|
|
|
Intr-o economie de piata, dezvoltarea si aparitia unui produs este in directa concordanta cu cererea de pe piata si se materializeaza intr-o idee sau concept. Aceasta idee va fi punctul de plecare pentru aparitia ulterioara a produsului. Ideea va fi preluata de proiectanti, care vor incerca sa gaseasca metode pentru transpunerea ideii in viata si care vor stabili amanuntele necesare procesului de productie. In munca lor, acestia vor fi ajutati de proiectantii analisti care vor analiza impactul acestui produs asupra pietii si de ingineri care vor realiza munca experimentala a prototipurilor pe standurile de testare. Cercetatorii pot juca si ei un rol important in acest proces pentru acoperirea unor goluri in intelegerea comportarii unor materiale, a unor procese implicate in producerea acestui produs. Odata procesul de proiectare terminat, munca va fi preluata de planificatorii de proces, care vor identifica etapele si operatiile necesare realizarii produsului. Aceasta descriere a procesului de productie si proiectare este una foarte generala. La nivelul fiecarei etape pot interveni schimbari in functie de complexitatea produsului cat si a multor altor factori externi, ca de exemplu, numarul de oameni implicati.
In ultimul timp, mai multe modele formale au fost realizate pentru descrierea procesului de proiectare. Avand in vedere gama larga a situatiilor de proiectare, aceste modele descriptionale prezinta variatii mai mici sau mai mari, dar toate modelele sunt de acord ca procesul de proiectare este un proces care se desfasoara pas cu pas.
Unul din cele mai simple modele ale procesului de proiectare este cel prezentat de Shigley (fig. 10.6). Acesta vede acest proces ca unul iterativ si care cuprinde sase pasi sau etape: recunosterea necesitatii unui nou produs, etapa implicata de cererea de pe piata; definirea problemei presupune stabilirea specificatiilor de proiectare; sinteza, analiza si optimizarea sunt etape strans legate intre ele si care duc la imbunatatirea ideii sau conceptului prin reproiectarea produsului de cate ori este necesar; evaluarea presupune adesea realizarea unui prototip pentru a se vedea daca acesta coincide cu specificatiile initiale; si in sfarsit prezentarea proiectului care presupune si documentarea proiectului cu schite, desene si specificatii tehnice de materiale, lista de componente etc. In mod traditional, proiectarea inginereasca se realizeaza pe planse de desen, cu schitele in forma de desen tehnic cu toate specificatiile necesare.
Fig.10.6 Procesul de proiectare in viziunea lui Shigley
Un model mai rafinat al procesului de proiectare este propus de Ohsuga, in 1989 (fig.10.7). In acest caz, diversele stagii sau etape ale proiectarii sunt generalizate intr-o forma comuna in care proiectul este realizatprintr-un proces continuu de optimizare si modificare. In fazele incipiente ale proiectarii, o solutie este propusa de proiectant. Aceasta este evaluata din diverse puncte de vedere pentru a se stabili daca modelul propus coincide cu specificatiile tehnice. Daca modelul este diferit de ceea ce se cere, atunci este modificat in concordanta cu tehnologicitatea constructiei. Procesul continua pana cand toate specificatiile sunt in concordanta cu cerintele.
Cele doua modele prezentate abordeaza o viziune traditionala in care exista mai multe etape in procesul de proiectare. Presiunea de a reduce costurile proiectarii si a timpilor mici de productie necesari companiilor dintr-o economie de piata au dus la necesitatea folosirii unor metode noi de proiectare, ca de exemplu CAD.
Aplicand CAD la modelul prezentat de Shigley se obtine diagrama din figura 10.8. Diversele procese care sunt realizate de sistemele CAD pot fi grupate in patru mari grupe:
- modelarea geometrica;
- analiza inginereasca;
- evaluarea si modificarea proiectului;
- schitarea automata.
Aceste patru grupe corespund fazelor finale ale modelului lui Shigley.
