|
|
|
ADVERBUL
Adverbul este o clasa de cuvinte neflexibile, profund eterogena, cuprinzand termeni cu trasaturi sintactico-semantice diferite.
Adverbul prototipic functioneaza ca detrminativ al verbului, al adjectivului sau al altui adverb.
Din punct de vedere morfologic, adverbul este lipsit de felxiune. Unii membrii ai clasei perzinta categoria intensitatii, care realizeaza analitic (cu ajutorul morfemelor libere) si nu reperezinta un criteriu flexionar propriu-zis.
Anumite elemente ale clasei adverbului au statut discutabil, situandu-se la interfata mai multor clase, sau apropiindu-se prin caracteristici sintactice sau functionale de elemente ale altor clase, cu precadere de prepozitii sau conjunctii.
Prin posibilitatea de a exprima determinari spatio-temporale, unele adverbe (dedesupt, inainte, in spate) se apropie de prepozitii. Intre cele doua clase exista depsebiri sub aspectul structurii si al comportamentului sintactic. Sub aspect sintactic, perpozitia cere in mod obligatoriu prezenta termenului asociat (Nu mai lociueste nimeni deasupra lor), termen care lipseste in cazul adverbului (Stau la ultimul etaj. Nu mai locuieste nimeni deasupra.). uneori prepozitiile propriu-zise se comporta ca adverbele, termenul al doilea nefiind lexicalizat, dar putand fi recuperat contextual (Acum sunt la sedinta. Vorbim dupa.).
La nivelul structurii interne, fata de aceste adverbe, in anumite cazuri prepozitiile prezinta anumite perticule: -l, -a (dedesuptul, inaintea). Criteriul structurii nu este valabil insa in toate stuatiile (deasupra are aceeasi forma si ca prepozitie, si ca adverb).
In ansamblu, clasa adverbului este caracterizata printr-o eterogenitate sintactica accentuata.
Eterogenitatea sintactica se coreleaza cu eterogenitatea semantica. Clasa adverbului cuprinde elemente autonome semantic (greu, bine), elemente deictice, care isi precizeaza referinta prin raportare la situatia de comunicare (ieri) sau anaforice, care isi procura referinta din context (Iti amintesti de[ iarna geroasa de acum cativa ani]?Atunci m-am indragostit prima data), termeni modalizatori, care introduc punctul de vedere al locutorului (posibil, poate), precum si o serie de termeni relationali, cu rol jonctional in cadrul frazei (unde, oricum) sau cu rol de structurare a textului (de accea, de aici, cu toate acestea). Fiecare dintre aceste categorii semantice are particularitati sintactice proprii.
In ansamblul clasei adverbelor, o serie de elemente se disting prin trasaturi sintactico-semantice speciale. Ele apartin apartin clasei cliticelor, repreyentand subclasa cliticelor adverbiale sau a semiadverbelorcaracterul de clitic este dat de pierderea partiala a autonomiei si de aparitia in discurs numai in prezenta unui suport fonetic si lexical, cu care alcatuiesc o unitate accentuala si sintactica (numai iubirea, doar el, chiar frumoasa, tot vorbeste, si maine).
Din punct de vedre semantic, semiadverbele indeplinesc, in raport cu suportul, rolul de modificatori. Au sens de intensificare sau de precizare: chiar, si nici, inca, tocmai, tot (Chiar maine te prezinti la director., Tocmai el sa-mi faca asa ceva!), de restrangere a extensiunii predicatului: numai, doar, decat, macar (Macar acum sa inteleaga importanta gestului sau.), de aproximare: cam, mai (A cam exagerat cu mancarea in ultima perioada si s-a ingrasat.), de negare: nu (NU copilul e vinovat, ci cel care l-a educat asa.), de redare a unor semnificatii temporale sau aspectuale: tot, mai (Tot aici ne-am intalnit si acum doi ani.).
Descrierea sintactica a adverbului
Din perspectiva sintactica a modului de participare la organizarea enuntului, adverbele reprezinta o clasa profund eterogena.
1. Adverbele neintegrate sintactic reprezinta un grup restrans de adverbe si se caracterizeaza prin faptul ca sunt plasate in planul enuntarii, ca enunturi independente sau la nivel propozitional, ca enunturi parantetice.
2. Adverbele integrate sintactic in enunt - adverbul se integreaza sintactic in enunt in calitate de adjunct sau regent. Specific adverbului este statutul de adjunct. Ca regent, centru de grup, adverbul apare in situatii limitate.
Clase semantice de adverbe
Ca si sub aspect sintactic, din punct de vedere semantic, clasa adverbului este profund eterogena. Cuprinde atat cuvinte autonome semantic, cat si substitute. Deosebirile semantice se asociaza de obicei cu trasaturi sintactice diferite.
Criteriile in functie de care se realizeaza descrierea nu sunt insa omogene, iar apartenenta la diverse clase este justificata uneori pe baza unui singur criteriu, alteori pe baza unor criterii combinate. Ca urmare, clasele sunt interferente si este greu de realizat o delimitare riguroasa.
Adverbele circumstantiale
O larga categorie de adverbe se caracterizeaza prin faptul ca indica circumstantele desfasurarii procesului exprimat de verb.
Cea mai cuprinzatoare clasa, cea a circumstantialelor, se organizeaza semantic in functie de tipul de referinta pe care il exprima.
1. Adverbele de loc indica pozitia (aici / acolo, sus / jos, inauntru / afara, deasupra / dedesupt, pretutindeni / nicaieri, din loc in loc, unde), directia (incotro / dincolo, de colo pana colo, (pe) ici (pe) colo, peste tot (locul), distanta (aproape / departe, de jur imprejur, in lung si-n lat):
Pe raftul de sus erau caiete de curat cu coperti de hartie indigo, cu etichete zimtateMai erau aici manualele(S. Popescu, Exuvii).
Adverbul de loc constituie realizarea prototipica a circumstantialului de loc.
2. Adverbele de timp care exprima situarea in timp a procesului sunt adverbe temporale (acum, adineaori, alaltaieri, azi, asta-vara, azi-noapte, poimaine, aseara, cand, candva, deocamdata, demult, dupa-amiaza, dintr-odata, imediat, ieri, in curand, luni, maine, odinioara, odata, vineri etc.).
Am incheiat astazi primul capitol din Didactica. (R. Petrescu, Ocheanul antors)
Adverbele care arata durata, frecventa, continuitatea, repetarea sunt adverbe temporale aspectuale (adesea, cateodata, din cand in cand, din nou, frecvent, iar, iarasi, iarna, in veci, (in)totdeauna, lunea, mereu, niciodata, rareori, sambata, vara, zi si noapte, zilnic):
Am cautat mereucartile acelor autori care vorbesc despre ei.(S. Popescu, Exuvii).
3. Adverbele de mod constituie o clasa numeroasa, largita prin conversiunea adjectivelor calificative. La inventarul de adverbe de mod propriu-zise (agale, aievea, alene, asemenea, asa, bine, calare, cum, cumva, dinadins, impreuna, oricum, totuna, zadarnic, intr-adevar, de pomana, de prisos, pe tacute, in zadar, de zor, cum necum etc.) se adauga cele provenite din adjective calificative (frumos, gresit, incet, rau, serios etc.) si, mai rar, din supstantive (cuc, colac, cobza, manunchi, tun etc.):
Apoi incet-incet m-am furisat printre oameni (I. Creanga, Amintiri)
4. Adverbele cantitative constituie o clasa cu un inventar destul de restrans, ai carei termeni insa sunt foarte frecvent intrebuintati: mult, putin, destul, suficient, enorm, cat, oricat, atat, berechet, asa de, cat de, destul de, de ajuns, cat de cat, de multe ori, cu toptanul etc. In aceasta clasa se incdreaza si numeralele adverbiale (o data, de trei ori etc.) si numeralele multiplicative (indoit, inzecit etc.), precum si sintagmele de tipul a doua oara, a treia oara etc.
5. Adverbele de cauza si scop sunt in numar foarte redus. Sunt cuprinse in aceasta clasa locutiunea adverbiala interogativa de ce, cu varianta populara la ce, si structuri locutionale alcatuite din pronumele demonstrativ cu forma de feminin singular, insotit de prepozitiile de si pentru: de aceea, pentru aceea, de asta (pop.), de aia (pop.). aceste structuri au valoare neutra si functie anaforica, reluand sau anticipand informatia din text. Ele exprima cauza sau scopul, in functie de context: Ploua, de aceea n-am iesit la plimbare (cauza), De aceea te-am cautat, sa-ti dau vestea cea buna. (scopul).
6. Adverbele concesive constituie la randul lor o clasa restransa. Intinsec concesive sunt adverbul totusi si locutiunea adverbiala cu toate acestea:
Trebuie totusi sa recunoastem ca bucataria romaneasca nu se identifica intru totul cu scenariul de mai sus. (A. Plesu, Comedii).
Contextual, si adverbele tot si inca pot avea nuante concesive, in prezenta unor elemente corelative: Desi i-am explcat de mai multe ori, tot n-a inteles
Sintactic, aceste adverbe realizeaza functia de circumstantial concesiv.
