Efectele factorilor poluanti asupra echilibrului ecologic

EFECTELE FACTORILOR POLUANTI ASUPRA ECHILIBRULUI ECOLOGIC

1.1. Sursele de poluare a aerului atmosferic

Aerul atmosferic, alaturi de alte componente ale mediului ambiant, are o insemnatate vitala foarte importanta pentru natura. Aerul este un amestec de azot si oxigen necesar activitatii vitale a organismelor aerobe, inclusiv a oamenilor. Acest amestec contine si o cantitate neinsemnata de alte gaze: neon, argon, heliu, cripton, xenon, radon, bioxid de carbon, hidrogen, vapori de apa si alte particule, care practic nu au nici o influenta asupra organismelor vii. Dar dezvoltarea societatii umane, spre regret, duce la crearea unui impact antropic si tehnogen negativ asupra calitatii aerului.

Poluarea aerului este generata in special de folosirea energiei si de activitatile de transportare. Urbanizarea, dezvoltarea industriei si a transportului provoaca emisii cu concentratii mari de substante poluante in atmosfera, emisii care duc la efecte nociveasupra naturii si a tuturor organismelor vii. Conform datelor Organizatiei Mondiale aSanatatii, circa 70% din populatia urbana a lumii respira aer poluat si doar circa 10% din populatia lumii respira aer, calitatea caruia este in limitele acceptabilitatii.

Arderea combustibilului si desertizarea teritoriilor duc la cresterea nivelului emisiilor bioxidului de carbon care este principalul gaz de sera si care da o crestere anuala a temperaturii biosferei de circa +0.3°C. In asa mod starea climei pe planeta noastra se inrautateste din an in an.

Activitatea prioritara in domeniul ecologiei consta in studierea relatiilor organismelor vii cu mediul ambiant (ISO 6107/3-85). Ecologistii acorda o atentiei deosebita protectiei aerului atmosferic deoarece poluarea atmosferei cauzeaza la consecinte negative pe scara globala:

l     distrugerea stratului de ozon;

l     efectul de sera, legat de majorarea volumului emisiilor in atmosfera a bioxidului de carbon, protoxidului de azot si metanului;

l     ridicarea temperaturii planetei;

l     inrautatirea sanatatii oamenilor, impactul nociv asupra plantelor si animalelor.

Sursele de poluare a aerului atmosferic se impart in:

- naturale (eruptii vulcanice, furtuni de praf s. a.),

- de caracter antropogen, legate cu activitatea vitala a omului.             Sursele cele mai importante de poluare a atmosferei sunt: transportul, obiectele industriale, centralele termoelectrice. Aceste surse elimina cantitati mari de substante toxice specifice,care uneori nu pot fi identificate,dar principalii poluatori, care se elimina in cantitati mari sunt: oxizii de carbon, de azot, bioxidul de sulf, praf s. a. Pentru micsorarea nivelului poluarii atmosferei de catre intreprinderile industriale se utilizeaza diferite metode, cum ar fi,de exemplu: se perfectioneaza procesele tehnologice, se efectueaza ermetizarea instalatiilor tehnologice, se construiesc diferite instalatii de purificare s.a.

La mijloacele de transport pentru micsorarea emisiilor toxice se instaleaza catalizatori, se utilizeaza aditivi contra fumului la motoarele diesel s. a.

In tara noastra, unde situatia economica este dificila,cel mai mult polueaza aerul atmosferic transportul auto: suma poluantilor emisi de autotransport este mult mai mare decit suma poluantilor de la sursele stationare. Indeosebi, acest lucru este caracteristic pentru orase. Spre exemplu, in mun. Chisinau transportului auto ii revin 93% din toate emisiile de gaze nocive in atmosfera, in mun. Balti - 94,2% si in mun. Cahul - 96%. In medie pe tara transportului auto ii revin 87,5% din volumul sumar al substantelor nocive emise in aerul atmosferic.

Majorarea numarului unitatilor de transport influenteaza negativ asupra starii bazinului aerian. Situatia se acutizeaza si din cauza ca in tara se importa si se utilizeaza autovehicule vechi, termenul de exploatare al carora este mai mare de 5-7 ani.

Gazoanalizatorul "ГИАМ-310"pentru determinarea componentei emisiilor nocive de la cazangerii.

Influenta gazelor nocive,emise in aer asupra sanatatii omului.

Principala sursa de poluare a aerului atmosferic , indeosebi in localitatile urbane, este transportul auto. Se stie ca un autmobil pe parcurs de un an utilizeaza un volum de aer curat egal cu volumul necesar pentru respiratia a 100 de oameni.Gazele de esapament ale automobilelor contin: oxid de carbon, hidrocarburi, oxizi de azot, funingine, bioxid de sulf, compusi ai plumbului, benz-α-pirena, aldehide si metale grele.Sa examinam influenta gazelor nocive emise in atmosfera asupra organismului omului.

Oxidul de carbon (CO) este foarte otravitor. Acest gaz fixeaza hemoglobina din sange. Primele simptoame ale intoxicarii grave sunt durerile de cap si ametelile, ulterior persoana intoxicata isi pierde cunostinta. Toxicitatea extrema a oxidului de carbon, lipsa culorii si mirosului de acest gaz, absorbtia foarte slaba de catre carbunele activat al mastii antigaz obisnuite - toate acestea transforma oxidul de carbon intr-un gaz foarte periculos. In caz de intoxicatie cu acest gaz primul lucru, ce se recomanda este aerul liber si curat.

Oxizii de azot ( NOx) cu exceptia protoxidului de azot, sunt otravitori. Otravirea cu aceste gaze este periculoasa prin faptul ca caile respiratoare se irita slab si simptoamele mai evidente si grele (boli in piept, respiratie greoae s. a.) vin mai tarziu, abia peste cateva ore dupa ce a fost inspirat gazul. In cazul otravirilor cronice se observa dereglari ale functionarii inimii, catarul cailor respiratoare, tuse cu sange si distrugerea dintilor. Ca masuri de prima asistenta medicala urgenta in caz de otraviri acute se utilizeaza laptele proaspat, care se bea din abundenta, respiratie artificiala cu oxigen,prelucrarea cailor respiratoare cu camfor.

Bioxidul de sulf (SO2) , chiar si in concentratii mici, formeaza un gust neplacut in cavitatea bucala si irita mucoasa din ea. Inspiratia aerului ce contine mai mult de 0,2 % bioxid de sulf provoaca raguseala, o respiratie greoae si pierderea rapida a cunostintei. Intoxicarea cronica duce la pierderea poftei de mancare si inflamarea cailor respiratorii.

Plumbul (Pb) este toxic in toate formele. Cel mai periculos este pentru copii de pana la 6 ani, fiindcafraneazadezvoltarea mintala si cresterea copiilor. Compusii plumbului ataca sistemul nervos central al omului, deregleaza functiile organelor interne. Din cauza acestor compusi sufera si sistemul reproductiv al omului.In tabelul de mai jos prezentam componenta si cantitatea emisiilor in atmosfera a substantelor nocive, parvenite de la arderea a 1000 l de combustibil in motoarele automobilelor:

Continutul substantelor poluante in diverse tipuri de combustibil

Datele din tabel demonstreaza, ca este rational de utilizat in calitate de combustibil pentru automobile gazul lichefiat,deoareceincomparatiecubenzina, in atmosfera se elimina o cantitate mult mai mica de substante nocive.

Numarul automobilelor in Republica Moldova creste. In perioada anilor 2000-2004 numarul automobilelor a sporit cu 102722 unitati, dintre care: autoturisme - cu 58120 de unitati, autobuze si microbuze - cu 18763 de unitati. Numarul autocamioanelor a crescut cu 25839 de unitati iar numarul autovehiculelor cu destinatie speciala a scazut cu 1479 de unitati.     Evident ca si volumul consumului de combustibil care se utilizeaza in tara creste din an in an si concomitent sporeste cota emisiilor poluante de la autovehicule care constituie in medie circa 88 % din volumul sumar de poluanti ai aerului atmosferic. Marimea calculata a emisiilor de la transportul auto a constituit in anul 2004 circa 150 de mii de tone. Luind in consideratie cele expuse mai sus putem constata ca in conditiile actuale populatia urbana este in cea mai mare parte supusa riscului imbolnavirii din cauza cresterii nivelului de poluare a aerului atmosferic cu substante poluante, generate de mijloacele de transport auto.                            Cea de-a doua categorie de emisii a poluantilor in aerul atmosferic revine surselor fixe de poluare din industria si sectorul energetic al republicii.

Potrivit datelor rapoartelor statistice (forma 1-aer), cantitatea totala a poluantilor emisi de sursele fixe pe parcursul anului 2004 a constituit 17,369 mii tone, inclusiv:

particule solide - 3,345 mii tone,

dioxid de sulf - 2,005 mii tone,

oxizi de azot - 3,184 mii tone,

oxid de carbon - 5,389 mii tone,

altele - 3,446 mii tone.Datele prezentate nu sunt depline din motivul ca nu toti agentii economici au prezentat rapoartele statistice.

1.2. Principalele efecte provocate de poluare

1.2.1. Efectul de sera( incalzirea globala)

Aerul atmosferic este unul din factorii de mediu cei mai usor de poluat, deoarece poluantii se disperseaza rapid si nu mai pot fi captati pentru a fi tratati. Gazele emise in atmosfera in urma activitatilor umane formeaza un adevarat ecran intre soare si Pamant. Aceste gaze produc o serie de fenomene printre care efectul de sera.

Principala calitate a unei sere este aceea de a inmagazina caldura. Acest lucru este posibil datorita geamurilor serei care opresc in interior caldura adusa de razele solare, principalul efect fiind cresterea temperaturii mediului interior al serei.

Pamantul este inconjurat de atmosfera, care este un amestec constituit din gaze si vapori de apa. Caldura provenita de la Soare este in mare parte reflectata de scoarta terestra, pierzandu-se apoi in spatiu.

O parte din gazele prezente in atmosfera asigura echilibrul dintre energia pe care Pamantul o primeste de la Soare si pe care o pierde. Aceste gaze, cunoscute sub denumirea de "gaze de sera' au permis Pamantului sa fie mai cald decat ar fi fost in absenta atmosferei.

Fara efectul de invaluire al gazelor de sera, temperatura medie a Pamantului ar fi cu aproximativ 33s Celsius mai mica, ceea ce demonstreaza ca aceste gaze sunt vitale pentru supravietuire. Fara aceasta calitate a atmosferei, viata ar deveni imposibila. Deci efectul de sera a existat din totdeauna. Ceea ce numim noi astazi in mod curent "efect de sera' se refera la efectul de sera accentuat de activitatile umane poluante care au condus la:

.   incalzirea suplimentara a suprafetei terestre si a troposferei;

.   cresterea temperaturii medii globale la suprafata Pamantului;

.   cresterea nivelului oceanului planetar.

Consecintele accentuarii efectului de sera constau in principal in:

modificari climatice (cresterea temperaturii, modificarea cantitatii si regimului precipitatiilor si evaporatiei);

cresterea nivelului marilor si oceanului planetar cu 3 pana la 10 cm pe deceniu- acest fapt este datorat topirii gheturilor calotelor glaciare  si a altor zone reci cum ar fi Groenlanda, nordul Canadei, nordul Rusiei;

modificari in circuitul apei;

modificari asupra habitatelor si vietii- schimbarile climatice datorate  incalzirii globale vor influenta foarte grav un numar mare de specii de plante si animale. Foarte multe vor disparea , inmultindu-se in schimb o serie de daunatori- sobolani si tintari.

sanatatea umana- rezelvele de apa potabila vor fi amenintate de  incalzirea globala, acest fenomen provocand scaderea lor.

Modificarile climatice au o serie de efecte daunatoare. Un prim efect

daunator consta in topirea mai rapida a ghetarilor, care determina cresterea nivelului apei marilor si oceanelor. Se considera ca nivelul apei va creste pana in 2100 cu circa 20 cm si pana la sfarsitul secolului cu 65 cm. Astfel zone care se afla sub nivelul marii si zone de coasta cum ar fi Bangladesh-ul, Olanda, Maldivele etc, vor disparea sub ape, la fel ca si deltele unor mari fluvii. Cresterea nivelului apelor poate produce modificari importante in frecventa, intensitatea si pozitia cicloanelor.

Cresterea temperaturii Pamantului va determina ca unele zone calde sa devina umede, iar zonele uscate vor deveni si mai uscate.

Alterarea circuitului apei, cu modificarea debitelor raurilor si a umiditatii solului influenteaza procesele de sedimentare, eroziune si reciclare a materiei organice si nutrientilor. Din aceasta cauza are loc degradarea solurilor cu efecte asupra habitatelor si vietii.

Sanatatea umana va fi afectata de cresterea temperaturii prin accentuarea sau revenirea unor boli specifice mediului tropical, cum ar fi malaria.

Efectul de sera a luat o amploare deosebita si constituie o preocupare majora la nivelul intregii planete. Masurile ce urmeaza a fi luate pot doar sa incetineasca fenomenul de incalzire globala a Pamantului, deoarece este aproape imposibil sa se opreasca acest fenomen.

1.2.2. Ploile acide

Ploaia acida este un fenomen folosit pentru a descrie o serie de tipuri de poluare, toate acestea introducand cantitati diferite de acizi in mediu. Mai pe larg spus este vorba de precipitatii acide (ploaie acida, ninsoare acida, grindina acida, ceata acida).

Aciditatea si alcalinitatea sunt masurate pe o scara numita scara pH si valorile pH-ului se intind de la 1 (extrem de acid) la 14 (extrem de alcalin). In cazul ploii pH-ul normal este 5,6 si atunci cand pH-ul are valoarea 7 este neutru (nici acid, nici alcalin).

Ploaia acida este definita ca o precipitatie cu pH sub 5,6. Recordul unei ploi ca aciditate a fost inregistrat in Scotia, cu un pH de 2,4 (reprezinta o valoare egala cu cea a sucului de lamaie). La originea ploilor acide stau degajarile din centralele electrice, in care combustibilii cu un continut bogat in sulf (carbunele) joaca un rol preponderent, si degajarile produse de autovehicule.

Principalii poluanti care contribuie la formarea ploilor acide sunt:

dioxidul de sulf, provenit din industria metalurgica, de la centralele termoelectrice, emanatiile de la autovehicule etc;

oxizii de azot proveniti din arderea carburantilor, oxidarea lemnului, a pacurii, din emanatiile ingrasamintelor pe baza de azot etc.

Formarea ploilor acide incepe prin antrenarea celor doi poluanti in atmosfera, care in contact cu lumina solara si vaporii de apa formeaza compusi acizi.

Inainte s-a considerat ca inaltarea cosurilor si furnalelor termocentralelor si topitoriilor de metale constituie o masura adecvata de diminuare a poluarii. Experienta a demonstrat ca inaltarea cosurilor a permis antrenarea poluantilor de catre vant si imprastiere lor pe distante mari. Vantul a dus la transformarea poluarii locale in poluare regionala. Din aceasta cauza problema ploilor acide este una de interes global.

Acizii adusi cu ploile acide ataca chimic marmura, betonul, metalul, cauciucul, plasticul si deregleaza functionare normala a organismelor.

De asemenea, induc modificari in compozitia chimica a solului si a apelor de suprafata modificand circuitele biologice si chimice de la nivelul ecosistemelor.

Prejudicii importante sunt aduse faunei piscicole, padurii, agriculturii si animalelor. Deoarece structura solului si vegetatia nu sunt identice in toate bazinele hidrografice, unele regiuni sunt mai sensibile la ploile acide decat altele.

In Europa, ploile acide polueaza 50% din raurile si lacurile continentului. Un lac a carui apa atinge o aciditate cu pH 4,5 nu permite multor pesti sa supravietuiasca. Populatiile de peste sunt sever afectate la pH mai mic de 5,5-6, capacitatea de reproductie a pestilor incepe sa scada. Cand lacurile devin prea acide, metale toxice cum ar fi aluminiul, plumbul, mercurul si cadmiul se dizolva in apa. Aceste metale cauzeaza probleme foarte serioase mediului si sanatatii omului.

Regiunile cu soluri sarace in calcare, acoperite cu un strat subtire de sol sunt cele mai sensibile la acidifiere.

Ploile acide ameninta si existenta multor specii de plante si animale. Lichenii si pietrele sunt amenintate in aceeasi masura de ploile acide.

Acidifierea apei este mai mare toamna, cand precipitatiile sunt mai frecvente si primavara cand poluantii stocati in zapada sunt cedati in momentul topirii lor.

Pagubele aduse frunzisului padurilor de ploile acide sunt in general foarte importante. Se estimeaza ca, 14-15% din patrimoniul forestier european este afectat de acest fenomen.

Ploaia acida, sub forma unor particule uscate, fulgi de zapada si vapori de ceata, ataca arborii pe toate fronturile. Poluantii se aseaza, la inceput, pe coroana celor mai inalti copaci ai padurii, care actioneaza ca un paravan natural in calea vantului. Precipitatia acida se scurge usor spre sol, deteriorand ireversibil sistemul radacinilor. Odata ajunsa pe frunze sau ace, ploaia acida nu mai permite copacului "sa respire'. Procesul de fotosinteza este perturbat si ca urmare se produce decolorarea si imbatranirea prematura. Ploaia acida indeparteaza, de asemenea, de pe frunze elementele nutritive, astfel incat copacul moare incet de foame. Concentratia poluantilor este mai mare in padurile de conifere decat in cele de foioase, deoarece primele acumuleaza poluanti si in timpul iernii (frunzele lor nu cad).

In ultimele decenii, au fost observate din ce in ce mai multe cazuri de "moarte' a padurilor. Copacii afectati pierd multe frunze sau frunzele sunt galbene.

Solul este la randul lui degradat de ploile acide, deoarece indeparteaza nutrientii. Efectul nociv al acestor ploi asupra vegetatiei si apelor interioare se multiplica acolo unde terenul este usor acid. Ca urmare a spalarii compusilor cu sulf si azot de pe sol, se produce deteriorarea calitatii apelor subterane.

Cladirile si monumentele sunt de asemenea afectate de ploaia acida. Marmura dura tinde sa se transforme in gips fragil sub influenta ploilor acide. Cand mari cantitati de astfel de precipitatii au cazut la mijlocul anilor 80 peste Montreal (Canada), pietrele din care erau construite casele s-au transformat intr-o masa spongioasa, fragila.

Pentru reducerea efectelor ploilor acide s-au luat diferite masuri. Pentru reducerea emisiilor de dioxid de sulf se impune inlocuire carbunilor cu continut mare de sulf. In industrie se iau masuri pentru retinerea dioxidului de sulf din gaze, inaintea emiterii lor in atmosfera si echiparea cosurilor uzinelor cu injectoare care duc la neutralizarea lui.

Cantitatea de oxizi de azot ar putea fi redusa si prin limitarea vitezei autovehiculelor pe autostrazi si sosele. Folosirea convertorului catalitic la sistemul de evacuare a motorului auto transforma oxizii de azot in azot simplu. Convertorul poate fi folosit doar la benzina fara plumb, deci automobilele care folosesc alt tip de carburanti raman la fel de poluanti.

Reducerea poluarii s-ar putea realiza si prin scaderea consumului de carburanti la o suta de kilometri si prin micsorarea numarului de autoturisme aflate in circulatie. Automobilele sunt in mica masura responsabile de poluarea cu dioxid de sulf (aproximativ 12% din cantitatea totala).

In tarile nordice s-a recurs la alcalinizarea apei a carei aciditate este foarte mare, datorita ploilor acide, utilizand in acest scop varul. Acesta se poate folosi si pentru reducerea aciditatii solului.

1.2.3.  Degradarea paturii de ozon

Ozonul intra in compozitia atmosferei si alcatuieste asa numitul 'strat de ozon' localizat in stratul numit stratosfera. Stratul de ozon este un protector al Terrei deoarece are rol de ecran impotriva radiatiilor ultraviolete transmise de Soare catre Pamant, pe care le absoarbe, oprindu-le pe majoritatea din drumul lor spre suprafata Pamantului.

Energia radiatiei care este absorbita incalzeste ozonul si astfel se formeaza etaje calde in partea superioara a atmosferei, care se comporta ca o patura pusa peste stratosfera. Lipsa stratului de ozon ar duce la aparitia unei poluarii de origine radianta datorata cresterii fluxului de radiatii ultraviolete de la Soare, care ajung la sol. Acest lucru reprezinta un mare pericol deoarece se stie ca radiatia ultravioleta este sterilizanta pentru formele inferioare de organizare, care stau la baza lanturilor trofice, si in acelasi timp este foarte periculoasa pentru oameni.

Ozonul este o forma de oxigen care se formeaza prin descompunerea unor molecule de oxigen de catre radiatia ultravioleta, o parte dintre atomii liberi de oxigen se recombina cu oxigenul si dau nastere la ozon. Ozonul poseda o caracteristica pe care oxigenul nu o are si anume aceea de a absorbi sau reflecta multe din radiatiile ultraviolete emise de Soare.

In mod natural, deplasarea ozonului pe verticala din stratosfera, unde are rol protector, spre troposfera, unde-ar putea avea efecte negative, este incetinita sau chiar oprita de distrugerea lui de catre radiatia solara sau distrugerea lui in straturile de aer in contact cu biosfera in urma reactiei cu umiditatea din troposfera. Astfel se pastreaza un echilibru natural prin ramanerea ozonului in straturile inalte din atmosfera (stratosfera), dar acest lucru poate fi puternic perturbat de activitatea de zi cu zi a omului.

Distrugerea stratului de ozon a fost observata la mijlocul secolului trecut, cand s-a constatat ca iarna si primavara se formeaza gauri in stratul de ozon de deasupra Antarcticii, cantitatea de ozon putand scadea cu 30-40% din total. Ea revine aproape la normal vara datorita cresterii temperaturii aerului. Distrugerea stratului de ozon s-a produs si deasupra altor regiuni ale globului cum ar fi Europa sau America de Nord, deasupra carora stratul de ozon s-a micsorat cu 2 pana la 6% din total. Diminuarea stratului de ozon este mai puternica iarna si primavara , cand insa cantitatea de radiatii ultraviolete este relativ scazuta. Pana in 2050, se estimeaza ca deasupra regiunilor foarte poluate din SUA, Europa si Asia, stratul de ozon va scadea cu 12 pana la 25%.

Degradarea stratului de ozon se datoreaza emisiei in atmosfera a unor gaze toxice provenite din activitatea omului. Aceste gaze au in compozitia lor carbon, azot, clor, brom, hidrogen care, eliminate in atmosfera, intervin in reactiile chimice care se produc in troposfera si in stratosfera, gaze cum ar fi: freonii si derivatii acestora; oxizii de azot, acizii clorhidrici gazosi, halonii etc. Cei mai nocivi pentru distrugerea stratului de ozon sunt freonii (clorofiuorcarbonii).

Degradarea stratului de ozon poate fi realizata si in urma unor fenomene naturale ca de exemplu eruptiile vulcanice. Ca urmare a acestora, nivelul aerosolilor din atmosfera poate creste pentru o perioada scurta de timp, determinand accelerarea reactiilor chimice care favorizeaza distrugerea stratului de ozon sub influenta freonilor.

Distrugerea stratului de ozon are efecte daunatoare asupra mediului, asupra vietii pe Pamant. In primul rand va creste cantitatea de radiatii ultraviolete solare care ajunge pe suprafata terestra, consecintele fiind multiple, insa deosebit de grave pentru oameni:

cresterea numarului de oameni bolnavi de cancer al pielii;

cresterea numarului de boli ale ochilor (cataracte si chiar orbiri),

arsuri grave in zonele expuse la soare,

scaderea imunitatii, ceea ce insemna imbolnaviri mai rapide.

Cresterea cantitatii de radiatii ultraviolete provoaca micsorarea dimensiunilor frunzelor la diferite plante ca fasolea, varza, soia care devin astfel mai vulnerabile impotriva daunatorilor. Valoarea culturilor scade, iar reducerea suprafetelor cultivate cu astfel de culturi ar avea consecinte negative asupra cantitatii de hrana, mai ales in statele aflate in curs de dezvoltare.

Reducerea stratului de ozon are efecte grave si asupra vietii marine, in special asupra fitoplanctonului si zooplanctonului (o serie de plante si animale de dimensiuni foarte mici care traiesc in suspensie la suprafata apei). Acestea reprezinta baza lanturilor trofice din mediile marine si contribuie la reciclarea carbonului si oxigenului din natura (consuma dioxid de carbon din apele de suprafata si elimina oxigen, contribuind la reducerea efectului de sera). Animalele care se hranesc cu plancton ar scadea ca numar datorita disparitiei surselor trofice.

Radiatia ultravioleta poate produce si o serie de efecte genetice, efecte care nu pot fi neglijate.

Pentru limitarea distrugerii stratului de ozon se impun o serie de masuri cum ar fi:

inlocuirea treptata a productiei si consumului de freoni;

inlocuirea ingrasamintelor chimice (in special cele care contin azot) cu cele naturale;

inlocuirea pacurii sau carbunilor cu alti carburanti;

valorificarea gazelor reziduale,

recuperarea, reciclarea si refolosirea freonilor din frigiderele uzate;

Trebuie gasite substante si tehnologii alternative, efectuate cercetari privind substantele daunatoare ozonului si folosirea substantelor care distrug stratul de ozon in limite admisibile care nu pot fi depasite. in cazul tehnologiilor alternative, deja Germania foloseste pentru sistemele de racire ale frigiderelor amestecul propan-butan. Pentru spalarea sistemelor electronice se pot folosi ape neionizate, gheata sau diferite gaze sub presiune.

Folosirea aerosolior in spray-uri a fost oprita in toata lumea cu exceptia statelor din Europa Centrala si de Est, iar ca alternative sunt deja utilizate pulverizatoarele mecanice, gazele sub presiune si inhalatoare de praf uscat in medicina.