|
|
|
INDUSTRIA ALIMENTARA
Este ramura industriala cu cea mai larga arie de raspandire pe suprafata Globului, dar cu un grad de diversificare ce difera de la o tara la alta. Constituie, totodata, industria cea mai dependenta de productia agricola; in plus, foloseste si unele materii prime minerale (indeosebi sarea).
Subramurile si centrele acestei ramuri sunt, de regula, repartizate geografic strans legate de resursele de materii prime (culturile agricole, zonele de crestere a animalelor, domeniile piscicole etc). Insa unele subramuri, ca moraritul si panificatia, industria pastelor fainoase, preparatele din carne, produsele zaharoase, cele lactate etc, sunt amplasate, in mod obisnuit, in marile centre urbane sau in apropierea acestora, pentru a le putea aproviziona zilnic. In unele state ca Japonia, Germania, S.U.A, Franta, Marea Britanie, puternice unitati ale industriei alimentare sunt amplasate in porturile mari, legat de importul de materii prime, de exemplu la Tokyo si Osaka in Japonia, la Londra si Bristol in Marea Britanie.
Unele tari, de regula dezvoltate din punct de vedere economic, dar mici ca teritoriu si populatie, au tendinta de a se specializa in anumite subramuri, fiind renumite in domeiile respective: de exemplu in Elvetia, productia de ciocolata (realizata inclusiv in unitati mici si nu numai in orase, ci si in sate), Ungaria, Danemarca sunt recunoscute prin produsele de mezeluri si produse din carne, iar Olanda prin branzeturi. In unele state in curs de dezvoltare industria alimentara este orientata spre acele subramuri care valorifica materiile prime existente din abundenta si asigura produse cerute la export; asa, de exemplu, industria zaharului din trestie de zahar in Cuba, Filipine, Mexic, Brazilia, s.a., industria vinului in Algeria, a conservelor de carne in Argentina, China, a conservelor de peste in Maroc, a uleiului de pamier in Malaysia.
Statele mari si cu un insemant sector agricol (S.U.A., C.S.I., China), au, de fapt, cele mai mari centre industriale alimentare. Printre cele mai semnificative sunt marile abatoare din Chicago, Moscova, Shanghai sau Tianjin, centrele moraritului si panificatiei din Harkov (C.S.I.) si orasele din Podisul Preriilor (S.U.A.).
Industria carnii si a preparatelor din carne
Aceasta subramura include unitatile de sacrificare a animalelor (abatoarele), cat si cele care transforma carnea in diferite preparate (conserve, mezeluri).
Este folosita indeosebi carnea de porcine, bovine si ovine, dar si cea de pasari sau provenita din vanat. Tarile mari producatoare de carne sunt: S.U.A. (care asigura 20% din productia mondiala), China, C.S.I., Franta, Germania, Brazilia, Argentina, Italia, Australia, Marea Britanie si altele. Aceste tari au, in general, si o puternica industrie de prelucrare si conservare a carnii. Unele insa, desi au efective foarte mari de animale (mai ales bovine), de rase superioare, si-au dezvoltat numai industria de sacrificare a animatelor si de refrigerare a carnii, pe care o exporta, cum este cazul Argentinei, Australiei, Braziliei, Noii Zeelande, Uruguayului, s.a. Un caz aparte il constituie India, tara cu cel mai mare efectiv de bovine din lume (222 milioane capete in 2002, ceea ce inseamna o sesime din septelul mondial de bovine), care are o productie scazuta de carne, in principal datorita motivelor religioase (interdictie de sacrificare si la consumul de carne), dar si pentru ca dispune de rase inferioare si de slaba productivitate.
Bovinele (1,3 miliarde capete in 2002) se cresc pentru productia de carne in numar mare in India (222 mii. capete), Brazilia (176 mii.), China ( 106 mii.), S.U.A. (97 mii.), Argentina (50 mii.), Rusia (27 mii.), Etiopia, Columbia etc; in unele tari europene (Danemarca, Olanda) bovinele se cresc atat pentru carne cat si pentru lapte.
Porcinele (941 milionae cepete in 2002, fata de 795 mii. in 1980) sunt crescute in special in China (685 mii.) si in tarile europene, pe baza cartfoului si a porumbul: Germania, Danemarca, Belgia, Olanda, Franta, Marea Britanie, Cehia, Slovacia, Polonia, C.S.I.., dar si in S.U.A (59 mii.), Brazilia (30 mii.), Mexic, Vietnam s.a.
Cresterea ovinelor (1,03 miliarde captete in 2002) are larga raspandire, pe primul loc in zonele in care populatia nu consuma carnea de porc, respeciv Orientul Apropiat si Mijlociu si Asia Centrala, dar si Australia, Noua Zeelanda, S.U.A. (crescute si pentru productia de lana), C.S.I. Statele cu efectivele cele mai mari de ovine sunt: China (137 mii.), Australia (113 mii.), India (59 mii.), Iran (54 mii.), Noua Zeelanda s.a.
Industria de prelucrare a carnii este prezenta indeosebi in S.U.A., cu unitati foarte mari in Campia Mississippi si in zona Marilor Lacuri (zona porumbului = "Corn belt'), cele mai mari abatoare fiind la Chicago (unde se sacrifica peste 5 milioans animale anual), Saint Louis, Kansas City, Cincinatti s.a.; C.S.I., indeosebi in partea europeana (mari abatoare la Moscova, Nijni Novgorod, Kiev), in China (centrele Shanghai, Tianjin), Germania, Danemarca, Franta, Polonia, Cehia, Slovacia, Argentina (cu centrele Buenos Aires, Rosario).
Industria de prelucrare a pestelui
Pestele constituie principala sursa de hrana pentru multe popoare si reprezinta, totodata, una dintre cele mai importante materii prime pentru industria conservelor. Dezvoltarea acestei ramuri este strans leagata de activitatea de pescuit atat in fluvii, lacuri (apele continentale) - care asigura cea. 1/10 din cantitatea pescuibila pe glob - cat si, mai ales, in apele oceanice. Pescuitul in apele interioare se realizeaza indeosebi in CSI, S.U.A., China, Brazilia, Nigeria si altele, practicandu-se mai ales la gurile de varsare sau in deltele unor fluvii (Mississippi, Volga, Nipru, s.a). Pescuitul in iazuri, helestee, lacuri artificiale sau marile inchise (Lacul Arai, Marea Caspica) de catre C.S.I., Franta, Canada, Ungaria, Romania, cit si in statele cu numeroase mlastini, orezarii si lacuri din SE Asiei (Cambodgia, Thailanda, Vietnam).
Pescuitul maritim este legat de pescuitul de coasta al Pacificului (Japonia, China, Coreea de Sud), pe tarmurile Oceanului Atlantic (Peninsula Bretagne - Franta, tarmul Scotiei, unele tari arficane si latino-americane). Peste 60% din cantitatea de peste este obtinuta prin pescuitul in larg in principalele zone: Marea Nordului, zona insulei Newfoundland, largul coastelor Islandei si Groenlandei, Golful Guineei, Marea Japoniei, largul coastei pacifice a Americii de Sud. Dupa cel de-al doilea razoi mondial s-a creat o flota speciala de traulere care pracctica pescuitul in zonele unde se intalnesc curentii calzi si reci ai oceanului. Flote puternice de pescuit detin Japonia, C.S.I., Norvegia, S.U.A.
Repartitia cantitatii pescuite pe
bazine oceanice si marine: Oceanul Pacific si marile marginase (circa
jumatate), Oceanul Atlantic (inclusiv Golful Mexic, Marea Caraibilor, Marea Nordului, Marea
Norvegiei si Marea Baltica) cea. o treime, la care se adauga Oceanul Indian (cea. 5%),
Marea Mediterana si Marea I Neagra (cea. 2%). Cea mai mare cantitate de peste o
furnizeaza zona tropicala (cea. 55%),
urmata de cea a marilor nordice (40%). Ca specii se pescuiesc in mari
cantitati scrumbii, sardele,
heringi, ton, calcan, sturioni etc. Tarile cu iesire la ocean (C.S.I.,
Japonia, Norvegia, Marea Britanie, Danemarca, Peru, China, Franta, Islanda, Irlanda s.a.) prelucreaza
pestele in conserve si semiconserve. Sub forma de faina de peste se foloseste
in furajarea animalelor si a pasarilor, productii mari realizand
Japonia, Peru, Maroc, Coreea de Sud s.a.
Industria laptelui si a produselor lactate
Laptele si produsele lactate constituie alimentul de baza pentru o mare parte a populatiei globului. Productia mondiala de lapte este asigurata de statele cu efective mari de bovine si ovine.
Principalii producatori de lapte sunt S.U.A., India si Rusia (impreuna circa o treime din totalul mondial), urmate de Franta, Germania, Polonia, Spania, Brazilia, Olanda, Italia, s.a. in afara de India, alte tari cu efective mari de bovine, dar cu participare modesta in productia de lapte, sunt Argentina si Australia., in care bovinele se cresc cu precadere pentru productia de carne.
Laptele este consumat fie in stare proaspata, pasteurizat, fie transformat in lapte praf produs indeosebi in S.U.A., Canada, Noua Zeelanda, Germania, Franta, Olanda, China, C.S.I.. Untul este produs in cantitati mari in India (detinand aproape 1/4 din productia mondiala), S.U.A., Franta, Pakistan, Rusia, Polonia, Olanda, Noua Zeelanda, Marea Britanie etc. Marile producatoare de branzeturi sunt S.U.A, Franta, Germania, Italia, Olanda, dar se remarca unele tari prin varietatea si calitatea produselor: Olanda (Alkmar, Rotterdam, Amsterdam), Germania, Franta, Italia, Danemarca, Marea Britanie.
Industria uleiurilor vegetale
Uleiurile vegetale se obtin din semintele unor plante oleaginoase (soia, floarea-soarelui, arahide, bumbac etc.) precum si din masline, palmier de ulei si altele. Semintele de soia (180 mii. tone in 2002) detin ponderea principala, cele mai mari suprafete fiind cultivate in Asia de Est (China 17 mii. tone, indeosebi in nord-est, Japonia, sub 1 mii. tone) si de Sud-Est, dar mai ales in S.U.A. (74 mii. tone), urmata de Brazilia (42 mii. tone) si Argentina (30 mii. tone). Productia de ulei de soia se obtine in principal in tarile mari producatoare deI materie prima, dar si in tari importatore (Olanda, Germania, Marea Britanie, Franta). Semintele de floarea-soarelui, a doua materie prima folosita, se obtin, indeosebi, in partea europeana a C.S.L, urmata de pampasul argentinian, Uruguay, Romania, Iugoslavia, Turcia, iar mai recent in S.U.A., Mexic, Africa de Sud s.a.
Prelucrarea semintelor de floarea-soarelui si transformarea lor in ulei este prezenta in C.S.I., Argentina, Iugoslavia, Turcia, S.U.A., s.a.
Uleiul de masline se obtine in tarile in care se cultiva maslini: Italia (in Sicilia si Calabria), Spania (in regiunile Granada si Murcia), Grecia, Tunisia (care sunt, totodata, si principalele tari exportatoare), Albania, Turcia, Maroc, Portugalia.
Arahidele constituie a treia planta oleaginoasa ca importanta pe Glob; faina este folosita ca furaj. Principalii cultivatori de arahide si producatori de ulei de arahide sunt tarile din sudul si sud-estul Asiei (India si China asigura mai mult de jumatate), din Africa (Nigeria, Senegal, Sudan, Uganda), America (S.U.A., Brazilia). Export realizeaza S.U.A., Brazilia, China, Argentina.
Uleiuri vegetale mai sunt obtinute din semintele de bumbac, rapita, in, susan, ricin, mac.
Industria zaharului si a produselor zaharoase
Materia prima pentru productia de zahar o constituie trestia de zahar si sfecla de zahar. 2/3 din productia mondiala de zahar este obtinuta din trestie de zahar, respectiv in tarile in care acesta se cultiva: Antile (Cuba, Jamaica, Puerto Rico, Republica Dominicana), S.U.A. (in statele Florida si Hawaii), Brazilia (in nord-estul tarii), India, China (in sud-est), Australia, Filipine, Africa de Sud, Nigeria, Senegal, Angola si, in ultimul timp, Iranul si Egiptul.
Tari care produc zahar pe baza de sfecla de zahar se afla indeosebi in zona temperata, mai ales in Europa (Franta, Germania, Italia, Polonia, Ucraina, Romania, Cehia, Slovacia s.a., la care se adauga Rusia, S.U.A., Turcia, China.
Productia mondiala de zahar este 143 milioane de tone (2002), principalii producatori fiind (mii. tone 2002): Brazilia (23,7), India (20,4), China (9,3), S.U.A. (7,4), Mexic (5,1), Franta (5,0), Australia (4,9), Cuba (3,7), Thailanda (6,5). Se constata o crestere accentuata a productiei de zahar a Asiei, continent care a ajuns sa realizeze 1/3 din productia mondiala.
Zaharul (atat rafinat, cat si nerafinat) face obiectul unui intens comert international. Principalii exportatori sunt: Cuba, Brazilia, Thailanda, India, Australia, iar intre importatori se inscriu Japonia, S.U.A., China, Marea Britanie s.a.
Produsele zaharoase se realizeaza in multe tari, unele fiind renumite pe plan mondial: Elvetia, Belgia, Olanda, Germania, Franta.
Industria bauturilor
Principalele produse sunt vinul si berea.
Marea extensiune in tinuturile subtropicale a viilor, concretizeaza suprafete mai mari de vita de vie in Europa (cea. 70% din cele 10 mii.ha cultivate si cea. 80% din productia mondiala de vinuri de pe Glob). Suprafetele cele mai mari cultivate cu vita de vie se intalnesc in Europa (Spania, Franta, Italia, Grecia, Romania, Bulgaria, C.S.I. s.a.), precum si in S.U.A. (California), I Argentina, nordul Africii (indeosebi Algeria), Africa de Sud si Australia. Cele mai mari producatoare de vin de pe Glob sunt Franta (5,1 mii. tone in 2002) si Italia (4,4 mii. tone), desi Spania (3,4 mii. tone) are o suprafata mai mare cultivata cu vita de vie. Din productia mondiala de vinuri (26,7 mii. tone in 2002), aceste trei tari asigura jumatate. Sunt mult apreciate in intreaga lume vinurile franceze, acestea fiind remarcate si dupa regiuni cu vechi traditii de cultura a vitei de vie si de prelucrare a vinurilor: Bordeaux (in prezent cea mai importanta), Champagne (vinuri spumoase), Valea Rhonului (remarcandu-se zona Cognac), Alsacia, Valea Loirei, Languedoc s.a.
Regiunile viticole ale Italiei se gasesc in nordul Padului, Campania (Capri s.a.), Sicilia, Umbria, s.a. In Peninsula Iberica atat Spania, care detine primul loc pe Glob la suprafata cultivata cu vita de vie, cat si Portugalia sunt renumite pentru calitatea vinurilor: de Alicante, Malaga, Valencia si Andaluzia (Spania), de Porto si Madeira (Portugalia).
O mare producatoare de vinuri a devenit in ultimul timp C.S.I., cu vinurile sale din Republica Moldova, Crimeea, nordul Caucazului, Gruzia si chiar din Asia Centrala. Tot in Europa se mai remarca pentru productiile lor Romania, Ungaria, Bulgaria, Grecia, Albania, Serbia si Muntenegru, Germania (partea de vest).
In Africa, productii importante de vin (mii. tone) se obtin in Africa de Sud (0,8), Algeria, Maroc si Tunisia, iar pe celelalte continente, in Argentina (1,2) si Chile (0,6) in America de Sud, S.U.A. (2,5), in America de Nord si Australia (1,2).
Mari exportatoare de vinuri pe Glob sunt Franta, Italia, Spania, Portugalia, Algeria.
Industria berii foloseste ca materii prime orzoaica (o varietate de orz), precum si porumbul, fasolea, hameiul (acesta din urma dand aroma berei). Tari cu productii mari de bere, pana la al doilea razboi mondial, au fost cele din centrul si vestul Europei, ulterior adaugandu-se si alte tari, intre care S.U.A, Canada, Japonia, China, Mexic, Australia, s.a. In anul 2000, productia mondiala a fost in jur de 130 mii. tone, prinicpalii producatori fiind S.U.A. (23 mii. tone), China (22 mii. tone), Germania (10 mii. tone), Canada, Marea Britanie, Japonia (fiecare in jur de 5%), Brazilia, Rusia, Spania, Kazahstan, Franta, Olanda, Cehia, Slovacia, Australia, s.a. Exista unele centre renumite pe plan mondial pentru calitatea berei produse: Miinchen (Germania), Plzen (Cehia), Strasbourg (Franta), Londra (Marea Britanie), Detroit, Cincinatti, New York (S.U.A.).
Industria moraritului si panificatiei
Aceasta ramura insustriala este raspandita pe glob cu precadere in tarile in care locuitorii au ca hrana de baza painea, dar cu deosebire in Europa si America de Nord. in cadrul acestei ramuri se distinge industria de paste fainoase, cu o mare raspandire an Italia, mai ales productia de macaroane si spaghete, care se fabrica in apropierea orasului Napoli (Torre Annunziata) sau Genova, Roma, Torino, Palermo, s.a. in schimb, in tarile cultivatoare de orez, este dezvoltata industria decorticarii, remarcandu-se, in acest sens, India, China, Japonia, Myanmar, Filipine, Indonezia, s.a.
Industria alimentara in Romania
Aceasta ramura are traditii in tara noastra, ea dezvoltandu-se o data cu trecerea la productia manufacturiera si de fabrica.
Industria moraritului si panificatiei si a pastelor fainoase. Aceasta subramura foloseste ca materii prime cerealele (grau, porumb, orz, secara) si este locaizata fie in principalele zone agricole, fie in marile centre de consum; unitati mai mici exista aproape in mai toate orasele, precum si in numeroase sate. Printre cele mai mari centre de acest fel sunt: in Campia Romana (Bucuresti, Craiova, Pitesti, Galati, Braila, Giurgiu, Calarasi, s.a.), Podisul Moldovei (Iasi, Bacau, s.a.), Depresiunea Transilvaniei (Cluj-Napoca, Sibiu), Podisul Dobrogei (Constanta).
Industria zaharului si a produselor zaharoase. Aceasta ramura s-a dezvoltat concomitent cu extinderea culturilor de sfecla de zahar. Cele mai vechi au fos.t cele de la Roman, Sascut, Chitila, Timisoara, Targu-Mures si la Bod, la care s-au adaugat, la inceputul secolului nostru, si alte unitati (Giugiu, Arad. Timisoara), iar dupa cel de-al doilea razboi mondial noile fabrici de la Ludus, Bucecea, Pascani, Craiova (Podari), Buzau, Corabia, Zimnicea, Urziceni, Teius, Faurei, Ianca (jud. Braila), Calafat, Babadag, Navodari, Calarisi, s.a. Produsele zaharoase se obtin indeosebi in intreprinderi amplasate in Bucuresti, Brasov, Sibiu, Timisoara, Iasi.
Industria uleiurilor vegetale era prezenta in trecut prin unitati mici -prese taranesti cu durata de functionare limitata la anotimpul de recoltare. Materia prima cea mai importanta care se prelucreaza o reprezinta semintele de floarea soarelui, cea mai raspandita planta uleioasa cultivata la noi. In cantitati din ce in ce mai mari se foloseste soia, precum si, mai putin insa, semintele de in din care se obtin uleiuri industriale (la Rosiorii de Vede). Principalele fabrici de uleiuri comestibile sunt amplasate la Iasi, Galati, Buzau, Slobozia, Urziceni, Constanta, Bucuresti (Bragadiru), Craiova (Podari), Oradea, Carei, Timisoara.
Industria conservelor (de legume si fructe, de carne si peste), intreprinderile de conserve de legume si fructe sunt, de regula, situate in zonele legumicole si pomicole sau in apropierea unor mari centre de consum. Cele mai mari fabrici de conserve pentru legume se afla la Tecuci, Zagna-Vadeni (langa Braila), Bucuresti, Buftea, Valea Rosie, langa Oltenita (jud. Calarasi), Arad, Fetesti, Turnu-Magurele, Caracal, Calafat, Constanta, Targu Mures etc. Prelucrarea si conservarea fructelor s-a dezvoltat in locah'tatile din importante zone pomicole: Baiculesti si Topoloveni (Arges), Raureni (jud. Valcea), Valenii de Munte, Bucuresti, Hateg, Baia Mare, Dej, Bistrita, Valea lui Mihai (jud. Bihor), Falticeni s.a.
Industria carnii detine un loc important in cadrul industriei alimentare. Abatoarele sunt raspandite in aproape toate localitatile, dar unele centre dispun si de instalatii moderne si capacitati mari pe langa care functioneaza si antrepozitele frigorifice, iar procesul de fabricatie este continuat in sectii de prelucrare (conserve, mezeluri etc): Bucuresti, Braila, Drobeta-Turnu Severin, Sibiu, Medias, Cluj-Napoca, Timisoara, Salonta, Suceava (Burdujeni), Constanta, Buzau s.a.
Industria conservelor de peste are la baza traditia pescuitului, principalele domenii de pescuit fiind Delta Dunarii si Dunarea, unele rauri interioare, Marea Neagra si Oceanul Atlantic, cea mai mare parte a pestelui destinat industriei conservelor provenind din Oceanul Planetar. Principalele centre ale industriei de conserve sunt: Tulcea, Galati si Constanta.
Industria produselor lactate. Materia prima (laptele) este asigurata din productia interna. Fabricile sunt, de regula, amplasate in marile centre de consum (Bucuresti, Timisoara, Constanta, Brasov, Arad, Cluj-Napoca s.a.), dar si in marile zone de crestere a animalelor pentru lapte (Vatra Dornei, Campulung Moldovenesc, Botosani, Roman, Suceava, Sighisoara, Bistrita, Calafat s.a.). Aceasta ramura cuprinde si conservarea laptelui prin deshidratarea sub forma de lapte praf: la Remetea (jud. Harghita, inca din 1951), apoi la Campulung Moldovenesc (Suceava) si Baraolt (Covasna).
Industria vinului si a bauturilor alcoolice se bazeaza pe prelucrarea strugurilor, fructelor, unitatile producatoare fiind amplasate cu precadere in zonele care asigura materia prima. In ceea ce priveste industria vinurilor, cele mai importante centre sunt: Iasi, Cotnari, Husi, Focsani, Cotesti, Valea Calugareasca, Murfatlar, Dragasani, Alba-Iulia, Simleul Silvanei, Azuga, Panciu, Vaslui, Murfatlar s.a.
Industria berii isi are inceputurile in secolul trecut. Materia prima de baza - orzoaica - nu acopera necesitatile interne, fiind necesara importarea unei anumite cantitati. Alaturi de fabricile mai vechi (Solea, in jud. Suceava, Bucuresti, Azuga, Tg. Mures, Oradea, Timisoara), s-au construit alte unitati mai noi la Constanta, Braila, Craiova, Pitesti, Buzau, Bacau, Oradea, Reghin, Cluj-Napoca, Sibiu, Miercurea-Ciuc
