|
|
|
DEFINITIA GEOGRAFIEI URBANE
Principalele ramuri ale geografiei sunt geografia fizica si geografia umana, la care unii autori adauga, pe buna dreptate, geografia regionala. Primele doua au evident obiecte diferite, metode de cercetare relativ diferite, ceea ce pune, in mod firesc, o intrebare fundamentala: daca geografia este o stiinta, atunci este naturala sau sociala? Sau ambele la un loc? Scoala vidaliana plasa geografia ca o stiinta a sintezei celor doua aspecte: natural si uman, pe cand noua geografie plaseaza geografia fizica intr-o pozitie subsidiara. Ultimele cercetari intreprinse demonstreaza ca raspunsul la aceasta dilema a geografiei vine din partea spatiului geografic. Acesta trebuie conceput ca un co-produs al proceselor sociale si naturale plasate in pozitii simetrice. Putem admite in aceste conditii ca productia de spatiu geografic este un spectacol cu doi impresari: natura si societatea (P.Pech, H.Reynauld, 1992) .
Geografia regionala este perceputa in doua moduri total diferite: unii geografi cand discuta de geografie regionala se refera la regiuni diferite ale planetei, ale unei tari sau ale unui spatiu de o anumita extindere, iar altii la analiza intercorelativa a componentelor geografice dintr-un spatiu specific numit regiune. In primul caz, adesea regiunile analizate sunt unitati administrative, unitati de relief sau regiuni economice, iar analizele se fac intr-un stil precumpanitor monografic. In cel de-al doilea caz, sunt exigente sporite la definirea regiunilor, ca entitati spatiale, iar analizele au in vedere depistarea unor factori determinanti, a unor efecte regionale, ca urmare a relatiilor complexe dintre componentele geografice, elemente de organizare a spatiului la aceste nivele.
Geografia umana studiaza omul si activitatile sale in relatii reciproce si cu mediul geografic cu care interactioneaza. Unii geografi nu includ in cadrul geografiei umane activitatile economico-sociale, culturale si politice, restrangand sfera doar la geografia populatiei si asezarilor. Acest punct de vedere este insa foarte ingust si contravine caracterului antropic al activitatilor mentionate, care cunosc variatii teritoriale in stransa dependenta cu factorul uman.
Geografia umana cuprinde ca subramuri distincte geografia economica (ce se ocupa cu studiul geografic al fenomenelor economice), geodemografia (geografia populatiei), geografia sociala, geografia culturala, geografia comportamentala si geografia asezarilor umane. Aceasta ultima subramura are un caracter integrator la nivelul geografiei umane, deoarece analiza asezarilor rurale si a asezarilor urbane presupune un studiu complex al tuturor aspectelor de geografie umana.
Geografia asezarilor urbane sau geografia urbana reprezinta una dintre cele mai sistematice si adaptative ramuri ale geografiei umane si geografiei, in general.
Geografia urbana studiaza aparitia, structura interna si dinamica orasului, raportul sau cu teritoriul adiacent, relatiile cu alte asezari, repartitia geografica si rolul oraselor in structurarea spatiului. Orasul reprezinta, deci, principalul sau obiect de studiu, la care se adauga alte categorii de asezari urbane (asezari de tip urban, comune urbane, comune suburbane, localitati rurale asimilate urbanului s.a.m.d.), inclusiv asezarile rurale cu spatiul lor de sustinere, aflate sub influenta sa directa. Mai general vorbind, geografia urbana se ocupa cu analiza dimensiunilor spatiale ale fenomenului urban (distributie, structura si proces).
Orasul, insa, nu reprezinta entitatea teritoriala aflata exclusiv in studiul geografiei urbane. In egala masura acesta constituie obiectul de studiu al altor discipline precum urbanismul, arhitectura, sociologia urbana, economia urbana, ecologia urbana. Toate acestea analizeaza orasul din unghiuri de vedere diferite, limitate mai mult sau mai putin la domeniul stiintelor respective. Tendintele de interdisciplinaritate tot mai prezente si-au pus amprenta si asupra acestor discipline, ca de altfel si asupra geografiei urbane, incat orasul a devenit un domeniu de mari interferente stiintifice.
Prin definitie, orasul constituie un obiect de studiu fascinant, complex si foarte dinamic in ciuda marii sale stabilitati. Oferta sa ca laborator de studiu a trezit interesul unor stiinte fundamentale generale, precum fizica, matematica si biologia. Pe de o parte acesta ofera elemente noi care ajuta aceste stiinte sa-si fundamenteze teoriile de baza, iar pe de alta parte acesta constituie un cadru ideal de validare a altor teorii emise anterior. Pentru geografi contactul cu disciplinele implicate in analiza orasului este benefic, pentru a depista mai clar nisa de cercetare specifica, dar si pentru a cunoaste mai bine procesele intime care se petrec in organismele urbane.
Analogiile pe care le fac cu procese similare din fizica si biologie, alaturi de formalizarea relatiilor intra- si interurbane determina sporirea sanselor de dialog cu parteneri interesati la randul lor intr-o validare mai rapida a cercetarilor lor fundamentale.
Geografii urbanisti au fost de acord cu trei puncte de vedere asupra fenomenului urban: descriptivist, interpretativ si explicativ Acestea au coexistat de-a lungul timpului, dar accentul s-a schimbat de la o etapa la alta, ceea ce a condus la transformarea geografiei urbane intr-o veritabila disciplina stiintifica.
