ECOSISTEMUL

Mediul de viata este reprezentat de totalitatea factorilor fara viata(abiotici) si inzestrati cu viata (biotici).

Ecosistemul
Partea abiotica a mediului formeaza biotopul, care cuprinde substratul (elemente minerale si organice) si factorii climatici (lumina, temperatura, umiditate, vant), iar partea biotica formeaza biocenoza, fiind reprezentata de populatiile de plante si animale din specii
diferite, care traiesc intr-un biotop. Ecosistemul este parte componenta a ecosferei si reprezinta unitatea elementara structurala si functionala a ecosferei. Ecosistemul este un sistem ecologic, alcatuit din biocenoza (componenta biotica), biotop (componenta abiotica) si interactiunile dintre acestea. Acest sistem functioneaza ca un intreg, fiindu-i necesare toate componentele, pentru a-si indeplini functiile. Ecosistemul se gaseste intr-o continua evolutie, realizandu-se un echilibru dinamic intre componentele sale.

Componentele ecosistemelor

Biocenoza, componenta biotica a ecosistemului, reprezinta totalitatea indivizilor din specii de plante, animale sau microorganisme care traiesc pe/ in biotop. Intre indivizii unei biocenoze se stabilesc multiple relatii: relatii de hranire (trofice), relatii de aparare, relatii de raspandire si relatii legate de reproducere. Acestea sunt relatii interpopulationale sau interspeci. Substratul biotopului poate fi de trei feluri, dupa natura sa:

solid(solul),

-lichid (apa)

gazos (atmosfera)

Deci si biotopurile sunt de trei feluri

:- terestru (de exemplu parcul, avand ca substrat solul),
-acvatic (de exemplu balta, avand ca substrat masa apei substratul solid de pe fundul apei).

- aerian, avand ca substrat atmosfera.

Biocenozele terestre si cele acvatice au o structura verticala si una orizontala.
Intre biotop si biocenoza exista o stransa legatura si influente reciproce; ele nu pot exista decat impreuna.Biotopul si biocenoza formeaza impreuna ecosistemul.
In tara noastra, ecosistemele prezinta sase aspecte sezoniere:prevernalul, vernalul, estivalul, serotinalul, autumnalul si hibernalu.
Aparitia acestor sezoane au determinat si o ritmicitate a activitatii organismelor animalelor. Din acest punct de vedere, organismele pot fi active toata perioada anului (sedentare sau migratoare) si care alterneaza perioada de activitate cu cea de repaus (hibernare sau amortire).

Unele vietuitoare nu sunt specifice anumitor biotopuri. De exemplu, ghiocelul creste in mai toate tipurile de relief, de la campie pana la zona alpina, in paduri, tufarisuri, poieni sau ciocanitoarea pestrita care este cea mai comuna ciocanitoare de la noi,care traieste in toate padurile de ses si de deal, dar populeaza si localitatile, sesurile si
gradinile.

Alte vietuitoare traiesc numai in anumite biotopuri (nufarul creste in balti si lacuri, stejarul in padurile din zona de campie, rama in mediul subteran, stiuca in mediul acvatic etc.). Aceste vietuitoare au adaptari specifice biotopului in care traiesc; ele reprezinta forme biotice, fiind expresia unitatii dintre organism si mediu, a interrelatiilor dintre biotop si biocenoza.

Pe baza cunoasterii formelor biotice, putem aprecia mediul din care provin acestea. Fizionomia unei biocenoze se recunoaste pe baza formelor biotice.

Componentele trofice ale biocenozei sunt grupate in 3 niveluri de baza

Producatorii primari reprezentati de indivizii speciilor de plante din ecosistem si o serie de microorganisme autotrofe (bacterii). Producatorii primari sunt cei care sintetizeaza substante organice, din saruri minerale, apa, bioxid de carbon in prezenta luminii solare, in procesul de fotosinteza. In acest proces, plantele transforma energia electromagnetica a soarelui in energie chimica, inmagazinata in substante organice sintetizate

Consumatorii sunt categoriile trofice care se hranesc cu substantele organice preparate de producatorii primari sau alte categorii trofice. Acestia pot ocupa diferite pozitii in structura trofica a biocenozei:

Consumatorii primari (fitofagii si ierbivorele) in care sunt cuprinse mamiferele ierbivore, insectele si paianjenii care se hranesc cu plante, ciupercile parazite care produc boli parazitare plantelor

Consumatorii secundari (zoofagi sau carnivore de ordinul I) care se hranesc cu plante: specii din regnul animal (unele mamifere carnivore, insecte entomofage, reptile, unele pasari, unele specii de pesti) sau specii din regnul vegetal (ciuperci care paraziteaza specii de animale).

Consumatorii tertiari (zoofagi sau carnivore de ordinul al II-lea) se hranesc cu consumatorii secundari. Fac parte din aceasta categorie: vulturii, rasul, stiuca etc.

Consumatorii cuaternari sunt paraziti sau pradatori ai consumatorilor tertiari. Ei se pot hrani si cu consumatori primari sau secundari.

Descompunatorii sunt categorii de organisme, bacterii sau ciuperci, care descompun materia moarta, rezultata dupa moartea plantelor sau a animalelor. Ei inchid circuitul materiei, realizand descompunerea materiei organice in substante minerale, din care o parte raman in sol, reintrand in circuitul de hranire al plantelor.

In afara de aceste categorii de baza mai sunt unele categorii trofice care au functii speciale, in unele ecosisteme:

- Specii necrofage- se hranesc cu cadavrele animalelor: specii de gandaci, moluste

Specii coprofage - se hranesc cu excrementele altor consumatori: larvele unor muste, adultii unor gandaci etc

Specii omnivore - sunt consumatori care se hranesc si cu hrana de origine vegetala si cu hrana de origine animala

Specii detritofage se hranesc cu detritus (material rezultat din dezmembrarea organismelor vegetale).

Intr-un ecosistem, materia si energia circula pe traseul producatori primari - consumatori - descompunatori, realizand un circuit inchis: producatorii primari sintetizeaza materie organica din substante minerale, consumatorii de diferite ordine transforma substantele organice ale producatorilor primari in substante organice proprii, iar descompunatorii descompun materia organica provenita din producatorii primari si din consumatori, dupa moartea acestora, in substante minerale.

Toate aceste specii dintr-o biocenoza (categorii trofice) sunt interdependente si formeaza mai multe lanturi trofice. Ele reprezinta cate o veriga dintr-un lant trofic. In cadrul unui lant trofic, materia si energia circula de la producatori primari la consumatori si apoi la descompunatori. Un lant trofic are cel putin 3-4 verigi trofice, cel mult 5-6 verigi. Face exceptie situatia in care plantele moarte sunt descompuse de descompunatori.

Lanturile trofice dintr-o biocenoza se intersecteaza avand una sau mai multe verigi comune. Ele formeaza o retea trofica. De exemplu, veriga trofica "varza" poate fi consumata de iepuri si de caprioare, care sunt in lanturi trofice diferite

Organismele din aceeasi categorie trofica formeaza un nivel trofic, intr-o reprezentare grafica sub forma de piramida. La baza piramidei, primul nivel trofic, se gasesc producatorii primari. In al doilea nivel trofic sunt consumatorii primari in numar mai mic. In al treilea nivel trofic sunt consumatorii secundari, in numar si mai mic. In al patrulea nivel trofic se gasesc consumatorii tertiari, iar in al cincilea nivel trofic se gasesc consumatorii cuaternari. Descompunatorii se gasesc in ultimul nivel trofic.

Biotopul

Biotopul, la randul sau actioneaza ca un factor de selectie in alcatuirea biocenozei. Insusirile biotopului favorizeaza dezvoltarea unei specii si impiedica patrunderea altora in teritoriu.Ori de cite ori se repea un anumit biotop in teren, se repeta si biocenoza corespunzatoare prin formele sale biotice.
Sunt relatii care se stabilesc intre indivizii unor specii; ele se numesc relatii interspecifice.
Relatiile interspecifice de constructie, transport, legate de reproducere si aparare, sunt intotdeauna avantajoase speciei (sau populatiei).
Relatiile stabilite intre indivizii aceleiasi specii se numesc relaaii intraspecifice. Intre indivizii grupului exista diferite forme de comunicare si cooperare, necesare asigurarii unitatii si securitasii grupului.
Solidaritatea colectivitatilor intraspecifice, bunele relatii dintre indivizi se realizeaza prin limbajul sonor, chimic, cromatic, luminos, electric si comportamental.

Biotopul este componenta fizico-chimica a ecosistemului (componenta abiotica). El este reprezentat de un suport material (o portiune din litosfera, hidrosfera sau atmosfera), conditiile climatice din zona respectiva si interactiunile dintre acestea.

Componentele materiale ale biotopului, componentele climatice ale biotopului, impreuna cu interactiunile dintre ele, duc la crearea conditiilor de viata ale organismelor din acea zona. Aceste conditii de viata mai sunt numite factori ecologici.

Biotopul este alcatuit din factori geologici, factori geografici, factori mecanici, factori fizici, factori chimici care se afla in interactiuni multiple.

a)     Factorii geologici sunt reprezentati de natura substratului material pe care se gaseste biocenoza: solul (roca), apa.

b)     Factorii geografici reprezinta componentele care dau pozitia pe glob a biotopului: latitudinea si longitudinea, altitudinea, expozitia (pozitia pe versanti)

c)     Factorii mecanici cuprind diferite fenomene provocate de factorii climatici: miscarile aerului (vanturile, curentii de aer etc), miscarile apei (valuri, curenti de apa din oceane, mari sau lacuri, precum si mareele), miscarile litosferei (alunecari de teren, prabusiri de teren sau cutremure).

d)     Factori fizici: temperatura, umiditatea relativa, precipitatiile, lumina.

e)     Factorii chimici sunt reprezentati de compozitia chimica a solului, apei, aerului dar si de pH-ul apei si solului. Acestia depind foarte mult de natura factorilor geologici din care provin.

Componentele biotopului si actiunea lor asupra biocenozei

Exemple de ecosisteme naturale:

- Parcul National Portile de Fier si Rezervatia biosferei Delta Dunarii sunt unicate ecologice, care trebuie protejate si conservate.
- Raul, ecosistem acvatic in care structura biocenozelor este determinata de structura biotopurilor.
-Marea Neagra, care este unica intre marile lumii prin caracteristicile biotopului si ale biocenozei.
- Lacul, ecosistem acvatic in care structura biocenozei este determinata de variatia factorilor abiotici.
-Padurea, care ramasa in regim natural este un ecosistem complex si stabil. Ea prezinta o stratificare caracteristica pe orizontala si pe verticala.
-Tufarisurile si pajistile (pasuni si fanete), ecosisteme terestre care trebuie protejate, pentru ca reprezinta surse importante de producere a nutretului pentru animalele domestice.

Deteriorarea ecosistemului prin poluare

Prin mediul inconjurator sau mediul ambiant se intelege ansamblul de elemente si fenomene naturale si artificiale de la exteriorul Terrei , care conditioneaza viata in general si pe cea a omului in special . Sensul dat acestei notiuni in cadrul Uniunii Europene este cel al unui ansamblu de elemente care in complexitatea relatiilor lor , contituie cadrul , mijlocul si conditiile de viata ale omului , cele care sunt ori cele care nu sunt resimtite .O alta definitie gasim in Legea protectiei mediului, in care mediul inconjurator este ansamblu de conditii si elemente naurale ale Terrei : apa , solul si subsolul , toate straturile atmosferei , toate materialele organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune, cuprinzand elementele enumerate anterior,inclusiv, valorile materiale si spirituale.

Cuvantul "mediu" expima si acopera o notiune globala utilizata in toate domeniile de activitate inclusiv in ramurile stiintei care se ocupa, direct sau indirect de protectia factorilor de mediu naturali si artificiali .

Din definitia de mai sus rezulta ca notiunea cuprinde atat mediul natural - natura in forma sa originara cu partile ei vizibile si invizibile reprezentand conditia existentei tuturor vietuitoarelor ( terenurile de orice fel, subsolul oricaror terenuri, apele subterane si de suprafata ,padurile,aerul,flora si fauna terestra si acvatica etc.) - cat si mediul artificial,cel creat de mana si mintea omului, adica bunurile care exista datorita activitatii umane si care reprezinta conditiile materiale ale vietii .

Prin deteriorarea mediului se intelege alterarea caracteristicilor fizico-chimice si structurale ale componentelor naturale ale mediului,reducerea diversitatii si productivitasii biologice a ecosistemelor naturale si antropizate,afectarea echilibrului ecologic si a calitatii

Vietii cauzate in principal , de poluarea apei,atmosferei si solului, supraexploatarea resurselor,gospodarirea si valorificarea lor deficitara, ca si prin amenajearea necorespunzatoarea teritoriului.

Forme de deteriorare a ecosistemelor

Natura se afla in mod evident in fata unui decline ecologic determinat in principal de factorul antropic care actionand prin mijloace directe ori indirecte ,apropiate sau departate,multiple si complexe insa a produs deterioriorarea ecositemelor prin :

a)     eroziune

b)     faunei terestre,supraexploatarea resurselor oceanice

c)     introducerea de noi specii in ecositem

d)     contruirea de baraje si canale

e)     poluare

a)   Deteriorarea ecositemelor prin eroziune

Eroziunea ca forma de degradare a solului sau a rocilor ,se datoreaza actiunii ploilor,vantului si omului care prin lucrarile agricole a distrus textura solului, l-a dezgolit in fata radiatiilor solare si l-a saracit de asociatiile vegetale naturale.

Prin folosirea abuziva a pamantului de catre om s-a ajuns la o micsorare a capacitatii de retinere a apei in sol . Acesta s-a evatorat sau s-a scurs rapid la suprafata,provocand dese inundatii, in lipsa stratului cu vegetatiearborescenta care trebuia sa "amortizeze" efectele precipitatiilor abundente. Eroziunea se datoreaza si poluariicu pesticide si ingrasaminte chimice,ploilor acide,taierilor massive de paduri,lucrarilor necorespunzatoare ale solului care, in timp ,au degradat textura acestuia .

Ca masuri de evitare a eroziunii ,omul a folosit inca din vechime ,mai ales in Asia ,cultivarea in terase limitare de santuri care resin apa ,aratul in brazed care urmeaza curbele de nivel, acoperirea in permanenta a solului cu un strat de resturi vegetale sau de culture care sa restabileasca echilibrul chimic in sol.

b) Deteriorarea prin supraxploatarea resurselor biologice

Invensia abuziva a omului in biosfera a dus la saracia diversitatii speciilor si la cresterea instabilitatii biocenozelor, cu dereglarea echilibrelor naturale.

-Defrisarea padurilor a contribuit la degraderea solurilor, la cresterea ariditatii climatului ,intensificarea vanturilor si aparitia inundatiilor.

Padurile reprezinta factorul determinant in mentinera echilibrului ecologic,climatic si hidric,reprezentand ecosistemul cu o capacitate de regenerare de 3-5 ori mai mare decat oricarealt ecositem natural .

Despaduririle masive facute in scopul valorificarii lemnului constituie o cauza esentiala a degradarii solului prin eroziune, mai ales a terenurilor in panta.Datorita acestui fapt,prin interventia distructiva a omului, care a utilizat lemnul ca si combustibil, ca si material in constructii si industries au pentru eliberarea terenurilor in scopul redaarii lor exploatarii agricole. Exista tari precum Spania si Grecia care si-au redus suprafata impadurita cu pana la 15%.

Cu toate ca s-au efectuat reimpaduriri cu rasinoase si eucalipti in diferite yone ale globului ,aceste paduri amenajate nu prezinta diversitatea pe varste,specii si categorii ecologice de plante ,multitudinea relastiilor circa 17% iar padurea tropicala risca sa dispara la inceputul acestui mileniu.Reducerea "aurului verde" este accelerata in mare masura de ploile acide care au distrus in Germania , Marea Bristanie si tarile nordice pana la 45% din suprafata impadurita, in special padurile de conifere. Acestosfenomene li se alatura si incendiile din ultimii ani,care au determinat disparitia unor suprafete uriase de padure, atat in Europa ,cat si in alte continente.

Pentru mentinerea invelisului protector al ecosferei , care sa fie de eroziune si ariditate.Organizarea Natiunilor Unite a luat masuri de protectie a padurilor la scara planetara, in sensul conservarii solului, a resurselor de apa, a purificarii aerului si a imnunatatirii climatului.

-Suprapasunatu (procesul de pasunare intensiva) a dus la distrugerea covorului vegetal din ecosisteme.

Daca limitele stabilite sunt depasite , an cadrul populatiei de animale salbaticeapare autoreglarea,adica se intensifica activitatea pradatorilor,creste frecventa bolilor si parazitilor(deoarece populatiile de insecte fitofage se gasesc an echilibru relative cu mediu,suferind oscilatii in functie de fluctuatiile acestuia).

In cazul animalelor domestice , care raman in afara factorilor ecologici si se supun factorului antropic (vointei omului) apare suprapopularea pasunilor si o dezgolire accentuata a biotopului,care isi pierde capacitatile de regenerare . Animalele domestice tinute pe suprafete limitate, prin calcarea solului,duc la tasarea acestuia si strivirea invelisului vegetal, putand sa se ajunga la dispritia progresiva a vegetatiei de pe anumite suprafete care apoi sunt supuse treptat eroziunii si degradarii.

In present, pe glob, exista o preocupare generala de salvare a vegetatiei de la suprapasunare prin plantarea de perdele forestiere sau de fixare a solului prin lucrari specifice.

-supraexploatarea faunei terestre.Omul-ca parte constituenta a biosferei a actionat asupra componentelor acesteia atat in mod direct, prin vanatoare,pescuit,combaterea unor daunatori si paraziti,cat si indirect, producand dezechilibre ecologice cu efecte antarziate asupra florei si faunei.Actiunile necontrolate ,abusive ale omului in natura,mai ales in ultimele secole au redus simtitor potentialul generic al biosferei,ceea ce a dus la disparitia unor specii de plante si animale ,si reducerea numarului de indivizi ai unui taxon.

Numai in ultimele trei secole au disparut 311 specii de vertebrate,din care 82% prin vanatoare practicata de oameni, alte 1000 de spacii de vertebrate fiind pe cale de disparitie (bizonul din Americade Nord,antilopa americana ,ursul grizzly,rinocerul Asiatic, ursul de bambus din Asia, lupul marsupial si koala din Australia, capra alpina si bourul din Europa.

Masurile initiate si aplicate,s-au concretizat in infiintarea de parcuri nationale si rezervatii stiintifice, concomitant cu actiuni de repopulare a muntilor,multe specii fiind astfel salvate de la diparitie.

-Supraexploatarea resurselor oceanice.Biocenozele marine sunt foarte complexe,cu un numar mare de lanturi trofice,de la plante si animale planctonice,pesti, pana la mamifere acvatice.Desi mediul acvatic pare o sursa inepuizabila,cu ecosisteme de inalta productivitate,exploatarealui in mod intensive,mai ales in apropierea tarmurilor, a dus la dezechilibre grave.Pescuitul abuziv al mamiferelor uriase a dus la disparitia unor specii (belene,braste testoase de mare,defini ) . Dintre nevertebrate,omul a distrus prin interventia sa nechibzuita mai ales crustaceele si molustele ( langustele , stridiile producatoare de sidef din Noua Caledonie ).

Cunoasterea precisa a ecologiei populatiilor de interes piscicol va da posibilitatea de a evoulua pe termen lung cantitatea anuala de biomasa exploatabila, fara a compromite viitorul speciilor acvatice.Cresterea in bazine amenajate a unui numar mare de animale marine de interes economic reprezinta un alt mijloc eficace de diminuare a presiunii factorului uman asupra populatiilor acvatice.Infiintarea in apropierea tarmurilor a unor parcuri si rezervatii stiintifice acvatice contribuie la pastrarea echilibrului biocenotic al hidrosferei.

c)Deteriorarea prin introducerea de noi specii in ecosistem

In ecosistemele naturale realizarea echilibrului dinamic este posibila datorita legilor obiective care actioneaza la nivelul lor.In interventiile sale ,omul s-a condos dupa idea avantajelor imediate,modificand biocenoza prin transportul si introducerea unor specii noi exogene in anumite ecosisteme.

In cazul speciilor lemnoase, padurile au suferit profound prin selectia artificiala a esentelor autohtone si introducerea de esente exogene in scopul reimprospaduririlor sau a aclimatizarii unor specii din alte zone geografice.

d)Deteriorarea prin constructii de baraje si canale

Pentru asigurarea de apa potabila,irigatii,cai de comunicatii,producerea de energie electrica,omul a intervenit in ecosistemele acvatice prin constructia de canale si baraje.Aceste constructii duc la inundarea unor terenuri aluvionare si schimba componenta cantitativa si calitativa a florei si faunei locale.In unele cazuri ,noile lacuri constituie surse de boli prin dezvoltarea unui mare numar de paraziti.

Marile baraje au si o pierdere imensa de apa prin evaporare, mai ales in zonele calde si aride,fapt care determina retinerea sedimentelor si aluviunilor in amonte a caror prezenta a determinat inregistrarea uneiscaderi brutte a productiei piscicole maritime ajungandu-se la situatia ca, la numai un an de la terminarea barajului,pescuitul sa inceteze.Contructia unui baraj modifica total caracteristicile unui curs de apa curgatoare,oxigenarea apei fiind diminuata pe masura aparitiei unei stratificari termice si aparandriscul eutrofizarii intregului bazin.

e) Deteriorarea ecosistemelor prin poluare

Omul a inteles ca procesul societatii umane s-a tranformat treptat intr-un instrument de distrugere , cu efecte inverse asupra sa si asupra naturii.

Odata cu aparitia primelor civilizatii urbane s-a facut si interventia brutala a omului in mediu prin exploatarea nerationasa a terenurilor si a alterarii mediului prin poluanti de origine menajera,agricola si industriala rezltati in urma desfasurarii unor activitati umane.

Efectul de sera ,distrugerea stratului de ozon protector si poluarea mediului in general au devenit probleme ale ecologistilor.

Prin poluare se intelege procesul de modificare a factorilor biotici si abiotici prin introducerea in mediu a poluantilor de tipul deseurilor rezltate din activitatile umane.

Poluarea naturala reprezinta o impurificare a mediului sub influenta factorilor naturali, devenita insa un fenomen secundar ca importanta, fiind rara si cu cantitati reduse de poluanti ( pulberi,gaze si vapori ) .

Sursele de poluare naturala sunt:

-vulcanii : eruptiile vulcanice elimina in cantitati foarte mari ( de ordinul tonelor) particule solide,gaze si vapori, pana la 30-50 km in stratosfera, care sunt purtate de curenti pana la departari mari de locul emiterii:

-cutremurele : produc perturbatii atmosferice si mari cantitati de impuritati provenite din sol si din constructiile care se dregradeaza , care sunt deplasate la mari distante de curentii de aer formati odata cu ele:

-cometele si meteoritii : formeaza o pulbere cosmica de circa 1000 tone pe intreg globul,ceea ce reprezinta o densitate extreme de mica pe unitatea de

suprafata. Acest praf cosmic prezinta importanta pentru zborurile cosmice, fiind tot mai mult cercetat in ultimii ani : el are o actiune redusa asupra organismului,exceptie facand praful cosmic contaminat radioactiv.

-erodarea solului : ca forma de degradare a rocilor , se datoreaza actiunii vantului ( eroziunea eoliana ) si a ploilor. Aceasta erodare este cu atat mai intensa cu cat solul este mai golas, lipsit de vegetatie,cu expunere in aanta sau cu o retea hifrografica mai bogata. La nivelul zonelor erodate precipitatiile atmosferice nu se infiltreaza in sol ,ci se scurg repede la suprafata sau se evapora. Ca si consecinta apare o reducere a umiditatii din straturile superioare ale solului , determinand saracia vegetatiei.Prin erodarea eoliana se elimina in atmosfera cantitati variabile de pulberi de praf sau roca sfpramata, care produce o impurificare locala, fiind purtata de vant , uragane, cicloane, la mii de kilometri.

-reziduurile vegetale si animale : sub forma frunzelor moarte , resturilor alimentare , dejectiilor animale si umane , cadavrelor , degaja in urma descompunerii lor o serie de substante care impurifica aerul .Granulele de polen si sporii unor plante reprezinta o categorie de aerosoli de origine naturala care, in atmosfera , influenteaza negative sanatatea populatiei, constituindu-se in agenti infestanti si alergizanti :

-focul : reprezinta o prima cauza a deteriorarii ecosistemelor , folosit inca don vechime de om , astazi fiind mai des intalnit in anii secetosi pe continental African si in America tropicala , unde distruge o mare parte a ecosistemelor naturale.

Poluarea artificiala a aparut odata cu dezvoltarea asezarilor urbane , sub influenta factorului antropic. Initial, produsele poluante erau putine. avand natura organica si fiind usor degradabile de catre microorganismele mediului ( bacterii si ciuperci) .

Pe masura dezvoltarii industriei , a cresterii demografice si a modernizarii tehnicii, poluarea s-a extins , poluantii s-au inmultit si au aparut deseuri greu biodegradabile de tipul detergentilor,pesticidelor de sinteza , deseurilor radioactive. Cand cantitatea de poluanti depaseste capacitatea de neutralizare a mediului , ecosistemele sufera un process de alterare si distrugere a lor,rezltand zone total lipsite de viata.

In functie de natura poluantului , poluarea poate fi :

a)     fizica - produsa de zgomot (poluarea sonora ) , de substante radioactive ( poluare radioactiva ) sau de apa calda , praf, particule de carbune:

b)     chimica-produsa de compusii gazosi din industrie ( ionii unor metale grele, pesticidele folosite in agricultura , detergentii ) :

c)     biologica- rezltata din infestarea mediului cu agenti patogeni si germeni proveniti din fermentatii, eutrofizarea apelor.Dupa mediul in care actioneaza poluantii,poluarea poate fi : poluarea aerului,poluarea solului , poluarea apei.

Poluare Fizica

a)Poluarea sonora .

Omul traieste in lumea sunetelor si zgomotului.Sunetul se defineste prin vibratiilr mecanice ale mediului care se transmit la aparatul auditiv.

Zgomotul este sunetul puternic, necontrolat.

Unitatea de masura a intesitatii sunetelor este decibelul (db).Este o unitate de masura relativa , avind ca baza logaritmul raportului intre intensitatea zgomotului dat si intesitate de referinta, stabilita conventional ca fiind presiunea vibratiilor sonore de 0,0002 dine/cm si care a fsot considerata calimita de jos a sunetelor audibile de catre om.Tinand seama de scara logaritmica , inseamna ca sunelete cu intensitatea de 10,20,30 db reprezinta depasirea de 10,100,1000 ori a pragului inferior al intensitasii.

Omul percepe sunete cu o frecventa intre 16 si 20000 vibratii pe secunda si cu o intensitate intre 0 si 120 db ( de 10 000 000 000 000 ori peste pragul minim) . Zgomotul produs de o convorbire se situeaza intre limitele de 30 si 60 db.

Nivelul de 20-30 decibeli este inofensiv pentru organismul uman,acesta este sonic normal.

Limita sunetului este 80 decibeli.Sunetele de 130 decibeli provoaca senzatia de durere , iar de 150 decibeli este insuportabil.(in secolele trecute exista termenul de moarte sub clopot).

In natura sunetele puternice sunt o raritate ,zgomotul este slab si de obicei de scurta durata.

Suntele sunt indispensabile existentei animale si uname.Sunetele precum murmurul apeiunui izvor,freamatul frunzelor sunt intotdeauna placute omului,ele linistesc ,scot stresul.

0 x 08 graphic

Dar aceste sunete devin tot mai rare ,fiind ainlocuite de zgomotul provocat de industrie si transport.

Marea majoritate a activitatilor omonesti este generatoare de zgomote.

Poluarea sonora poate fi generata de surse naturale si surse artificiale.

Sursele naturale sunt eruptiile vulcanice,cutremurele,alunecarile de teren,vueitrul unei cascade.

Sursele artificiale de zgomot pot fi surse de generatoare de zgomot in mediu ambient sunetul sirenelor,soneriilor,clanxoanelor,zgomotul produs de traficul auto sau aerian. ( Traficul aerian in special cel supersonic prezinta o sursa de zgomot cu implicatii puternice.Unele motoare aviatice se aud de la 30 km.

Masuratorile efectuate in orasele mari arata ca nivelul zgomotului in orele de virf depaseste cu mult standardele si normele sanitare.

In prezent se studiaza actiunea zgomotului asupra organismului uman,cercetarile ar arata ca nivelul foarte mare actioneaza negativ,dar si linistea apasatoare produce reactii patologice.Sunete de o anumita intensitate sunt necesare in special la efectuarea diferitelor calcule.

Fiecare individ interpreteaza zgomotul in mod diferit.Foarte mult depinde de virsta,termerament,starea de sanatate,factori externi.

Sunetele de o intesitate mare afecteaza aparatul auditiv,centrele nervoase,pot produce reactii dureroase si chiar socul.

Poluarea sonora provoaca la nivelul organismului uman o serie intreaga de efecte incepand cu usoare oboseli pina la stari nevrotive grave si chiar traumatisme ale organului auditiv.

Sunetele cu o frecventa mai ridicata sunt mai periculoase decit cele cu o frecventa joasa.

b)Poluarea radioactiva :

Radioactivitatea poate fi definita ca proprietatea unor elemente de a se transforma, prin dezintegrare, in alte elemente, dupa emiterea unor radiatii. Exista o radioactivitate naturala, de origine cosmica (emisa de diverse corpuri ceresti, mai ales de Soare) si terestra, emisa de rocile terestre, precum si o radioactivitate artificiala, provocata de activitatea umana.

Poluarea radioactiva poate fi definita ca o crestere a radiatiilor, ca urmare a utilizarii de catre om a substantelor radioactive. Radiatiile emise de substantele radioactive sunt de trei tipuri:

radiatii gamma, constituite din unde electromagnetice de mare frecventa, foarte penetrante;

radiatii beta, compuse din electroni a caror viteza de deplasare este apropiata de a luminii si pot patrunde in tesuturile vii, pana la mai multi centimetri;

radiatii alfa incarcate pozitiv, care sunt nuclei de heliu, foarte putin penetranti pentru tesuturile vii.

Din punct de vedere ecologic, sunt toxici in special derivatii radioactivi ai elementelor simple ce intra in constituentii fundamentali ai materiei vii: C¹⁴, P³², Ca⁴⁵, S³⁵, I¹³¹. Acestia pot fi incorporati in organism si reprezinta sursa de iradiere interna periculoasa, datorita proprietatilor lor chimice analoge cu acelea ale compusilor naturali din organismele vii.

Surse de poluare radioactiva. Sursele artificiale de poluare radioactiva sunt de doua categorii: controlate si necontrolate.

Cele controlate se refera la: acceleratorii de particule in scopul cercetarilor, generatoarele de raze X, aparate si instalatii de uz casnic (radioterapeutica, aparate de televiziune), surse legate de reactii nucleare (reactori nucleari bazati pe fisiune nucleara), radioizotopi utilizati in diverse laboratoare.

Sursele necontrolate se refera la: caderi radioactive rezultate din experientele nucleare, deseuri radioactive rezultate din activitatile economice si din cercetare.

Efectele poluarii radioactive. Din punctul de vedere al modului de actiune al radiatiilor, poluarea poate fi de doua categorii:

1- Poluare radioactiva directa, atunci cand omul inhaleaza aerul poluat. Acest tip este provocat fie datorita accidentelor de la reactorii nucleari sau uzinele atomo-electrice, fie printr-un razboi atomic. Se cunosc, pana in prezent, aproximativ 170 de accidente nucleare serioase, dintre care cel de la Cernobal este mai cunoscut si mai apropiat de noi. Un real pericol il constituie centrala atomo-electrica de la Koslodui, Bulgaria.

2- Poluare radioactiva indirecta - incepe prin caderile radioactive din atmosfera si depunerea lor pe sol, pe culturile agricole etc. Aceste depuneri se concentreaza in lungul lanturilor trofice, dupa urmatorul traseu: aer sol, culturi, ierburi si ape animale om.

Poluarea Chimica

Principalii poluanti chimici ai apelor sunt : plumbul , mercurul , azotul , fosforul , hidrocarburile , detergentii li pesticidele.

Plumbul ( Pb)

Poluarea apei cu plumb are loc mai ales din evacuarile inteprinderilor industriale unde poluarea se produce prin diverse procese tehnoligice,dintre care unele au loc in mediul lichid ( flotatii,galvanizari,raciri ) precum si prin apele reziduale lichide care spala terenurile inteprinderilor

Mercurul (Hg).

Poluarea hidrosferei cu mercut merita o atentie deosebita datorita cresterii continue a folosirii acestui metal,precum si datorita toxicitatii lui. Productia mondiala de mercur depaseste cifra de 10000 t/an. Apa de mare contine concentratii de ordinul a 30 mg/l la suprafata , cu tendinta de crestere spre adancime.In total , in apa de mare Hg se estimeaza la 10 t. Ca urmare a biodegradarii reduse a derivatilor sai,Hg tinde sa se concentreze in diferite categorii de organisme.Alegele il pot acumula in celulele lor de peste 100 de ori mai mult decat exista in apa.

Azotatii

Problema poluarii apelor folositi ca ingrasaminte chimice in agricultura a devenit foarte importanta in zilele noastre.Nivelul azotatilor din apa este foarte variat,de la valori mici,putin deasupra limitei admise in apa potabila (45mg/l) , pana la sute de mg/l.

Fosfatii

Contaminarea apei cu fostati este destul de ingrijoratoare in tarile industriale.Fosforul este adesea un factor limitat in mediul limnic sau oceanic,ca urmare a ratei sale reduse de dezvoltare.

Apele uzate la iesirea din statiunile de epurare contin in medie 9 mg fosfor/litru.Acesta provine de la mineralizarea substanselor organice la care se adauga fosforul continut in detergenti biodegradabili.

Hidrocarburile

In hidrosfera,hidrocarburile ajung mai ales din scurgerile de titei sau ale produselor de prelucrare a lui, la care trebuie adaugate cantitatile de titei provenite din accidente ale vaselor petroliere.Se precizeaza ca din aceasta ultima sursa , patrunde anual in oceane circa 200000 tone titei . Mari cantitati de petrol provin si din operatiile normale legate de extractia titeiului ( prin sonde terestre si marine), de incarcarea,trasportul si descarcarea lui.O alta cantitate de produse petroliere patrunde in apa, din scurgerile industriale si rafinarii.Pe toate aceste cai ajung in apele oceanice ,annual po cantitate de 5-10 milioane tone petrol.

Dintre zonele marine,cea mai grav impurificata cu petrol este Marea Mediterana,prin care trec vasele petroliere care vin din Oceanul Apropiat, Atlanticul rasaritean,Canalul Manecii si Marea Nordului.

Poluarea biologica a apelor este produsa de diversi agensi biologici (microorganisme si substante organice fermentescibile).Acesti poluanti ajung in apa odata cu deversarile industriale sau menajere care contin detritus organic,detergenti,reziduri de la fabricile de produse alimentare.

Extinderea poluarii microbiologice a apelor continentale si litorale a determinat cresterea unor afectiuni(colibaciloza,hepatita virala,holera,dezinterie.Omul accelereaza acest proces prin avacuarea in ape a unor mari cantitati de substante organice fermentescibile bogate mai ales in fostor si azot.

Poluarea biologica si influentele ei:

Poluarea biologica cuprinde:

1)   Poluarea aerului:

Aerul pe care il respiram este parte din atmosfera, amestecul de gaze ce acopera globul pamintesc.Acest amestec de gaze asigura viata pe pamint si ne protejeaza de razele daunatoare ale Soarelui.

Atmosfera este formata din circa 10 gaze diferite, in mare parte azot(78%), si oxigen(21%).Acel 1% ramas este format din dioxide de carbon , heliu si neon.Toate acestea sunt gaze neutre, adica nu intra in reactie cu alte substante.Mai exista urme de dioxid de sulf, amoniac, monoxid de carbon si ozon(O3) precum si alte gaze nocive, fum, sare, praf si cenusa vulcanica.

Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a mentinut timp de milioane de ani, este amenintat acum de activitatea omului.Aceste pericole ar fi efectul de sera, incalzirea globala, poluarea aerului, subtierea stratului de ozon si ploile acide.

In ultimii 200 de ani industrializarea globala a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibrul atmosferic.Arderea carbunelui si a gazului metan a dus la formarea unor cantitati enorme de dioxid de carbon si alte gaze, mai ales dupa sfirsitul secolului trecut a aparut automobilul.Dezvoltarea agriculturii a determinat acumularea unor cantitati mari de metan si oxizi de azot in atmosfera.

Efectul de sera:

Gazele deja existentein atmosfera trebuie sa retina caldura produsa de razele soarelui reflectate pe suprafata Pamantului.Fara aceasta Pamantul ar fi rece incat ar ingheta oceanele iar oamenii,animale si plante ar muri.

Insa atunci cand din cauza poluarii creste proportia gazelor numite gaze de sera,atunci este retinuta prea multa caldura si intregul pamant devine mai cald.Din acest motiv in secolul nostru temperatura medie glodala a crescut cu o jumatate de grad.

Dupa unele estimari , in zilele noastre peste un miliard de oameni inspira aer foarte poluat,in special cu monoxid de carbon si dioxid de sulf , rezultate din procesele industriale.Din aceasta cauza,numarul celor care se sufera de afectiuni toracice-pulmonare,in special in randul copiilor si al batranilor,este in continua crestere.La fel si frecventa de cancer de piele este in crestere.Motivul este stratul de ozon deteriorat,care nu mai retine radiatiile ultraviolete nocive.

Gauri in stratul de ozon :

Stratul de ozon din stratosfera ne protejeaza retinand razele ultraviolete ale soarelui.Deoarece in zilele noastre a crescut foarte mult folosirea hidrocarburilor clorinate,fluorinate in flacoane cu aerosoli,frigidere,detergenti si polistiroli,aceste gaze au ajuns in aer in cantitati mai mari decat cele care ar putea fi suportate de atmosfera.Pe masura ce se ridica,se descompun,formandu-se cloridioni,care ataca si distrug stratul de ozon.

Ploi acide :

Ploaia acida se formeaza atunci cand dioxidul de sulf sau oxizii de azot,ambele rezultate ale poluarii industriale,se amesteca in atmosfera cu aburii de apa.Ploaia acida distruge plantele si animalele.Paduri intregi au disparut din cauza ploilor acide.

Influenta poluantilor din aer:

Vegetatia terestra este afectata de poluanti mai ales in yonele industriale.Arborii au coroana uscata, le cad frunzele, iar puietii nu se mai dezvolta.

Padurile de molid sufera foarte puternic de pe urma emisiilor industriale, toxice:frunzele molizilor si brazilor cad in proportie de peste 40%, iar la suprafata solului se extind tufarisurile si ierburile, in detrimentul arborilor.

Padurile de fag isi reduc diversitatea in specii, fagul si carpenul au pierderi insemnate de masa lemnoasa si frunze; de asemenea, scade diversitatea stratului ierbos.

Padurile de stejar prezinta fenomenul de uscare in masa; stejarii sunt inlocuiti de specii de arbusti fara valoare economica, scade diversitatea in specii a stratului ierbos.

Atentie:substantele si elementele poluante au efecte directe asupra speciilor vegetale:

-Fluorul produce arsuri si necroye frunyelor de grau si ovaz.Prunul, nucul, castanul sunt specii foarte sensibile la prezenta fluorului in aer,

-Fosforul, in combinatii diverse, este toxic pentru plante; prezent in sol in cantitati mari, scade productia vegetala,

-Plumbul are actiune foarte puternica fata de salcam, tei si plop,

-Pulberile din aer produse de fabricile de ciment, gips si aybest acopera si sufoca frunzele, plantele nu mai produc fructe si nu cresc pana la dimensiunile normale,

-Bioxidul de sulf din atmosfera este foarte toxic pentru larita, brad, molid, prun salbatic, salcie, leguminoase furajere.

Controlul surselor de poluare a aerului

Ca si in cazul solului, poluarea aerului se reduce prin metode preventive.Acestea trebuie sa asigure curatarea aerului chiar la sursa de emisie a particulelor:

-Particulele solide:pulberi de carbune, cenusa, praf, fum.

-Particule lichide:picaturi.

-Substante gazoase:bioxid de sulf, oxizi de azot, acid clorhidric, acid fluorhidric.

Retinerea suspensiilor solide din gazele de ardere se obtine prin instalatii si tehnologii:

-Camere de linistire gravitationale:spatii simple in care sunt trecute gazele industriale si in care se depun particulele de dimensiuni mai mari.

-Filtre diferite din materiale poroase:gazele incarcate cu particule sint filtrate prin bumbac, nzlon, teflon, fibre de sticla.

- Filtre electrostatice:gazele sunt trecute printr-un camp electric.

Reducerea oxizilor de ayot din camerele de ardere se face prin:

-Impiedicarea formarii oziyilor de azot prin utilizarea unor arzatoare speciale care au nevoie de o cantitate mai mica de aer.

-Reducrea cantitatii de oxizi formati prin folosirea de catalizatori sau de amoniac.

Controlul surselor mobile de poluare(datorita transportului):

-Producerea si folosirea de benzine care au cu 90% mai putin benzen si mai putin sulf si plumb.

-Folosirea motoarelor Diesel, la care combustia este mai eficienta decat la cele cu benzina.

-Utilizarea convertoarelor catalitice (in Japonia si in SUA, 90% din automobile au astfel de dispozitive).

-Devierea traficului greu pe sosele de centura ale oraselor.

-Creerea de perdele forestiere de protectie.

-Introducerea restrictiilor de circulatie, pe intervale de timp si zone.

Poluarea apei:

Apa este un factor important in echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problema actuala cu consecinte mai mult sau mai putin grave asupra populatiei.

Prin poluarea apei, se intelege alterarea caracteristicilor fizce, chimice si biologice ale apei, produsa direct sau indirect de activitatile umane si care face ca apele sa devina improprii utilizii normale in scopurile in care aceasta utilizare era imposibila inainte de a intervenii alterarea.Efectele poluarii resurselor de apa sunt complexe si variate, in functie de natura si concentratia substantelor impurificatoare.Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizeaza prin tratare, prin care se asigura condintiile necesare pentru consum.

Poluarea apelor poate fi naturala sau artificiala.Poluarea naturala se datoreaza surselor de poluare naturale si se produce in urma interactiei apei cu atmosfera, cand se produce dizolvarea rocilor solubile si cu organismele vii din apa.Poluarea artificiala se datoreaza surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice, namolurilor, reziduurilor, navigatiei.

Se poate vorbi si despre poluare controlta si necontrolata.Poluarea controlata (organizata) se refera la poluarea datorata apelor uzate transportate prin reteaua de canalizare si evacuate in anumite puncte stabilite prin proiecte.Poluarea necontrolata (neorganizata) provine din surse de poluare care ajung in emisari pe cale naturala, de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie.

Poluarea normala si accidentala reprezinta categorii de impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate.Poluarea normala provine din surse de poluare cunoscute, colectate si transportate prin reteaua de canalizare la statia de epurare sau direct in receptor.Poluarea accidentala apare, de exemplu, ca urmare a dereglarii unor procese industriale, cind cantitatii mari (anormale) de substante nocive din statia de preepurare sau epurare.

Se mai poate vorbi si despre poluare primara si secundara.Poluarea primara apare, de exemplu in urma depunerii substantelor in suspensie din apele uzate, evacuate intr-un receptor, pe patul acesteia.Poluarea secundara apare, de exemplu, imediat ce gazele rezultate in urma unei fermentarii materiilor organice depuse din substantele in suspensie antreneaza restul de suspensii si le aduce la suprafata apei, de unde sunt apoi transportate in aval de curentul de apa.

Surse de poluare naturale

Sursele naturale de poluare a apelor sunt, in cea mai mare parte a lor, surse cu caracter permanent.Ele provoaca adesea modificari importante ale caracteristicilor calitative ale apelor, influentind negativ folosirea lor.Cu toate ca, in legatura cu aceste surse, termenul de poluare este oarecum impropriu, el trebuie considerat in sensul patrunderii in apele naturale a unor cantitatii de substante straine, care fac apele respective improprii folosirii.

Principalele conditii in care se produce poluarea naturala a apelor sunt:

-trecerea apelor prin zone cu roci solubile (zacaminte de sare, de sulfatii) constituie principala cauza de patrundere a unor saruri, in cantitati mari, in apele de suprafata sau in straturile acvifere.Un caz deosebit il reprezinta rocile radioactive, care pot duce la contaminarea unor ape de suprafata sau substante;

-vegetatia acvatica fixa sau flotanta, in special in apele cu viteza mica de scurgere si in lacuri, conduce la fenomene de impurificare variabile in timp, in functie de perioadele de vegetatie;

-vegetatia   de pe maluri produce si ea o impurificare, atit prin caderea frunyelor , cit si prin caderea plantelor intregi.Elementele organice sunt supuse unui proces de putrezire si descompunere, care conduce la o impurificare a apelor, in special in perioade de ape mici sau sub pod de gheata.

Sursele de poluare accidentala naturale sunt in general rare, ele datorindu-se in special unor fenomene cu caracter geologic.Dintre impurificarile de acest tip se poate cita patrunderea unor ape puternic mineralizate in straturile subterane sau in apele de suprafata , in urma unor eruptii sau altor activitatii vulcanice, a deschiderii unor carsturi , a deschiderii unor noi cai de circulatie a apei subterane prin spalarea unor falii.

Surse de poluare artificiala:

-Ape uzate:

Principala sursa de poluare permaneta o constituie apele uzate reintroduse in receptorii dupa utilizarea apei in diverse domenii.Dupa provenienta lor, exista urmatoarele categorii de ape uzate:

a)ape uzate orasenesti care reprezinta un amestec de ape menajere si industriale, provenite din satisfacerea nevoilor gospodaresti de apa ale centrelor populate, precum si a nevoilor gospodaresti, igienico-sanitare si social-administrative ale diferitelor feluri de unitatii industriale mici.

b)ape uzate industriale, rezultate din apele folosite in procesul tehnologic industrial, ele fiind de cele mai multe ori tratate separat in statii de epurare proprii industriilor respective.Numarul de poluanti pentru o anumita industrie este de obicei restrins, o apa industriala uzata avind in principiu, caracteristici asemanatoare substantelor chimice sau fizice utilizate in procesul tehnologic.De exemplu, apele uzate provenite de la minele de carbuni au drept caracteristica principala continutul in suspensie, in timp ce apele uzate rezultate de la fabricile de zahar contin atit substante in suspenise, cit si substante organice.

c)ape uzate de la ferme si animale si pasari care, au in generas caracteristicile apelor uzate orasenesti, pluantii principali fiind substantele organice in cantitate mare si materialele in suspensie.

d)ape uzate meteorice, care inainte de a ajunge pe sol, spala din atmosfera pluantii existentii in aceasta.Aceste ape de precipitatii care vin in contanct cu terenul unor zone sau incinte amenajate, sau al unor centre populate, in procesul scurgerii, antreneaza atit ape uzate de diferite tipuri, cit si deseuri, ingrasaminte chimice, pesticide, astfel incit in momentul ajungerii in receptor pot contine un numar mare de poluanti.

e)ape uzate radioactive, care contin ca poluant principal substantele radioactive rezultate de la prelucrarea, transportul si utilizarea acestora.Indiferent de provenienta lor substantele radioactive pot ajunge in apa, aer si sol pe multiple cai, prejudiciind intreg mediul inconjurator.

f)ape uzate calde, care contin de obicei un singur poluant, energia calorica a carei provenienta a fost mentionata anterior.

g)ape uzate provenite de la zone de agrement, campinguri, terenuri de sport, care sunt asemanatoare cu apele uzate orasenesti.

h)ape uzate provenite de la navele maritime sau fluviale, contin impuritatii deosebit de nocive cum ar fi:

reziduuri lichide si solide, pierderi de combustibil, lubrifianti.

-Depozite de deseuri sau reziduuri solide:

O sursa importanta de impurificare a apelor o constituie depozitele de deseuri sau de diferite reziduuri solide, asezate pe sol, sub cerul liber, in halde nerational amplasate si organizate.Impurificarea proventa de la aceste depozite poate fi produsa prin antrenarea directa a reziduurilor in apele curgatoare de catre precipitatii sau de catre apele care se scurg, prin infiltratie, in sol.

Cele mai raspindite depozite de acest fel sunt cele de gunoaie orasenesti si de deseuri solide industriale, in special, cenusa de la termocentrale care ard carbuni, diverse zguri metalurgice, steril de la preparatiile miniere, rumegus si deseuri lemnoase de la fabricile de cherestea.De asemenea pot fi incadrate in aceeasi categorie de surse de impurificare depozitele de namoluri provenite de la fabricile de zahar, de produse clorosodice sau de alte industrii chimice, precum si cele de la statiile de epurare a apelor uzate.

Mai pot si amintite si surse de poluare accidentala, dar sunt in marea lor majoritate legate de probleme de risc indistrial.

Influenta poluantilor din apa:

In rauri, poluarea devine cel mai puternic factor care conditioneaza viata nevertebratelor (viermi, crustacee, scoici, larve de insecte) si a pestilor.Datorita poluarii, are loc fenomenul de uniformizare a faunei: raurile poluate adapostesc aceleasi specii care pot suporta prezenta substantelor toxice (cateva oligoche si larve de insecte acvatice din familia chironomidelor).

Raurile au reprezentat dintodeauna o sursa de hrana pentru oameni, pescuitul fiind o ocupasie importanta.La inceputul secolului XX, Grigore Antipa mentiona bogatia in peste a Dunarii, Deltei Dunarii si a riurilor interioare ale Romaniei.

Cei mai sensibili la poluare sunt pastravul, cleanul, mreana, scobarul, mihaltul, specii care au nevoie de o apa curata, bine oxigenata.Poluarile severe, cu substante foarte toxice (amoniu, cianuri), distrug in totalitate populatiile de pesti.

Pestii si nevertebratele (de exemplu scoicile) acumuleaza in tesuturi metale grele (zinc, cadmiu, plumb ) si alti poluanti, pe care le iau direct din apa sau din hrana (alge si mevertebrate deja contaminate).In acest fel, consumul pestilor contaminati devine un pericol pentru sanatatea oamenilor. Dar si pentru viata pasarilor sau a mamiferelor care se hranesc cu peste.

Ca si observatie generala, trebuie sa precizam ca datele privind efectele poluantilor provin din teste de laborator efectuate doar pe un numar mic de specii.In natura exista multe efecte complementare, secundare, care nu pot fi detectate decat prin metode foarte complicate.

Unul dintre efectele cele mai dramatice ale poluantilor in mediul acvatic este manifestarea fenomenului de eutrofizare(hrana).Termenul de eutrof se refera la bazinele acvatice bogate in saruri minerale necesare algelor, dar si a fost extins si deviat pentru a exprima o stare anormala, de supraincarcare in substante minerale.

Eutrofizarea reprezinta un ansamblu de transformari suferite de un ecosistem acvatic in urma acumularii de substante poluante, dar mai ales de azot si fosfor, aceste doua elemente, sub forma unor saruri, provenind in principal din agricultura.

Este vorba despre ingrasamintele cu azot si fosfor care , folosite in cantitate mare, nu sunt in totalitate folosite de plante de cultura, excesul fiind spalat de apa de preipitatii sau prin irigatii si ajungand in bazinele acvatice,In prezenta acestui exces de saruri minerale are loc dezvoltarea algelor albastre-verzi care produc fenomenul cunoscut sub numele de inflorirea apelor sau inflorire agala.

De fapt, conditiile prezentei unei cantitati anormale de azot si fosfor, are loc o competitie intre speciile de alge, castigatoare fiind doar algele albastre-verzi.Dezvoltarea lor exagerata nu numai ca elimina celelalte alge, dar duce la consumul oxigenului dizolvat (pana la disparitie) si acumularea de toxine rezultate dupa moartea celulelor algale.In aceste conditii, se produce o mortalitate in masa a pestilor si a animalelor nevertebrate.

Controlul surselor de poluare a apelor :

Prevenirea poluarii si combaterea efectelor poluarii sunt actiuni care se desfasoara la nivel de stst si sunt reglementate prin lege.Politica de protectie a apelor urmareste:

-realizarea lucrarilor de amenajare in cazul bazinelor hidrografice astfel incat actiunile de gospodarie a apelor sa reflecte o conceptie unitara;

-asigurarea calitatii apelor prin reglementari specifice;

-reducerea poluarii prin:

-introducerea tehnologiilor industriale nepoluante;

-recircularea apei in unitatile industriale pentru a reduce cantitatea evacuata ca apa reziduala;

-recuperarea materialelor refolosibile din apele uzate;

-colectarea si evacuarea reziduurilor din crescatoriile de animale, pe cale uscata;

-perfectionarea tehnologiilor de epurare;

-supravegherea si controlul calitatii apelor;

-formarea de specialisti pentru domeniul protectiei apelor;

-educatia ecologica.

Cea mai cunoscuta masura de combatere a poluarii apelor este epurarea astfel incat apa reziduala, o data curatata, sa poata fi evacuata fara pericole intru-un rau receptor.

Apele poluate deversate intr-un rau sunt supuse unor procese de transformare de natura fizica, chimica si bologica, fara interventia omului.

Acest fenomen de autoepurare se defineste ca ansamblul de procese autonome, de natura fizica, chimica si biologica, care au drept consecinta redarea puritatii unei ape incarcate cu materiale minerale, organice, radioactive.

Dar aceasta capacitate proprie a bazinelor acvatice este legata de buna functionare a ecosistemelor acvatice: cu cat se deverseaza o cantitate mai mare de apa poluata sau cu cat gradul de poluare este mai mare, cu atat se reduce starea de sanatate, de functionare normala a ecosistemelor.

Factorii care influenteaza autoepurarea sunt:

-circuitul apei in natura

-factorii climatici (precipitatii, temperatura aerului si a apei, viteza vantului, radiatia solara)

-debitul bazinului receptor:la un debit mai mare are loc o diluare mai rapida a poluantului;

-caracteristicile albiei.

In procesele de poluare si autoepurare intervin trei procese importante:

-difuzia (egalizarea concentratiei substantelor in apa);

-dispersia (amestecul substantelor de apa care le primeste);

-dilutia (diluarea poluantului).

Impurificatorul apelor de suprafata si subterane este materia organica continuta atat in apele deversate din orase, cat si in cele provenite din industrie.In prezenta excesului de materie organica, la malul raului, acolo unde datorita adancimii reduse temperatura atinge valori mai mari, se dezvolta bacterii filamentoase.Aceste bacterii dau apei un aspect neplacut, murdar.

Mineralizarea sau descompunerea materiilor organice este rezultatul procesului de oxidare fie pe cale aeroba, fie pe cale anaeroba.

Mineralizarea in conditii aerobe se realizaza fara producere de miros, apa este in general limpede, iar populatiile de alge, nevertebrate si pesti se pot dezvolta normal.In conditii anaerobe, apa este de culoare inchisa, miroase urat, deversitatea speciilor se reduce.

Epurarea apelor uzate se defineste ca un ansamblu de masuri si procedee prin care cantitatiile de impuritatii chimice sau microbiolegice sunt diminuate astfel incat apa rezultata sa poata fi varsata intr-un bazin receptor (rau) fara sa-i dauneze din punct de vedere calitativ.

In urma epurarii fizico-mecanice, chimice si biologice, rezulta:

-ape epurate, care nu mai contin substante nocive.

-namoluri, care trebuie apoi prelucrate si valorificate

Epurarea cuprinde trei tipuri de procedee:

-mecanice

-chimice

-biologice

Epurarea mecanica inlatura din apa impuritatile de dimensiuni mari.

Retinerea suspensilor se face cu:

-gratare rare, cu ochiurile de 40-50-100 mm

-gratare dese, cu ochiurile de 20 mm sau sub 20 mm.

-dezisipatoare, pentru inlaturarea nisipului (bazine in care se depune nisipul)

-separatoare de grasimi (bazine de flatare):grasimile sunt mai usoare ca apa, se ridica la suprafata si pot fi apoi separate.

-decantoare, instalatii care asigura sedimentarea substantelor aflate in suspensie.

Epurarea chimica precedata de epurarea mecanica, foloseste anumiti reactivi care coaguleaza materiile fine, dispersate in apa, aglomerandu-le totodata sub forma unor flacoane care pot fi separate de apa.

Epurarea biologica se bazeaza pe folosirea unor culturi de microorganisme.

Bacterile folosite pentru epurarea biologica pot fi:

-aerobe -se folosesc pentru epurarea apelor uzate

-anaerobe - se folosesc pentru prelucrarea namolurilor rezultate in urma statiilor de epurare.

Alaturi de bacterii, in instalatiile de epurare se dezvolta si alte organisme de mici dimensiuni: fungi, protozoare, nevertebrate (rotifieri, nematode).

Toate foarmeaza o comunitate a carei sursa primara de hrana este reprezentata de substantele organice din apa.Nu se poate vorbi despre o biocenoza propriu-zisa, aceastea fiind caracteristica unui ecosistem, o instalatie de epuarea este doar o parte a ecosistemului de apa curgatoare (rau).

Poluarea solului:

Solul este un amestec de materie din plante, minerale si animale care se formeaza intr-un proces foarte lung, poate dura mii de ani. Solul este necesar pentru cresterea majoritatii plantelor si esential pentru toata productia agricola. Poluarea solului este acumularea de compusi chimici toxici, saruri, patogeni (organisme care provoaca boli), sau metariale radioactive, metale grele care pot afecta viata plantelor si animalelor.

Solul, ca si aerul si apa, este un factor de mediu cu influenta deosebita asupra sanatatii.De calitatea soluliu depinde formarea si protectia surselor de apa, atat a celei de suprafata, cit mai ales a celei subterane.

Poluarea este deosebit de evidenta si in cazul solului.Deseurile de tot felul care nu au fost evacuate in ape si aer acopera uscatul in locurile aglomerate unde fiecare metru patrat este intens multiplu solicitat, degradeaza terenurile agricole tocmai acolo unde sunt mai fertile, uritesc matura tocmai acolo unde este mai cautata pentru frumusetea ei.

Intr-adevar, solul etse locul de intilnire al poluantilor.Pulberele din aer si gazele toxice dizolvate de ploaie in atmosfera se intorc pe sol.Apele de infiltratie impregneaza solul cu poluanti antrenindu-i spre adincimi, iar riurile poluate infecteaza suprafetele inundate sau irigate.Aproape toate deseurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau aruncate la intimplare pe sol.De la mucul de tigara sau biletul de autobuy pina la autoturismul abandonat, de la picatura de ulei scursa din tractorul care ara cimpul pina la groapa de gunoi cu diverse deseuri, toate sunt poluari directe ale solului.In orase deseurile sunt inlaturate mai mult sau mai putin sistematic.Daca nu ajung in ape, sunt depozitate pe anumite terenuri, limitind poluarea la suprafete mai reduse, dar exista si pericolul infiltrarii in pinza freatica.

Elemente poluante ale solului sunt grupate in trei categorii:

-elemente biologice,reprezentate de organisme(bacterii, virusi, paraziti), eliminate de om si de animale, fiind in cea mai mare parte patogene.Ele fac parte integranta din diferite reziduuri (menajere, animaliere, industriale);

-elemente chimice, in cea mai mare parte de natura organica.Importanta lor este multipla:

-servesc drept suport mutritiv pentru germeni,

-insecte si rozatoare,

-sufera procese de descompunere cu eliberare de gaze toxice,

-pot fi antrenate in sursele de apa, pe care le degradeaza;

-elemente fizice, care provoaca dezechilibrul compozitiei solului:

-inundatii,

-ploi acide,

-defisari masive.

Poluarea solului este considerta o consecinta a unor obiceiuri neigienice sau practici necorespunzatoare, datorata indepartarii si depozitarii la intimplare a reziduurilor rezultate din activitatea omului, a deseurilor industriale sau utilizarii necorespunzatoare a unor substante chimice in agricultura.

Solul este supus poluarii ca si celelalte elemente ale mediului, dar el se reface tot mai greu in compartie cu apa si aerul, deoarece procesele de autoepurare sunt mult mai lente.

Influenta poluantilor de pe sol:

La nivelul solului, pesticidele de tipul erbicidelor reduc populatiile de insecte colembole, de rame si de miriapode diplopode.De asemenea, ploile acide "alunga" ramele, ceea ce afecteaza calitatea solului.

Fenomenul de eutrofizare este prezent si in ecosostemele terestre:excesul de ingrasaminte minerale are efecte nu numai asupra solului agricol, dar si asupra altor terenuri.Astfel, acolo unde se acumuleaza acesti nutrienti (azot si fosfor din ingrasaminte), se dezvolta doar cateva specii de plante cu crestere rapida.

In zonele umede (termenul larg folosit este cel de wetland), mlastinoase, cu mare importanta pentru biodiversitate, acumularea nutrientilor duce la dezvoltarea in exces a sufului, papurei si pipirigului, in detrimentul altor specii.

Controlul surselor de poluare a solului:

Romania avea, in anul 1989, aproape 170.000 ha de sol poluate cu:

-Metale grele, oxizi, pulberi, gaze.

-Petrol

-Reziduuri de la fabricile de ciment.

-Bioxid de sulf, zgura, cenusa.

-Ape uzate.

-Dejectii de la fermele zootehnice.

-Diferite gunoaie si deseuri.

Trebuie precizat ca, daca in cazul apelor poluate se aplica tehnologii bine puse la punct, eficiente, in cazul solului nu se poate face acelasi lucru decat in situatii speciale.

Astfel, exista metode prin care stratul superficial de sol este adunat si supus unor tratamente de indepartare a poluantilor, in instalatii speciale.Asa se procedeaza in cazul poluarii radioactive.Metoda este insa foarte costisitoare.

Combaterea poluarii solului se face mai ales prin metode de prevenire , prin elaborarea si respectarea normelor tehnice de exploatare si protectie.

Prevenirea poluarii solului prin degradare fizica se realizeaza prin

-Efectuarea lucrarilor agricole in conditii de umiditate optima a solului.

-Evitarea irigarii solului inaintea executarii unor lucarii agricole.

-Folosirea rationala a utilajelor grele pentru a evita batatorirea solului.

-Respectarea normelor de calitate pentru lucrarilor agricole.

-Realizarea de plantatii si perdele forestiere care sa reduca actiunea eroziva a vanturilor.

Prevenirea poluarii solului prin acidifiere:

-Folosirea ingrasamintelor care nu scad pH-ul solului.

-Combaterea acidifierii cu carbonat de calciu.

-Controlul permanent al valorilor de pH.

Prevenirea poluarii solului datorita lipsei sau excesului de substante minerale:

-Controlul permanent al cantitatii de substante minerale din sol.

-Aplicarea unor tratamente specifice.

Prevenirea poluarii solului prin saraturare:

-Functionarea sistemelor de desecare si drenare.

-Evitarea baltirii apei dupa irigare sau dupa ploi abundente.

-Apa pentru irigatii trebuie sa aiba calitatiile prevazute de normele tehnice.

-Reducrea peirderilor din sistemele de irigatii.

-Controlul permanent al calitatii solului si apei freatice.

Prevenirea poluarii chimice, biologice si radioactive:

-Respectarea normlor de calitate pentru folosirea reziduurilor si dejectiilor ca ingrasamant.

-Respectarea normelor tehnice de aplicare a pesticidelor.

-Depozitarea de deseuri si reziduuri numai in zone special amenajate.