, relatiile dintre acestea si scopul sistemului.
In domeniul economiei, intreprinderea poate fi definita ca un sistem alcatuit dintr-o multime de elemente (oameni, masini, materii prime, instalatii, energie, informatii etc.), intre care exista o serie de relatii tehnologice, economice, sociale. informational-decizionale, interumane etc. si care au ca obiectiv predeterminat realizarea unor produse si/sau servicii a caror desfacere trebuie sa asigure obtinerea unui profit ce trebuie maximizat.
Astfel, o intreprindere productiva, considerata ca sistem in cadrul analizei, poate fi descompusa structural in subsisteme care sa reprezinte sectii, ateliere, locuri de munca, procese. activitati, operatii, dar din punct de vedere functiona1, subsisteme care sa reprezinte functiile de baza ale acesteia cum ar fi: studiul pietei, aprovizionare. productie, desfacere, financiar-contabil, gestiunea calitatii, revizii-reparatii etc.
Tehnica de descompunere a sistemelor in elementele lor componente, este numita de compozitie functionala/structurala si reprezinta un instrument fundamental ce vizeaza indeosebi aspectele analitice din cadrul analizei si proiectarii sistemelor.
Elementele-atomi ale unui sistem sunt conectate intre ele in timp si spatiu, prin intermediul unor fluxuri informational-decizionale si a unor fluxuri de resurse materiale. umane, tehnologice etc. intr-o varietate de moduri. realizand asa numitele relatii/conexiuni care pot fi fizice, logice-temporale, cauzale, continue, tranzactionale, interne, externe etc.
Legatura/conexiunea reprezinta interactiunea dintre doua componente. evolutia uneia depinzand de starile celeilalte. Identificarea acestora nu este usor de realizat, ea depinzand decisiv de observatorul sistemului, care introduce un anumit grad de subiectivitate numit principiul incertitudinii.
Conform acestui principiu un acelasi sistem poate fi descris in mod diferit de doi observatori. Astfel, daca un sistem tehnic poate fi in general descris la fel de catre observatori cu nivele de pregatire apropiate, nu acelasi lucru se poate intampla cand ei sunt diferiti din punct de vedere obiectiv sau subiectiv, in ceea ce priveste viziunea pe care o au asupra sistemului. Astfel, in timp ce economistul, va evidentia in special conexiunile financiar-contabile, informaticianul pe cele referitoare la fluxurile informationale, iar tehnicianul pe cele privind fluxurile tehnologice, analistul de sistem, care are o pregatire complexa, are sarcina de a reliefa si analiza aspectele relevante ale tuturor tipurilor de conexiuni existente in sistem.
In cadrul unui sistem pot sa existe atat conexiuni cu caracter intern intre subsisteme, care sa reliefeze aspecte tehnologice, informational-decizionale, financiar-contabile etc. cat si conexiuni cu caracter extern care se manifesta intre subsisteme si mediul sistemului.
Conexiunea sistemului cu mediul sau este reliefata de multimea elementelor care alcatuiesc vectorul de intrare (imput-uri) si vectorul de iesire (output-uri). Complexitatea conexiunilor la nivel de sistem este data de complexitatea rezultatului compunerii conexiunilor interne, existente intre subsisteme si mediu, respectiv, intre sistem si mediul acestuia.
Orice sistem este supus unor schimbari permanente in cadrul ciclului de viata, care pun in evidenta conceptul de sistem dinamic. Aceasta caracteristica provine din influenta schimbarilor asupra interactiuni1or dintre elementele componente si a conexiunilor dintre sistem si mediu, in vederea atingerii obiectivelor sistemului. Sistemul interactioneaza cu mediul sau, care este format din elemente ce nu fac parte din sistem, dar care ii pot influenta. Distinctia dintre sistem si mediu este realizata de conceptul de granita/frontiera, care la randul ei poate fi considerata un sistem format dintr-o multime de elemente al caror comportament este exclusiv determinat atat de obiectivele sistemului cat si de comportamentul unor elemente vecine din mediu sau din interiorul sistemului.
In timp ce granita unui sistem poate fi de natura fizica, este mai bine sa se determine o granita in termenii cauza-efect. Daca un anumit aspect al unui sistem, este complet determinat de influente din afara sistemului. atunci acel aspect este in afara granitelor sistemului. In terminologia sistemica, tot ceea ce este in afara granitelor sistemului, dar care il poate influenta, constituie mediul sistemului.
Mediul unui sistem cuprinde toate elementele aflate in afara granitelor sale, dar care au influente directe sau indirecte in stabilirea obiectivelor, obtinerea resurselor necesare. adoptarea si aplicarea deciziilor etc., menite sa favorizeze sau sa perturbe desfasurarea normala a activitatilor sistemului considerat.
De exemplu mediul unei firme productive este format din piata, banci, institutii guvernamentale, alte firme, etc., cu care aceasta se afla in re1atii economico-financiare.
In functie de probabilitatea producerii evenimentelor putem considera:
. medii deterministe (certe), in care probabilitatea producerii evenimentelor poate fi maxima (evenimente certe),
. medii cu perturbatii (riscante), in care probabilitatea de realizare a evenimentelor sunt cunoscute;
. medii turbulente (incerte), in care probabilitatile de realizare a evenimentelor sunt necunoscute.
