Principiul morfologic

Principiul morfologic

Principiul morfologic 'realizeaza o simetrie sau regularitate formala in cursul flexiunii si al derivarii, se creeaza, intr-o mai mare masura, posibilitatea recunoasterii unor unitati lexicale (n.n.) si morfologice (ca: radacina, sufixe, desinente etc.)' (v. Th. Hristea (coord.), Sinteze , ed. a III-a, pag. 193), ceea ce face ca vorbitorii sa-si insuseasca normele si regulile ortografice in mod sistematic si rational.

Altfel spus, potrivit acestui principiu regulile ortografice reliefeaza anumite

trasaturi ale structurii morfematice a cuvintelor (radical, sufix, desinenta) si ale modificarilor in cursul flexiunii (declinarii si conjugarii). Modificarile formei

cuvintelor se realizeaza in radacina acestora sau in sufixe si desinente, prin alternate fonetice, impuse de legi fonetice stabile.

Principiul morfologic realizeaza:

1) regularizarea scrierii si a pronuntarii pe baza analogiei cu un model de flexiune;

2) omogenizarea structurii unor derivate cu sufixe si omogenizarea reprezentarii acestei structuri in scris;

3) regularizarea scrierii cuvintelor compuse in functie de gradul de sudura morfologica, precum si a despartirii cuvintelor in silabe.

Principiul morphologic are rolul de regularizare a scrierii. El se manifesta in urmatoarele directii:

1) Prin actiunea principiului morphologic se omogenizeaza structura morfemelor si reprezentarea lor in scris, potrivit cu tipul si clasa de felxiune in care incadreaza cuvantul. Pe baza analogiei cu un model de flexiune se realizeaza regularizarea scrierii (si a pronuntiei). Exemple:

a) in flective: se scrie si se pronunta la imperfect: gresea, nu gresa, dar ingrasa, nu ingrasea, plaja (sing)- plaje(pl.), masa -mese, brici -brice, sat -sate, trenci -trenciuri, etc.

b) in merfemul radical: se scrie si se pronunta: cravata -cravate, cana -cani (cu alternanta a/a).

2) Prin actiunea principiului morfologic se produce omogenizarea structurii unor derivate cu sufixe si a representarii ei in scris: gorjean, nu gorjan, muntean, dobrogean (cu ean), dar grasan, bogatan.

Sufixe si prefixe

Sufixele -arie, -erie. Trebuie sa se faca distinctie intre aceste sufixe , cel

dintai fiind legat de sufixul - ar : bere- berar- berarie; iar celalalt legat de sufixul -er sau independent : frizer - frizerie ( nu frizarie).

Sufixele -ean, -eala, -eata. Acestea se scriu si se pronunta cu ea dupa

consoane, chiar dupa j, s : iesean, clujean, roseata, greseala, muscelean ( nu iesan, clujan, rosata, gresala, muscelan ).

Dupa vocale, sufixele -ean, -eala se scriu si se pronunta -ian, -iala : buzoian, croiala ( nu buzoean, croeala).

-t(ie), -t( -iune). Pentru scrierea si pronuntarea cu -t (ie) sau cu -t (-iune)

se va avea in vedere criteriul istoric si traditia literara.Se va scrie si se va pronunta : achizitie, discutie, explozie,inflatie, etc.

Numai cand motive semantice au despartit cele doua tipuri de cuvinte se vor folosi scrierea si pronuntarea atat cu (- t)ie, cat si cu (-t)iune : divizie (unitate militara), diviziune ( impartire ), portie / portiune, ratie / ratiune.

Prefixul ex-. Folosit cu sensul "fost" este singurul prefix ale carui

derivate se scriu intotdeauna cu cratima intre prefix si cuvantul de baza :

ex- director , ex- ministru.

Prefixele ne-, re-. Derivatele cu aceste prefixe urmate de o tema care

incepe cu i- se scriu cu cratima cand aceasta vocala este elidata : ne-nfricata,

re-noarcere.

Prefixul in-. Prezenta acestui prefix impune scrierea cu nn cand se alatura

cuvinte care incep cu n : innoda, innoi, innoura.

Cand formeaza derivate de la cuvintele care incep cu b sau p, in- devine im- prin asimilare : imboldi, imparti.

Cuvintele compuse din in+alt, in+ainte, in+apoi se scriu cu un singur n : inalt ( nu innalt).

Prefixele in- si in- (i-). Se scrie si se pronunta incasa (nu incasa)deoarece

acest cuvant s-a format cu ajutorul prefixului in-. Se scrie si se pronunta intitula, incarna, (nu intitula, incarna) pentru ca sunt cuvinte imprumutate.

Prefixul intre-. Se scrie si se pronunta intreprindere ( nu intreprindere) .

Prefixele con- si co-. Prefixul con- apare in concetatean, consatean si cu

schimbarea lui n in m in compatriot, compatimi.

Se scrie insa conational (nu connational). Din cauze fonetice con- a devenit co-, prefix existent si in derivate la cuvinte care incep cu vocala: coexista, coopera.

Prefixul des- . Acesta a devenit dez- in derivatele de la cuvintele care

incep cu b, d, g, v, m, n, l, r sau cu vocala. Se scrie si se pronunta deci : descoase, desface, desparti, dar dezbraca, dezdoi, dezveli, etc.

Obs. In derivatele de la cuvintele care incep cu s, s, j prefixul des- s-a redus la de-: desara, sejuga, desela.

Prefixul dis-. Se scrie si se pronunta dispret ( nu despret), distractiv ( nu

destractiv

Prefixul ras- a devenit raz- in derivatele de la cuvintele care incep cu b, d,

g, j, n. Se scrie si se pronunta asadar : rasfoi, rascoace, rasturna, dar razbate,

razgandi.

Prefixul trans- ramane neschimbat indiferent de initiala cuvantului de baza: transatlantic, transfigura.

Alaturarea prefixului trans- la cuvinte care incep cu s impune scrierea cu

doi s : transsaharian, transsiberian.

Prefixele anti- si ante-. Trebuie sa se faca distinctia intre aceste cuvinte (

anti- este legat de ideea de " impotriva", iar celalalt " inainte "). In concluzie se va scrie si se va pronunta antepenultim, antepus, dar antisocial, antidrog.

Obs: Se scrie si se pronunta anticamera, nu anticamera.

Formele negative ale participiului si gerunziului care au adverbul mai

intercalat intre prefix si verb se scriu intr-un cuvant : nemaiauzit, nemaivazut.

Derivatele de la cuvintele compuse din abrevieri literare se scriu cu

cratima inaintea sufixului : CFR-ul, PD-ist.

3) Scrierea corecta a cuvintelor compuse se face tot pe baza principiului morfologic.

Se scriu despartite :

a.          Prepozitiile compuse : de la, de langa, de peste, de dupa, de prin, de pe, de catre, de sub, pe la, pe langa, pe sub, de pe la, de pe langa, etc.

b.         Locutiunile prepozitionale :din cauza, fata de, de fata cu, din susul, din josul, din cauza, etc.

c.          Locutiunule conjunctionale : ca si cum, pentru ca sa, cu toate ca, din cauza ca, pentru ca, de cand, de pe cand, pana unde, ori de cate ori, dupa cum, etc.

d.         Locutiunile adverbiale : cu anevoie, de jur imprejur, pana una alta, pe de o parte, pe ici pe acolo, de dimineata, de afara, etc.

e.         Numele proprii de localitati compuse dintr-un substantiv urmat de un adjectiv, de alt substantiv in genitiv, de un substantiv sau adverb cu prepozitie : Baia Mare, Gura Humorului, etc.

Se scriu cu cratima:

a)           Substantivele comune compuse din doua substantive in nominativ:caine-lup, redactor - sef, vagon - cisterna.

b)           Substantivele comune compuse dintr-un substantiv si un adjectiv care preceda sau urmeaza substantivul : buna - credinta, buna - cuviinta; dintr-un substantiv in N si un substantiv in G: floarea - soarelui, marul - lupului; din

doua substantive legate prin prepozitie : buhai - de - balta, atunci cand partile componente isi pastreaza individualitatea morfologica.

c)           Numele proprii de localitati compuse din doua substantive in nominativ : Popesti - Leordeni.

d)           Substantive compuse din verb + substantiv sau substantiv + verb:

pierde - vara, gura - casca.

e)           Adjectivele compuse din doua adjective intregi cu sau fara vocala de legatura: tehnico - stiintific, muzical - artistic; dintr-un adverb si un adjectiv : asa - zis, asa - numit; dintr-un substantiv si un adjectiv : nord - american, vest - german, s.a.; din doua adjective - nume de popoare sau numai dintr-o tema si un astfel de cuvant: franco - elvetian, englez - francez.

Obs: -adjectivele: dacoroman, macedoroman, istroroman se scriu intr-un singur cuvint.

f) prepozitia compusa de-a din locutiuni ca: de-a berbeleacul, de-a binelea, de-a busilea, de-a curmezisul, de-a dreapta, de-a dreptul, de-a latul, de-a gata, de-a pururi si din numele de jocuri: de-a uliu si porumbeii, de-a hotii si vardistii.

Obs: se scrie insa (cu) de -amanuntul.

f)            locutiunile adverbiale formate din adjectivul demonstrativ assta cu sensul "imediat,precedent"+substantiv: asta-vara, asta-toamna, asta-noapte,etc.

g)           locutiunile adverbiale formate din adjectivul demonstrativ "asta" cu sensul " imediat, precedent"+ substantiv: asta - seara, asta - vara, asta - toamna, etc.

h)           locutiunile adverbiale formate din prepozitia dupa" si un substantiv: dupa - amiaza, dupa - pranz.

Se scriu intr-un cuvant urmatoarele categorii de cuvinte :

a) pronumele, adjectivele si adverbele nehotarate formate cu "ori-",oare-,fie-:

oricine, orice, oricare, oricand, oricum, oriunde, etc,oarecare, oarecand, oarecum, oarecat, etc, fiecare, fiece, fiecum, fiecat, fieunde.

Obs: se scrie insa ori de cate ori,ori de unde;

b) prepozitiile, conjunctiile si adverbele compuse in care fuziunea partilor componente este demult desavarsita : inspre, dinspre, despre, impotriva, imprejurul, asadar, intrucat, fiindca, etc; dincolo, astfel, deasupra, alaltaieri, astazi, bunaoara, dedesubt, dinainte, dinapoi, dincoace, incoace,incolo, incotro, inauntru, pretutindeni, cateodata, demult, deseara, deocamdata, niciodata, vreodata, intotdeauna, uneori, alteori, adeseori, arareori, rareori, totodata, altadata, devreme, laolalta, dimpotriva, inadins, dinadins, etc.

c) subtantivele compuse in care partile componente nu-si mai pastreaza individualitatea morfologica : audiovizual, bunavointa, bunastare, untdelemn.

d) adjectivele compuse apartinand terminologiei tehnice formate dintr-unul sau mai multe elemente care nu exista independent in vorbire si unul care exista si independent: balneoclimateric, electromecanic, electrotehnic, etc.

4) Principiul morfologic asigura distinctia necesara si in cazul omofonelor,

prevenind asupra identitatii aparente, rezultata din pronuntare:

- ea (pronume personal, pers. a III a, fem. sing.) si

- ia (verb, pers. a III a, sing.ind.prezent).

- ele (pron.pers. pronuntat "iele") si

- iele(substantive)

- aceea (eleva) si aceia (elevii).

5) Principiul morphologic se aplica si in despartirea cuvintelor in silabe si la

sfarsit de rand. Este vorba de despartirea in silabe a cuvintelor potrivit cu structura lor.

a) compuse: ast-fel, de-spre, drept-un-ghic, etc;

b) derivate cu prefixe: an-or-ga-nic, in-e-egal;

c) derivate de la teme terminate in grupuri consonantice, cu sufixe care au la

initiala o consoana: varst-nic, targ-usor, stal-nic.

d) despartirea grupurilor ortografice in care cratima delimiteaza doua sau mai

multe cuvinte: intr-u-na, din-tr-un.

Scrierea cu litere majuscule

Se scrie cu initiala majuscula primul cuvant al oricarui enunt; deasemenea

se scrie cu initiala majuscula primul cuvant dupa semnele de punctuatie care marcheaza sfarsitul unei comunicari:

a)           dupa punct: Vin imediat. Asteapta-ma!

b)           dupa semnul intrebarii : Sa raspunda? Ce sa-i spuna?

c)            dupa semnul exclamarii : Ma striga colegii! Plec!

d)           dupa doua puncte : Strig: Alex!

-cand incepe vorbirea directa: Ma voi stradui sa nu va dezamagesc, zise studentul.

-cand incepe un citat : "Omul cu nevoile lui sta in cetrul atentiei noastre."

e)dupa punctele de suspensie: Alerg. Mi-l aducea pe brate.

Nota: Dupa semnul intrebarii, dupa punctele de suspensie si dupa doua puncte cind acestea nu marcheaza sfarsitul propozitiei, primul cuvant se scrie cu initiala mica.

Se scriu cu initiala majuscula numele de persoane, pseudonimele si

poreclele.

Nota: Articolul si particulele numelor proprii straine se scriu de obicei cu initiala mica: bei, der, la, vou, el, etc. cand acestea sunt insa incluse in nume se scriu cu initiala majuscula: La Fontaine, Van Dyck, MacDonald. De regula, numele de persoana se reproduc asa cum sunt scrise de purtatorii lor.

Numele de personaje literare, cand se folosesc pentru a denumi tipurile

omenesti corespunzatoare, se scriu cu litera initiala mica: donjuan, gobseck, harpagon, etc. In aceeasi situatie sunt numele de fiinte mitice, cand se folosesc ca nume comune: nimfe, iele, rusalce, troli, etc.De asemenea, se scriu cu litera mica numele unor obiecte, masini, inventii care au fost denumite cu numele inventatorului sau ale creatorului lor: ford ( limuzina), ohm ( unitate de masura).

Se scrie cu initiala majuscula primul cuvant al formulelor de politete de

tipul :Domnia sa, Maria sa, Excelenta voastra, etc.

Titlurile oficiale si onorifice, numele ordinelor si medaliilor de stat se

scriu cu initiala majuscula la toate cuvintele care intra in componenta lor (cu exceptia cuvintelor ajutatoare): Meritul Stiintific, Ordinul "Mihai Viteazul";

Se scriu cu initiala majuscula numele proprii mitologice si religioase :

Alah, Buda, Hristos, Iisus, Dumnezeu, Zeus, Venera, etc.De asemenea, numele personajelor din basme se scriu tot cu initiala majuscula : Baba - Cloanta,

Fat - Frumos, Stramba - Lemne,etc.

Se scriu cu initiala majuscula numele proprii date animalelor : Azor,

Iepurila, Joian, etc.

Numele astrilor si constelatiilor : Marte, Carul - Mare, Luna, Soarele,

Pamantul;

Se scriu cu initiala mare numele geografice si teritorial administrative:

Delta Dunarii, Muntii Padurea Neagra, Tara oasului, Marea Neagra, etc.

Numele generice : deal, fluviu, insula, lac, munte, peninsula, rau, vale etc.

cand nu fac parte din denumiri se scriu cu initiala mica : fluviul Dunarea, raul Olt, dar Balta Alba ( lac si localitate ), Dealul Spriei, etc.

Denumirile oficiale ale statelor se scriu cu initiala mare la fiecare cuvant

component ( cu excepsia celor ajutatoare) : Republica Populara Democrata Coreeana, Statele Unite ale Americii, etc.

Denumirile punctelor cardinale se scriu cu initiala majuscula cand au sens

de toponime : " Tu te lauzi ca Apusul inainte ti s-a pus?.." ( M. Eminescu - Scrisoarea III ).

Abrevierile punctelor cardinale se scriu cu majuscule : N, S , E , V, N - V,

S - E,etc.

Denumirile evenimentelor de orice tip se scriu cu initiala mare : Unirea

Principatelor Romane, Renasterea, Reforma, etc.

Tot cu majuscula se scriu si denumirile sarbatorilor ( calendaristice,

nationale, religioase) : Anul Nou, 1 Mai, Ziua Internationala a Femeii, etc.

Denumirile oficiale ale organelor si organizatiilor de stat si politice,

nationale si internationale, ale institutiilor, inteprinderilor se scriu cu litera initiala mare: Guvernul Romaniei, Camera Deputatilor, Camera Lorzilor, Adunarea Nationala Franceza, Facultatea de Litere, Institutul Pedagogic, Muzeul de Istorie, etc.

Nota: Abrevierile numelor de institutii se scriu cu litera mare : R.A.T.C ( Regia Autonoma de Transport Craiova), C.F.R. ( Caile Ferate Romane), etc.

Obs.: Numele de popoare se scriu cu initiala mica : american, rus, ungur, farncez,etc.

Numele publicatiilor se scriu cu initiala majuscula numai la primul

cuvant: Romania libera, Gazeta Sporturilor, Cuvantul libertatii

Scrierea cu majuscule se poate folosi in scopuri stilistice, cand autorul

vrea sa scoata in evidenta anumite cuvinte, persoane, idei, etc.

Principiul morfologic se aplica si in urmatoarele situatii:

1.  Scrierea cu unu, doi sau trei i, la rand, in succesiune directa. Litera i are

caracter polisemantic, adica noteaza diferite valori fonetice:

|i| silabic: si, in, lin;

|| semivocalic (asilabic sonor) in diftongi sau triftongi: iar, rai, aripioara ;

|| final, ultrascurt (asilabic soptit) la finalul unor cuvinte, dupa consoane: azi, scoti, ani, ori, oricati;

|ø| litera ajutatoare a consoanelor prepalatale sau palatale: cioc, saci, vechi.

Litera i final postconsonantic poate fi, din punct de vedere morfologic:

desinenta la substantivele si adjectivele masculine si feminine la plural:

|baiet|, |braz|, |elev|, |bun|; la substantivele si adjectivele feminine, la GD singular: (acestei) |vulp|, |cart|, (acestei) |mar| (case), (acestei) |verz| (campii);

desinenta verbala a persoanei a II-a singular, la majoritatea timpurilor:

|vez|, |citest|, |bat|;

litera ajutatoare pentru consoanele |č|, |ğ|, |ḱ|, |ǵ|: saci |sač|, dragi |drağ|,

zaci |zač|, vechi |veḱ|, unghi |unǵ|.

I final semivocalic (asilabic sonor) este:

desinenta a substantivelor masculine si neutre la singular: , ,

, ; sau la pluralul substantivelor masculine si feminine: , , , ca, oda;

desinenta verbala pentru persoana intai si a doua singular la majoritatea

timpurilor (prezent, imperfect, perfectul simplu): (eu) (prezent); , lasa (perfect simplu); tu , (=sari), (prezent); facea, stia (imperfect); facu, stiu (perfectul simplu).

I final vocalic sau silabic este:

desinenta de plural pentru substantivele si adjectivele masculine: codri,

ministri, centri, metri, albastri, simpli, dubli, negri, gri, kaki si pentru pronumele si adjectivele pronominale posesive: nostri, vostri;

desinenta verbala pentru persoana a II-a a indicativului sau a

conjunctivului prezent: (tu) afli, sufli, umfli, umbli, intri;

sufix pentru infinitiv prezent: (a) sti, citi, fi, iubi, prelungi, saraci,

zbengui, a birui, a trai; la perfectul simplu persoana a III-a: (el) sari, citi, prelungi, zbughi; la imperativul negativ persoana a II-a (forma identica cu infinitivul): nu fugi, nu (te) indoi, nu fi! (si o forma aberanta de imperativ afirmativ la singular: zi!);

Doua litere i se folosesc:

a) In scrierea verbelor:

la infinitivul prezent si la perfectul simplu persoana a III-a singular, al

verbelor de conjugarea a IV-a care au radicalul terminat in i: (a / el) pustii, sfii, prii, inmii (ultimul i = sufix infinitival / de perfect simplu; penultimul i = face parte din radical);

la persoana a II-a singular a indicativului si conjunctivului prezent al

unor verbe: (tu) (sa) stii, (sa) tii, (sa) vii; (sa) fii este forma de conjunctiv si, fara sa, este la imperativ afirmativ singular: fii! (ultimul i este desinenta de persoana a II-a, iar penultimul i face parte din radical);

la persoana I singular a perfectului simplu al verbelor de conjugarea a

IV-a: (eu) fugii, traii, croii, citii (ultimul i = desinenta de persoana I, iar penultimul i este sufix verbal de perfectul simplu al verbelor de conjugarea a IV-a);

b) In scrierea substantivelor si adjectivelor:

la pluralul nearticulat al substantivelor si adjectivelor masculine,

feminine si neutre care au radicalul terminat in -i: fii, geamgii, scatii, copii, poezii, campii, familii; studii, teritorii, salarii; argintii, rosii, vii, pustii, zglobii, mijlocii, zbanghii (ultimul i = desinenta, penultimul i = face parte din radical);

la pluralul articulat al substantivelor si adjectivelor masculine: tigrii,

codrii, ministrii, socrii, multiplii / negrii, dublii, simplii; oamenii, anii, pomii, robii, sacii, regii / bunii, dragii, inaltii; caii, boii, leii, ateii / raii, noii (ultimul i = articol hotarat enclitic, iar penultimul i = desinenta de plural);

la forma de genitiv-dativ singular articulat hotarat a substantivelor si

adjectivelor feminine: noptii, serii, florii, vulpii, marii / micii, dulcii, marii (ultimul i este articol hotarat enclitic pentru feminin singular, cazul genitiv-dativ, iar penultimul i este desinenta de singular genitiv-dativ);

la forma de genitiv-dativ a adjectivului pronominal posesiv forma

conjuncta dupa un substantiv feminin singular nearticulat (grad de rudenie): sora-mii / -tii / -sii; maica / bunica / soacra-mii / -tii / -sii; fiica-mii / -tii / sii (ultimul i este desinenta, iar penultimul i face parte din radical);

Scrierea ca trei i apare in urmatoarele cazuri:

in formele articulate de N-Ac plural ale substantivelor si adjectivelor

care au radicalul terminat in -i: fiii, copiii, scatiii, geamgiii / zglobiii, auriii, mijlociii, castaniii, chiulangiii (ultimul i este articol, penultimul i este desinenta de plural, iar antepenultimul i face parte din radical);

in formele perfectului simplu, persoana I singular, ale verbelor de

conjugarea a IV-a cu radicalul terminat in -i: (eu) ma sfiii, pustiii, inmiii, (le) priii (ultimul i este desinenta pentru persoana I, penultimul i este sufix de perfectul simplu al verbelor de conjugarea a IV-a, iar antepenultimul i este terminatia radicalului).

2.  Scrierea cu a / ea dupa s, j

scrierea e / a dupa s, j in interiorul radicalului unor verbe,

substantive, adjective

scrierea e / ea dupa s, j la sfarsitul radicalului unor verbe, adjective, substantive:

dupa s, j la sfarsitul radicalului scriem si a, nu ea (cand nu alterneaza) in sufixe:

- ar: cosar - cosari, birjar - birjari

- ada: oranjada - oranjade

- ament: atasament - atasamente, angajament - angajamente

- ant: deranjant - deranjanti, descurajant - anta

dupa s, j la sfarsitul radicalului scriem a, nu e (cand nu alterneaza)

- amant ingrasamant - ingrasaminte

- ator crucisator, -atoare, induiosator, - atoare

la sfarsitul radicalului scriem a sau e astfel:

-arie (sufix -ar) / -erie (sufix -er): chitibusarie, manusarie, frizerie, tapiterie

-areasa (sufix -ar) / -ereasa (sufix -er): cenusereasa/ lenjereasa.

3.  Scrierea cu ea sau ia dupa ch, gh:

dupa ch, gh scriem ea cand exista forme alternante cu e: cheama - chem,

gheata - ghete, gheata - inghet, cheala - chel, incheaga - incheg, blocheaza - blochez, dugheana - dugheni, gheara - gheruta, urecheala - urecheli (exceptie ochean - ocheane, fara alternanta);

dupa ch, gh scriem ia cand alterneaza cu ie sau cand nu alterneaza:

schiaza - schiez, trunchiaza - trunchiez, injunghiaza - injunghiez; chiabur - chiaburi, ghiaur - ghiauri, unchias - unchiasi; chiar

4.  Scrierea verbelor a crea (a recrea), a agrea

Verbele a crea si a agrea se conjuga dupa modelul structurii unor verbe de conjugarea I, care la indicativ prezent au sufixul -ez. Radicalul lor este cre-, agre- la care se adauga sufixe modale si temporale, precum si desinente de persoana si numar. Unele dintre aceste elemente incep cu -e:

cre -ez, -ezi, -eaza

agre -ez, -ezi, -eaza.

Alte elemente incep cu alte litere:

cre -am, agre -am

ere -ati, agre -ati

cre -and / agre -and