|
|
|
ZONAREA ANSAMBLURILOR DE LOCUIT SI RESTRUCTURAREA LOR
1. Dotarile social culturale ale ansamblurilor rezidentiale
Unele functiuni ale gospodariei familiale capata un caracater colectiv, confortul individual pe apartament completandu-se cu confortul social pe ansamblu de locuit. Aceste functiuni sunt preluate si rezolvate separat de locuinte, dar grupat in unitati de deservire a populatiei, create pe trei trepte: zilnica (frecventa), periodica si rara (ocazionala). Aceste unitati sunt amplasate grupat in cadrul ansamblului sau zonei de locuit, incadrandu-se concomitent si in reteaua de dotari ale intregului oras. Dotarile social-culturale formeaza o retea de servire a locuitorilor, care cuprinde urmatoarele tipuri de dotari:
Unitati comerciale alimentare si de alimentatie publica: magazine alimentare, patiserii, cofetarii, restaurante, braserii, baruri, cantine etc.;
Unitati culturale si de educatie si invatamant: teatre, cinematografe, crese, gradinite, scoli, universitati, case de cultura, cluburi, unitati de cercetare etc.;
Unitati sanitare: policlinici, spitale, puncte de prim ajutor, sanatorii, centre de gimnastica medicala etc;
Unitati de divertisment, agrement, sport: sali de sport, stadioane, cluburi sportive, patinoare, centre pentru sporturi nautice, gradini publice etc.;
Cladiri administrative: administratia publica locala (primaria), casa de casatorii, admin. domeniului public, admin. financiara, judecatorie, tribunal, procuratura, administratia gradinilor, parcurilor si cimitirelor;
Dotari gospodaresti simple (platforme gunoi, spatii de batut covoare, garaje etc).
Dotarile si serviciile, oferite de aceste unitati social-culturale, pot avea o importanta principala pentru cartier ori ansamblu si secundara pentru oras. De asemenea, ele pot fi amplasate separat, izolat, sau grupat alaturi de alte dotari, central sau lateral fata de cartier sau oras. In functie de importanta, volumul si arhitectura lor, dotarile pot fi subordonate ansamblului sau dominante ale acestuia. Dimensionarea capacitatii dotarilor depinde de marimea si caracteristicile cartierului sau orasului. De exemplu, o universitate poate apare intr-un oras de peste 100 000 locuitori, o scoala profesionala intr-un oras cu intrprinderi industriale care necesita formarea de muncitori calificati. Ca exemplu clasic de dimensionare, cresa cuprinde circa 30 % din copiii de pana la 3 ani, grupa respectiva putand reprezenta 1 % din totalul populatiei, calculul va fi de 1 x 0,30 x 3 (nr. ani de frecventare) = 0,9 din totalul populatiei. Gradinita este frecventata de circa 50% din copiii de 3- 7 ani, adica timp de patru ani. Copiii de varsta gradinitei sunt cam 2 %. Deci, 1%x 0,50x 4 = 2% din totalul populatiei. Se utilizeaza anuarul statistic al populatiei. Numarul de elevi ce frecventeaza scoala de 8 ani este de 1%x8 = 8%, iar numarul de clase se calculeaza la o serie, o serie si jumatate, maxim doua serii pe zi, considerand circa 30-35 elevi la o clasa si cam 65 % absolventi,restul trecand la scoli profesionale si de meserii
Formula generala care rezulta este un raport, care are la numarator numarul de locuitori, procentul de varsta anual, numarul de ani de studiu si procentul mediu de prezenta, iar la numitor produsul dintre numarul normat de elevi intr-o clasa si numarul de serii pe zi. Pentru fiecare elev este necesara o anumita suprafata de teren in incinta unitatii respective, ceea ce conduce la determinarea suprafetei necesare totale. Numarul de copii la mia de locuitori din ultimii 10 ani a scazut, datorita procesului de imbatranire a populatiei, specific tarilor avansate. Ca amplasare, copiii mici nu trebuie sa parcurga o distanta mai mare de 5-7 minute pana la gradinita, ceea ce inseamna 400- 500 m., iar copiii mari 12- 15 minute, corespunzator unei raze de 0,8- 1,0 km., iar la tineri si adulti 15- 20 minute, adica 1- 1,5 km. Fiecare dotare are o zona de influenta pe care o serveste. Similar, se poate calcula capacitatea, raza de servire si terenul necesar pentru tot felul de dotari din gama celor mentionate. Determinarea necesarului de dotari si a suprafetelor de teren aferente, necesare pentru fiecare gen de dotare se calculeaza de catre urbanisti in colaborare cu autoritatile din domeniul respectiv, dupa normele lor departamentale actualizate. Astfel, pentru unitati scolare, calculul se face cu Inspectoratul scolar, dupa normele Ministerului Educatiei; pentru unitati de sanatate, cu Inspectoratul de sanatate, dupa normele Min.Sanatatii; pentru dotari comerciale cu autoritatile respective, s. a. m. d. Indreptarul de baza, este numarul si evolutia populatiei, stabilite de autoritatea demografica si statistica, care fac la 10 ani, cate un recensamant al populatiei si locuintelor. In martie 2002 s-a desfasurat ultimul recensamant al populatiei si a locuintelor. Penultimul recensamant a avut loc in anul 1992, dupa ale carui date se fac calculele in prezent. Studiile demografice stabilesc si dinamica populatiei, care ofera structura pe varste, pe sexe, pe ocupatii si distributia populatiei in teritoriu si localitati, cu tendintele in perspectiva.
De regula, dotarile social culturale se amplaseaza cam in zona centrala a ansamblurilor de locuit, a cartierelor si oraselor, dar si in functie de reteaua stradala, care sa faca accesibile dotarile. Parcajele si garajele se amplaseaza, in lungul aleilor de acces auto si in zonele cu dotari. Platformele de gunoi, cu pubele sau bene mari se amplaseaza langa aleile carosabile, mascate de spirale de zid, sau gard viu inalt, la maximum 70 m. de locuinte si minimum 15 m. de ferestrele acestora, pentru locuinte cu P pana la P+4. La blocuri mai inalte se utilizeaza ghenele verticale cu tuburi de colectare pe nivele a deseurilor menajere. Centralele sau punctele termice se aseaza cat mai aproape de centrul de greutate al ansamblului deservit, pentru a se reduce astfel lungimea conductelor de termoficare si respectiv pierderile de caldura din conducte. Dotarile comerciale pot fi grupate formand centre sau complexe comerciale, dispersate uniform pe suprafata ansamblului de locuit, sau situate la parterul blocurilor de pe strazile principale din ansamblu sau din cartier. Dispunerea dotarilor si serviciilor compatibile cu locuintele, la parterul blocurilor are ca efect animarea strazilor, securitatea locuintelor, care se desfasoara incepand de la etajul unu in sus si in general contactele sociale. Dotarile diverse se pot amplasa la partere separate, care leaga intre ele blocurile de locuit, situate perpendicular pe strada, astfel incat apartamentele sa fie ferite de zgomotul si de noxele emanate de traficul auto stradal. Complexele comerciale comasate sunt, de regula, agrementate de spatii plantate si prevazute cu parcaje pentru autoturisme, cu platforme auto pentru aprovizionare, sau avand curti interioare de serviciu si de depozitare marfuri.
Spitalele se agrementeaza, de asemenea, cu mari spatii plantate, amenajate cu alei pietonale si mobilier urban adecvat pentru odihna si plimbari ale bolnavilor si vizitatorilor. Ele se pot ampalasa in locuri mai izolate, mai inalte, catre marginea orasului, pentru liniste si asigurarea unui ambient reconfortant, intrucat servesc de regula si polulatia din inprejurimi. Spatiile destinate spitalelor pot merge pana la incinte care sa asigure in total circa 100 mp. teren pe pat-bolnav, iar capacitatea spitalelor se considera a fi de maxim 10 paturi la 1000 locuitori. Unitatile de invatamant superior se pot cupla cu centre de cercetare si agrementa cu gradini si parcuri adecvate, suprafata totala a cladirilor si incintelor putand merge pana la circa 40 mp. pe student. Inainte de 1989 erau norme optime pentru calculul dotarilor, functie de numarul de locuitori si de specificul unitatii, care insa uneori erau rigide. Modificarile din perioada de tranzitie au condus si la reactualizarea acestor norme, potrivit cerintele vietii si ale populatiei.
O problema importanta, ce trebuie avuta in vedere la determinarea necesarului de dotari si servicii este necesitatea de a se avea in vedere posibilitatea de extindere a respectivelor dotari, sau de aparitie a altora noi, reclamate de modernizarea vietii. Normele si indicatorii de calcul pot fi depasiti de noile cerinte. De pilda, in urma cu 10-15 ani, nu existau discoteci si unitati tip Internet-Caffe. La dimensionare si amplasarea dotarilor trebuie sa cunoastem cerintele populatiei, mecanismul de deservire si aspectele organizatorice. Normele nu se aplica mecanic, ci in functie de conditiile sociale si economice existente si previzibile in perspectiva, de posibilitatile de investitii, caracteristicile orasului si de stadiul de dezvoltare al economiei. Dupa cum am aratat, un ansamblu dar mai ales un cartier necesita si un centru al sau, care grupeaza cel putin unitatile de comert si de alimentatie publica. Asa cum orasul are centrul sau, cartierul trebuie sa aiba propriul sau centru (comercial), pentru ca locuitorii sa nu parcurga distante apreciabile pentru a se aproviziona, mai ales cu marfuri de cerere curenta sau periodica. Plansele 8, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33 ilustreaza problematica dotarilor din oras.
2. Centrul zonei de locuit,
Dotarile administrative, culturale si o parte din reteua comerciala si de alimentatie publica contribuie la alcatuirea centrului de oras sau de cartier, in cazul oraselor mari, cum este Bucuresti, dar nu numai. Dotarile de invatamant se cupleaza mai rar cu centrul. Cele de sanatate- de asemenea. Unele dotari, cum sunt cele de sanatate (spitale), de invatamant (universitati, licee) etc. pot fi amplasate izolat, pe loturi mai ridicate din oras, devenind dominante vizibile de la distante mari si determinand silueta orasului. In orasele mici, in zona centrala se poate realiza o singura cladire mai mare, eventual cu rezolvare pavilionara, care sa comaseze mai multe dotari. Inchegarea pietei centrale a orasului se realizeaza, de regula, cu cladiri de locuit, care pot avea la parter anumite servicii si dotari de interes. Astfel, centrul isi obtine si mentine statutul de centru polarizator de interes pentru locuitorii orasului, care sa fie luminat si animat si noaptea. Nu se recomanda mentinerea doar a unor cladiri administrative in zona centrala, pentru ca noaptea, neluminate, ele dau un aspect trist, fara viata, neindicat pentru centrul orasului. In orasele noastre mai mari, cum ar fi Iasi, Cluj- Napoca, Craiova, Brasov, Constanta, Timisoara si Sibiu, centrul cuprinde cladiri administrative sau culturale impozante, care sunt monumente istorice, fiind luminate pe timpul noptii cu reflectoare de fatada, care pun in evidenta volumul si detaliide decoratiilor. Centrul orasului sau al cartierului se poate constitui in etape, in functie de posibilitatile de investitie. Esential este ca centrul sa capete, in etapa finala de constituire, aspectul de compozitie inchegata urbanistic, functional si arhitectural. Centrul se poate prezenta ca o succesiune de piete, de-a lungul unui bulevard, sau dispuse in apropiere. Avem astfel o zona centrala cu o structura policentrica. La orasele mari, avem o adevarata retea de piete, care asigura toate dotarile necesare. Asezarea pietei orasului in centrul geometric al sau, are avantajul ca ea devine accesibila de la distante egale, din toate zonele. Oricum, centrul orasului trebuie sa fie usor de reperat, usor accesibil, asezat pe directiile principale de circulatie, la distante convenabile fata de punctele de interes importante ale orasului, cu legaturi usoare si directe cu statiile cailor de circulatie exterioare (CFR), cu zonele industriale, etc. Centrul poate fi situat peste intersectia principalelor artere ale orasului, ceea ce complica si aglomereaza circulatia si functionalitatea lui, sau imediat alaturi, lipit de ele, pentru a permite fluenta circulatiei, dar si perceptia sa imediata. Exista numeroase exemple de organizare anticipata, proiectata si realizata dupa o conceptie directoare consecventa a zonei centrale a orasului, dupa cum exista si zone centrale constituite in timp, pe masura aparitiei de investitii. In acest caz, cartierele noi sunt dotate cu centre proprii, care dupa constituirea centrului major al orasului, devin centre secundare. Plansele nr. 34, 35, 36, 37; 38, 39, etc. - constituie astfel de exemple diferite si sugestive.
Zona plantata,
De regula, in timp, orasul, dar mai ales zona lui centrala, poate pierde contactul cu zonele verzi, care tind sa fie alungate din oras, pentru realizarea de noi constructii, care se amplaseaza pe terenurile libere, sau adesea pe cele cu plantatii. Astfel, orasul isi poate pierde contactul cu natura, care asigura calitatea mediului si in special a aerului, dar si a apei sau a vegetatiei. Adesea spatiile plantate ce raman sunt prost intretinute, sau neingrijite deloc, fiind distribuite si inegal in perimetrul orasului si chiar in zona de locuit. Noile cartiere de locuinte si chiar ansamblurile mai mici se izoleaza de arterele de circulatie cu benzi plantate cu arbori, arbusti, garduri vii si gazon. Aceste perdele de protectie feresc, intr-o oarecare masura, constructiile si pe oamenii care le locuiesc de noxele rezultate din transporturi, inclusiv de praf si de zgomot. Rolul spatiilor plantate este de ordin igienico-sanitar, fiziologic, ecologic, cultural, educativ, utilitar si estetic-ambiental. Vegetatia amelioreaza compozitia aerului, imbunatateste microclima, atenueaza zgomotele. Ea asigura destinderea fizica. Vegetatia atenueaza taria iritanta a luminii solare, frunzele verzi avand un efect binefacator, linistitor asupra psihicului. Ele actioneaza benefic asupra vazului, auzului si mirosului, tonifica sistemul nervos, regland activitatea organismului.Contemplarea vegetatiei e reconfortanta. Plantatiile au si rol functional de asanare a terenurilor, de intarire a pantelor si rapelor, de protectie a terenurilor agricole si a zonelor de locuit. Ele pot opri si raspandirea incendiilor. In colaborare cu ceilalti factori naturali, spatiile verzi maresc valoarea estetica a oraselor. Vegetatia are si o haina schimbatoare, de-a lungul anotimpurilor. De aceea in orase se aleg cu grija speciile de plantat. Spatiile plantate se clasifica dupa diferite criterii:
Dupa folosinta: spatii verzi de folosinta generala (parcuri, gradini, scuaruri, fasii plantate in aliniamentul strazilor, plantatiile incintelor de locuinte, gradinile institutiilor si intreprinderilor, zonele de protectie dintre zona industriala si cea de locuit) si zone plantate de folosinta particulara;
Dupa pozitie, distingem spatii plantate interioare si exterioare orasului.
Dupa destinatie: spatii plantate pentru odihna si recreatie, cu caracter cultural, festiv, decorativ, sportiv sau utilitar (pepiniere sau zone de protectie);
Repartitia spatiilor plantate depinde de trama stradala, de particularitatile geografice ale orasului, de specificul sau si de clima. Repartitia poate fi realizata dupa un sistem de pete, ca fasii, sau dupa un sistem mixt, prin combinarea celor doua. Fasiile plantate leaga zona de locuit cu alte zone din oras. Sistemele fractionate mici sau in fasii sunt greu de intretinut, mai ales in zone secetoase unde preferam masive plantate. Terenurile joase, cu relief accidentat, pe care nu se poate construi, sunt bune pentru plantatii. Sistemul plantatiei e conditionat de axele de compozitie, de reteua de strazi si de malurile apelor din localitate. La alcatuirea lui urmarim distributia cat mai uniforma a vegetatiei in oras. In orasele mari apar gradini publice, botanice si zoologice, parcuri centrale, terenuri de sport, numarul si suprafata spatiilor plantate marindu-se si putandu-se lega intre ele si cu padurea din zona periurbana. In Bucuresti vaile Dambovita si Colentina,cu salba de lacuri dau o calitate in plus plantatiilor. Suprafata plantata optima este 8-10% din suprafata (7-10 mp./loc.) la orase mici si 12-15% din suprafata (12-15 mp./loc.) in orasele mari. Arta organizarii spatiilor plantate a cunoscut in timp diverse stiluri: antic, de ev mediu, stilul renasterii, stlul gotic, romantic, clasic etc.
Metodele de compozitie pot fi si ele diferite: metoda de compozitie cu traseu regulat, geometric sau metoda peisagistica, cu traseu liber asemanator cu formele din natura, urmand relieful, apele si fiind pitoresti, cu perspective neasteptate. A treia metoda - mixta sau compozita, utilizeaza gradat cele doua metode de baza. Metoda geometrica (plansa nr. 40) se utilizeaza spre a pune in valoare o cladire, un monument, sau a crea o perspectiva catre un punct de interes.
Metoda peisagistica (plansele nr. 41 si 42) se foloseste spre a conferi naturii amenajate un anumit caracter. Metoda mixta e folosita de exemplu in parcul Libertatii, sau in parcurile sportive.
Rezolvarea moderna a spatiilor plantate din oras a adoptat conceptia ecologica:
acestea se constituie ca o retea mozaicata, cu o continuitate cat mai mare,
padurea periurbana se leaga prin aliniamentele plantate in lungul arterelor de penetratie in oras, cu parcurile si gradinile publice, cu scuarurile de la intersectii, combinandu-se cu oglinzile de apa,
sa avem de-a face cu un sistem de habitate seminaturale, bine distribuit in oras, care, vazut de sus sa aibe configuratia unei paduri urbane, in care constructiile si ansamblurile construite sa apara ca niste insule intr-o mare de vegetatie, inlocuind solutiile vechi cu arbirii izolati, chertati in hectare de asfalt.
Conceptia nu e inca imbratisata unanim, datorita inertiei si a lipsei de adecvare ecologica a proiectantilor.
4. Restructurarea zonei de locuit, reprezinta cea mai ampla operatiune urbana, necesara in perspectiva, avand in vedere faptul ca in cea mai mare parte orasele noastre s-au constituit si si-au cam consolidat structura. Conceptul modern care se utilizeaza din ce in ce mai mult este cel de reabilitare complexa (ecologica) urbana. Reabilitare nu inseamna sa refacem tot, ci sa readecvam structura, functiunea si estetica ansamblului, pentru a-l mentine in actualitate, spre a-si indeplini functia sa principala de baza, care este locuirea umana. Prin reabilitare se reface sau se repara doar ceea ce este inadecvat ori uzat fizic sau moral. Elementele componente valoroase nu sunt atinse. Monumentele, care reprezinta memoria culturala a comunitatilor sunt conservate cu respect pentru stilul, materialul si originalitatea lor. Reabilitarea poate avea in vedere un oras intreg, un cartier sau un ansamblu rezidential, in functie de conditiile existente, politicile locale si de resurse materiale si umane. Procesul de restructurare- reabilitare este imposibil de realizat fara a se lucra in parteneriat, inclusiv public-privat. In procesul de reabilitare urbana, rolul de promotor il are, de regula, Consiliul local respectiv, care trebuie sa asigure un proiect de reabilitare si un scenariu de desfasurare, astfel incat sa fie utilizate toate resursele si sa fie atrasi toti actorii potentiali, autoritati, firme si populatie. La reabilitare trebuie sa participe toti actorii interesati, implicati, inclusiv si mai ales locuitorii zonei supuse reabilitarii, in special la actiuni de manopera, plantarea vegetatiei si curatenie generala. Cei ce nu pot munci, contribuie alfel sau platesc. Restructurarea unei zone de locuit se poate realiza linear, de-alungul strazii, sau in adancime. Obiectul reabilitarii il constituie recastigarea valentelor functionale, constructive si estetico- compozitionale corespunzatoare scopului pentru care ansamblul a fost creat, pastrandu-se numai elementele valoroase si adaugandu-se elementele de confort modern necesare, fara a se altera stilul perioadei istorice de infiintare a ansamblului, daca acesta exista. Reabilitarea asaneaza cartierele insalubre, restaureaza monumentele, consolideaza cladirile afectate de seisme, renoveaza fatadele, reface retelele tehnico- edilitare. Datorita resurselor deseori insuficiente, reabilitarea se face aproape intotdeauna in etape, ierarhizate in functia de urgenta unor lucrari. De pilda, in Bucuresti, strada comerciala Lipscani ar putea incepe cu renovarea fatadelor, care sunt percepute zilnic de foarte multi oameni, care vin sau trec pe aici pentru cumparaturi. Cladirea a carei reabilitare costa peste jumatate din valoarea cladirii similare noi, nu e monument istoric, fiind realizate din materiale insuficient de durabile se demoleaza, si e inlocuita cu alta noua.
5. Zonele de depozitare, retele tehnico- edilitare si amenajari comunale
In cadrul orasului si zonelor de locuit exista, fiind functional necesare si urmatoarele functiuni si activitati:
piete alimentare, aprovizionate de regula direct de la producator, hale alimentare, prevazute cu spatii mari de depozitare pentru marfuri, oboarele sau targurile periodice, abatoarele, depozitele si antrepozitele, cu rampe de incarcare-descarcare, situate in lungul caii de transport, depouri pentru trenuri, autobuze etc., statii de alimentare cu combustibili si lubrefianti, garajele publice mari situate in legatura cu artere de circulatie si tranzit, sau baterii de garaje personale, alte spatii de servire, retele tehnico-edilitare (apa, canal). In afara de acestor functiuni, avem spatii special pentru retelele tehnico-edilitare (conducte de apa, canalizare, gaze, termoficare, retele electrice, telefonie etc.). Deseurile menajere colectate necesita amenajarea de gropi ecologice de gunoi, spre zona periferica urbana,cu statii de reciclare si recuperare din deseuri,a materiilor utile.
