|
|
|
Clasificarea metodologiilor de realizare a sistemelor informatice
Folosirea eficienta a resurselor si necesitatea realizarii unor sisteme informatice performante au impus ordonarea intr-o succesiune bine stabilita pe etape si subetape a acestui proces determinand conturarea unor metodologii de realizare a sistemelor informatice.
O metodologie de realizare a unui sistem informatic stabileste componentele procesului de realizare: etapele, subetapele, activitatile si continutul lor; fluxul executarii componentelor, metodelor, tehnicile si instrumentele de realizare
O metodologie de realizare a unui sistem informatic trebuie sa cuprinda:
Etapele/procesele de realizare a sistemului infomatic cuprind subetape, activitati si sarcini;
Fluxul realizarii acestor etape/procese;
Modalitatile de desfasurare a ciclului de viata a sistemului informatic;
Modul de abordare al sistemelor;
Strategiile de lucru/metodele de realizare;
Tehnicile, procedurile, instrumentele, normele si standardele utilizate;
Modalitatile de conducere a proiectului si modul de utilizare a resurselor financiare, umane si materiale.
O prima clasificare a metodologiilor se poate face dupa gradul de generalizare:
Metodologii generale au un grad inalt de generalitate putand fi folosite pentru realizarea sistemelor informatice din diferite domenii.
Enumeram cateva metodologii generale:
q SSADM (Stuctured System Analysis and Design Methodology);
q MERISE (Methode d'Etude et de Realization, Informatique pour les Systemes d'Entreprise);
q OMT (Object Modeling Technique);
q RUP (Rational Unified Process).
Metodologiile cadru cuprind elemente aplicabile exclusiv numai unor produse software.
Metodologii specializate sunt cele dezvoltate si utilizate pentru implementarea unui singur produs software. Enumeram cateva metodologii specializate:
q AIM (pentru Oracle E Business Suite)<
q POIS (pentru Sun Systems);
q Extract (pentru Extract);
q Signature (pentru Scala);
q ASAP (pentru SAP).
A II-a clasificarea a metodologiilor se face dupa modul de abordare a sistemelor:
Metodologiile cu abordare structurata
Metodologiile cu abordare orientata obiect
Metodologiile cu abordare structurata au ca principiu de lucru impartirea sistemului in subsisteme pe baza functiilor sistemului sau in functie de date.
Aceste metodologii propun modelarea datelor separat de modelarea procedurilor. Modelarea sistemului se face plecand de la ideea ca sistemul nu este izolat, ci exista in cadrul unui mediu cu care interactioneaza. Sistemul reactioneaza la evenimentele transmise din mediu printr-un raspuns. Sistemul este afectat de mediu, dar nu controleaza mediul.
Sistemul este structurat dupa diverse criterii in subsisteme pana cand se ajunge la nivel elementar, punandu-se in evidenta relatiile dintre subsistemele identificate. Abordarea acestor subsisteme se face din puct de vadere: static, functional si dinamic. In final rezulta modelul logic si modelul fizic. Modelul fizic al sistemului prezinta structura tehnica a sistemului, iar modelul logic al sistemului arata ce face sistemul, fiind mai stabil in timp si independent de implementare.
Metodologiile structurate prezinta avantaje din care prezentam cateva:
planificarea proiectului in subsisteme;
un mediu bine structurat este flexibil din punct de vedere al coportamentului, are obiective clare, o arie de cuprindere cunoscuta;
modificarea unei activitati nu conduce la reluarea integrala a studiului.
Metodologiile cu abordare orientata obiect permit construirea sistemelor informatice folosind conceptele tehnologiei orientate pe obiecte.
Tehnologia orientata obiect a aparut odata cu aparitia limbajelor de programare orientate pe obiecte.
Dintre metodologiile orientate obiect de realizare sistemelor informatice enumeram:
OOD (Object Oriented Design) - o metodologie similara metodologiei OMT, dezvoltand analiza si proiectarea iterativa - elaborata de Gray Booch;
OOA (Object Oriented Analysis) - elaborata de Peter Coad si Edward Yourdon;
OOSD (Object Oriented Structured Design) - o metodologie elaborata de Wasserman;
OOSA (Object Oriented System Analysis) - o metodologie de proiectare a sistemelor in timp real propusa de Sally Shlaer si Steven Mellor;
OMT (Object Modeling Technique) eleborata de James Rumbaugh si Michael Blaha.
Toate aceste metodologii prezentau o serie de neajunsuri precum multiple diferente de simboluri, notatii sau tipuri de diagrame. Aceste aspecte generau dificultati in privinta intelegerii, preluarii si folosirii lor de diferite grupuri de utilizatori, in crearea de noi sisteme sau in procesul de mentenanta a sistemelor.
Marea parte a acestor probleme au fost rezolvate prin introducerea unui standard cu privire la simboluri, notatii, tipuri de diagrame numit UML (Unified Modeling Language).
Unii analisti programatori utilizeaza doar un subset al UML-ului, altii folosesc intreg setul UML, utilizand diagramele de stare si de activitate pentru a modela sisteme in timp real si diagrama de implementare pentru a modela sisteme distribuite.
Metodologiile orientate obiect prezinta avantaje din care prezentam cateva:
Datele si prelucrarile nu sunt reprezentate distinct, ci incapsulat in clase de obiecte, mirinduse coerenta rezultatelor analizei;
Modele utilizate sunt flexibile si usor de intretinut;
Imbunatatirea comunicatiei intre utilizatori, analisti, proiectanti si programatori;
Reutilizarea rezultatelor analizei, proiectarii si implementarii;
Reprezentarea explicita a elementelor comune tuturor componentelor sistemului.
