|
|
|
Depresiunile Hateg-Streiu
Situate intre Muntii Retezat la sud, Muntii Sebes la est si Muntii Poiana Rusca la vest, aceste depresiuni sint separate intre ele prin pragul de la Hateg. Ele s-au format in Paleogen si faceau parte dintr-un golf al Depresiunii Transilvaniei, impreuna cu Depresiunea Petrosani, dar a caror legatura a suferit frecvente intreruperi.
Depozitele ce formeaza umplutura depresiunilor apartin Paleogenului si Miocenului, insa nu constituie o suta sedimentara continua, ci prezinta o lacuna stratigrafica majora in Eomiocen. In consecinta, se disting doua cicluri de sedimentare: primul Palcogen-Eomiocen si ai doilea Mezo-Neomiocen (fig. 71).
Paleogen-Miocen inferior. Ca prim termen al umpluturii depresiunilor se considera a fi depozitele care urmeaza pe;te stratele de Sinpetru (depozite cu reptile); sint reprezentate prin conglomerate grosiere, prundisuri, gresii friabile si argile nisipoase, de culoare rosie, totul avind o structura torentiala. Lccal se intilnesc intercalatii de calcare noduloase de apa dulce, similare acelora intilnite in Depresiunea Petrosani, iar pe alocuri apar si intercalatii de gresii tufitice si tufite. Din intercalatiile calcaroase provine o fauna de apa dulce cu Planorbis crassiis, Helix crepistcma, Limnaea marginata etc. In cuveta Merisor din partea estica a Depresiunii Hateg, complexul grosier inferior este uimat de un complex argilos-nisipcs, cenusiu, in grosime de 200 m cu carbuni si foarte fosilifer, similar complexului produc-tiv din Depresiunea Petrosani. Printre formele mai frecvente, Gh. Iliescu mentioneaza, Crasscslrea gryphoidcs crississima, Polymcscda convexa, Corbula carinata, Tympanotcnos margaritaceus calcaratus, Turritella vermicularis, Pirenella plicata etc. la care se adauga o microfauna cu Elphidium minuium, Nonion granosum, Haplophragmoides carinatum, Bulimina inflata, Globigerina continua etc. Continutul paleontologic al depozitelor care urmeaza peste stratele de Sinpetru, adica complexul grosier si complexul cu carbuni, sugereaza virsta paleogen-burdigaliana a acestora, situatie similara aceleia din Depresiunea Petrosani. Asemenea depozite afloreaza pe suprafete intinse in partea sudica a Depresiunii Hateg, in cuveta Merisor, si in partea sudica a interfluviului Riul Mare-Sibisel; se mai intilnesc in partea vestica si nord-vestica a depresiunii, unde formeaza culmea despartitoare dintre Depresiunea Hateg si Depresiunea Streiului.
Spre sfirsitul Eomiocenului, intreaga zona a Hategului a fost afectata de o faza de exondare care a durat si in prima parte a Mezomiocenului.
Miocenul mediu-superior. Procesul de sedimentare a reinceput in Badenian, apele inaintind dinspre NV, si a durat pina in Sarmatian.
Badenianul isi are dezvoltarea mai completa in Depresiunea Streiului, in timp ce in Depresiunea Hateg se cunoasie numai in partea vestica a acesteia. Primele depozite au caracter net transgresiv ajungind sa ia contact direct cu fundamentul cristalin. Suita debuteaza prin conglomerate si gresii peste care urmeaza depozite predominant marnoase; subordonat se intilnesc evaporite, tufite, iar in zonele marginale, calcare cu Lithothamnivm de tip Leitha. Unele depozite, mai ales acelea marnoase, sint foarte fosilifere; de la Buituri, unul din punctele fosilifere clasice, s-au determinat peste 80 specii, printre care: Nucula nuclcus, Corbula gibba, Pycnodonta cochlear naviculata, P eden solarium, Chlamys l.itissima nodosifonnis, Glycymeris glycymeris deshaesi, V emis multilamella, Dentalium badensis etc. si o microfauna cu Bulimina clongata, Uvigcrina perornata, Rotalia bcccani, Globigc-rinoides trilolnis, Spiroplectammina carinata, Orbulina suturalis, Spiyaiclla sp. Continutul paleontologic indica lipsa partii inferiore a Badenianului in depresiunile Hateg si Strei. Depozite de aceasta virsta afloreaza pe suprafete foarte limitate.
Sarmatianul urmeaza, cel putin in partea centrala a depresiunilor, in continuitate de sedimentare peste depozitele badeniene. Suita sarmati-ana, care poate atinge peste 500 m grosime, include o alternanta de argile micacee, marne nisipoase, gresii nisipoase, nisipuri cu lentile de prundisuri!, intercalatii de tufite si frecvente strate de carbune, de dimensiuni decimc-trice, cu.impresiuni de plante, sau chiar ligniti xiloizi. Din diverse puncte ale Depresiunii Hateg, M. Margarit mentioneaza o fauna cu: Ervilia d'issita Abra reflexa, Cardium obsoletitm vindobonense, Solen subfragilis, Macini cich-waldi, M. vitaliana pallasi, Congeria sarmatica, Mohrensternia inflata, Ccrithium rubiginosum, Potamides picta mitralis, Tapes mtalianus etc. Continutul paleontologic atensta virsta volhynian-basarabiana a depozitelor respective si se admite ca in baza este prezent si Buglovianul. Depozitele sarmatiene au o larga dezvoltare in partea centrala a Depresiunii liateg, unde apar la zi in lungul cursurilor de apa, si in Depresiunea Streiului unde afloreaza in zonele de margine.
In Basarabianul tirziu s-a produs o ridicare in ansamblu a ariei carpatice, inclusiv a tinutului transilvan, incit in aceasta arie, intervalului Basarabian tirziu-Pliocen timpuriu ii corespunde o lacuna de sedimentare.
Din punct de vedere tectonic, Depresiunea Hateg este traversata de mai multe praguri pe care le formeaza fundamentul cristalino-mezozoic. Astfel, in partea estica se gaseste pragul Pestera Bolii care o separa do Depresiunea Petrosani, iar la extremitatea vestica este pragul Portile de Fier transilvane care separa Depresiunea Hateg de Culoarul Bistrei, prin care se facea legatura cu Depresiunea Caransebes-Mehadia, in interiorul ei, Depresiunea Hateg este traversata de pragul Baru Mare si pragul Ciopea- Nucsoara. Aceste praguri compartimenteaza Depresiunea Hateg in mai multe cuvete (Merisor, Baru-Salasu, Totesti) cu anumite particularitati stratigra-fice, dovada ca pragurile au functionat ca atare in timpul procesului de sedimentare, adesea putind intrerupe comunicarea intre diversele compartimente ale depresiunii. Asa s-ar explica de pilda lipsa Badcnianului In cuveta Merisor. Ridicarea fundamentului reprezinta blocuri deplasate vertical pe un sistem de falii apartinind deformarilor rupturale postlaramice.
