Conjugarea verbelor la timpul imperfect si aorist, indicativ, activ

CONJUGAREA VERBELOR LA TIMPUL IMPERFECT SI AORIST, INDICATIV, ACTIV

I. IMPERFECTUL, INDICATIV, ACTIV

1. Consideratii generale

Atat timpul imperfect cat si aorist la modul indicativ exprima o actiune in trecut. De notat: Aoristul, doar la modul indicativ exrpima o actiune in trecut. In celelalte moduri exprima de regula timpul prezent.

Indicatorul timpului trecut in greaca este morfemul timpului trecut, denumit augment care este un prefix atasat la verb. Augmentul este un e&)

Augmentul se pune doar la modul indicativ imperfect si aorist.

2. Imperfectul indicativ activ al verbului lu,w( e;luon → ,dezlegam'

3. Observatii

Terminatiile la singular pers. 1-a si pl. pers. a 3-a sunt identice; contextul sintactic ajuta la identificarea persoanei.

Traducerea imperfectului: verbul la imperfect exprima o actiune liniara sau repetativa continua in trecut: __________----- ----- -------.

Imperfectul este format din:

Augment

Radacina verbului

Terminatie

4. Conjugarea verbelor contrase la imperfect, ind., act.: &ew( &aw( &ow

5. Observatie:

Se aplica regulile de contractie deja invatate.

De asemena, regulile de contractie se aplica si la conjugarea verbelor: -aw si -ow.

Ca un exercitiu, sa se conjuge verbele: tima,w( plhro,w

6. Regulile de lungire a vocalelor initiale sub influenta augmentului

Verbele care incep cu vocala (sau diftong) vor prezenta o lungire a vocalei initiale din cauza augmentului e, dupa cum urmeaza:

a → h   ai → h| au → hu

e → h   ei → h| eu → hu (uneori neschimbat)

o → w  oi → w|

Exercitii de augmentare (doar la pers. 1-a sing.): avkou,w( evgei,rw( aivte,w( oivkodome,w( eu`ri,skw:

avkou,w h;kouon evgei,rw h;geiron aivte,w h|;toun oivkodome,w wv|kodo,moun eu`ri,skw hu[riskon

7. Observatii:

Augmentare neregulata: e;cw → ei=con

Verbele compuse dintr-un prefix prepozitional si un verb formeaza imperfectul prin asezearea augmentului intre prepozitie si verb. Exemple:

avpa,gw( avpo, ! a;gw → ap ! e ! a;gw → a;phgon

avpolu,w → avpe,luon

evkba,llw → evxe,ballon: k de la evk devine x sub infulenta augmentului e.

II. AORISTUL, INDICATIV, ACTIV

1. Aoristul 1 (Unu)

Semnul de recunoastere al aor. 1 este sufixul: -sa

Deoarece aoristul indicativ este un timp trecut, el are - ca si imperfectul indicativ - un augment e.

Exemplu: lu,w → e ! lu ! sa → e;lusa: ,am dezlegat'

Traducerea sau sensul aoristului: din punc de vedere al actiunii verbului, aoristul exprima un actio instans, o actiune punctiforma care are loc in trectut, dar a carei durata instantanee totusi are un predecent: ←

Faptul ca actiunea verbului, actio verbi, a avut loc in mod sigur este mai important decat timpul actiunii, in limba greaca. Tempus verbi, timpul verbului, exprima relatia temporala intre cel care relateaza despre o actiune a subiectului si actiunea in sine. Deci, timpul trecut, tempus praeteritum, in geaca exprima faptul ca o actiune a avut loc inainte de timpul cand povestitorul sau scriitorul ne da o relatare despre ea.

Actio verbi, actiunea verbului, exprima starea, durata, felul si modul actiunii savarsite de subiect. Din acest motiv, in limba greaca actiunea verbului este mai imprtanta decat timpul verbului, un fapt de care trebuie sa tinem cont atunci cand exegetam un text.

Aoristul este des utilizat ca timpul povestirii evenimetelor trecute.

Amalgamare: aor. 1

Verbele ale caror radacina se termina in consonante guturale, labiale sau dentale formeaza aor. 1 - asemenea viitorului - in felul urmator:

guturale: k( g( c ! sa → xa

labiale:b( p( f ! sa → ya

dentale: d( q( t  ! sa → sa

Exemple: khru,ssw( e ! radacina verbulului khrug ! sa → evkh,ruxa

Exercitii: ble,pw( pei,qw( gra,fw( goggu,zw

2. Aoristul 2 (doi)

Terminatiile aor. 2 sunt identice cu cele ale imperfectului: &on( &ej( &e$n%( &omen( &ete( &on.

Are augmentul e( ca si aor. 1 si imperfectul.

Deosebirea dintre imperfect si aor. 2 se face pe baza radacinii verbului. In cazul aor. 2 radacina verbului sufera o schimbare usor perceptibila.

Radacina din care se formeaza imperfectul se numeste radacina timpului prezent.

Radacina din care se formeaza aor. 2 se numeste radacina verbala.

Aor. 2 nu are morfemul &sa( specific aor. 1.

Exemple de radacini ale timpului prezent si radacina verbala:

lei,pw( radacina timpului prezent din care se formeaza imperfectul este leip&( radacina verbala din care se formeaza aor. 2 este lip&.

Exemple si exercitii:

2.8.1.  a`marta,nw

radacina prezentului: a`martan&( h`ma,rtanon (imperf.)

radacina verbala: a`mart&( h[marton (aor. 2)

2.8.2. eu`ri,skw

- radacina prezentului: eu`risk&( eu[riskon

- radacina verbala: eu`r&( eu[ron

Observatii:

2.9.1. Radacina verbala de la  ginw,skw este gno&. Omicron se prelungeste in omega dand urmatoarea forma a radacinii verbale din care se formeaza aor. 2: gnw&

La persoana a 3-a plural, verbul acesta are o terminatie neregulata in sensul ca a imprumutat particula &sa si, de fapt, toata terminatia pers. a 3-a, pl., de la aor. 1.

2.9.2. Radacinile verbului o`ra,w sunt multiple, si are forme separate pentru timpul prezent, aorist si viitor, dupa cum urmeaza:

radacina prezentului: o`ra&( evw,rwn (imperf.)

radacina aor. 2: ivd&( ei=don( ei=dej( ei=de$n%( ei;domen/ei;damen( ei;dete/ei;date( ei=don/ ei=dan. In NT gasim ambele forme ale aoristului, totusi formele aor. 1 plural se gasesc mai frecvent decat cele de aor. 2.

radacina originala a fost ╒id& (,a vedea')( cu litera digamma╒ care se pronunta ,v', de aici ,video' in limbile moderne. In NT, terminatiile acestui verb sunt, cu precadere, de aor. 1.

radacina viitorului: ovp& [cu viitorul acestui verb ne vom ocupa atunci cand se preda dieteza medio-pasiva].

2.9.3. Asemenea cazului de mai sus, verbul le,gw isi formeaza aor. 2 dintr-o radacina cu totul diferita: ivp&( ei=pon, ei=pa, (ambele sunt la pers. 1-a sing.) are terminatii si de la aor.1, mai ales in NT, dupa cum urmeaza: ei=pa( ei=paj( .. ei;pate( ei=pan

2.9.4. Verbul a;gw isi formeaza aor. 2 prin reduplicarea silabiei initiale la care se adauga augmentul. Acesta se numeste dubla augmentare: e ! ag ! ag ! on → h;gagon (h=gon imperf.).

2.9.5. Aor. 2 al verbului e;cw este un aorist neregulat: e;scon

2.9.6. Iata cele mai frecvente verbe care au aor. 2 in NT:

III. SENSURILE IMPERFECTULUI SI ALE AORISTULUI

1. Imperfectul are patru uzante generale:

Imperfectul progresiv: exprima o actiune contiuna sau repetativa in trecut.

Imperfectul obiceiului (habitual): exprima o actiune legata de o obisnuinta in trecut. Luca 23:34

Imperfect tentativ: exprima o actiune tentativa in trecut (incercam sa').

Imperfect initiativ: exprima o actiune initiata in trecut (incepeam sa').

2. Aoristul, exprimand o actiune punctiforma, are trei aspecte semantice:

Aor. al constatarii: actiunea este vazuta in totalitatea ei, ca in Ioan 2:20, ,Templul acesta a fost construit in 46 de ani'.

Aoristul incipient: accentueaza momentul incipient al actiunii, ca in Rom. 14:9, ,Hristos a murit si a inviat'. Punctiform al ,mortii' si al ,invireii'.

Aoristul conclusiv: priveste actiunea din punctul de vedere al concluziei ei, ca in Filipeni 4:11, ,M-am deprins sa fiu multumit cu starea in care ma gasesc'.

Aoristul este folosit foarte des in NT, asadar cand un imperfect este preferat fata de aorist, atunci este nevoie sa dam cuvenita atentie motivatiei autorului de a folosi un imperfect in loc de aorist. Un exemplu ar fi concludent aici: Gal. 1:13-14:

,Ati auzit [hvkou,sate, aor. conclusiv] cum prigoneam [evdi,wkon, imperf. habitual] biserica lui Dumnezeu si o devastam [evpo,rqoun, imperf. tentativ, ,incercam sa o prapadesc'], si cum avansam [proe,kopton, imperf. progresiv] in religia iudaista, depasind in zel pe multi din neamul meu.

IV. TIPURI DE AUGMENTARE

1. Augmentul silabic: Un verb care incepe cu o consoana primeste augmentul e si in felul acesta se lungeste cu o silaba: e;luon.
2. Augmentul temporal: este cazul cand verbul incepe cu o vocala scurta care se lungeste datorita influentei augmentului: h;kouon.
3. Augmentul zero: atunci cand verbul incepe cu o vocala lunga sau diftong, augmentul poate fi ,invizibil', adica nu se face nici o prelungire a vocalei lungi sau a diftongului, de aici numele de augment ,zero': eivrhneu,w → eivrhneu,on.
4. Augmentul dublu: unele verbe primesc un dublu augment prin reduplicarea primei silabe la care se adauga augmentul: h;gagon.
5. Augmentul neregulat: cum am vazut deja ca verbul e;cw formeaza atat imperfectul cat si aoristul intr-un mod neregulat: ei;con( e;scon.

V. IMPERFECTUL INDICATIV AL VERBULUI VEIMI,

VI. Exercitii

1. Vocabular: dat de profesor si
2. Traducere in romana: dat de profesor

VII. Vocabular